Page 8 - morisena12_18

MORISENA, anul III, nr. 4 (12)/2018

Un gardian neatent! Ştia E. Stoian (de unde?) că la Haţeg zidirea sau cumpărarea unei case parohiale este cu
este armata română şi că va fi ajutat? Sunt fapte de curaj şi neputinţă” (Protocolul din 16 sept 1912, preşedinte preot
de implicare politică pro-românească incontestabile şi de Miron Bălean). O altă soluţie propusă de Achim Danciu
un nivel înalt. a fost ca: „fiind averea parochială de 96 lanţe de pământ
bun cari dându-se în arendă ajung sume de peste 2.000
de coroane (…) toţi membrii de faţă se alătură propunerii
lui Achim Danciu, că oamenii nu-s înstare să zidească
casă parochială, ci să-şi ridice preotul fiindu-i foarte
bună parohia.” Aceasta ar fi încurcata poveste a casei
parohiale din Valeapai, în acte a existat, în fapt a avut altă
destinaţie, cea de şcoală, apoi de Cămin cultural. Casa
cu nr. 24, locuinţa pentru preot, după plecarea preotului
Adam Rugaci (1973-1991), în 1991, nu a mai fost locuită
şi s-a ruinat, la fel ca şi casa cu nr. 25.
Preotul Dimitrie Podgoreanu, în oct 1960, are şi el o
opinie, într-un fel acuzatoare faţă de cedarea casei de către
Emiliu Stoian: „dacă preotul Emiliu Stoian ar fi locuit în
casa parohială de la nr. 25, atunci toţi preoţii, succesorii
săi, ar fi locuit tot în acea casă şi nu s-ar fi naţionalizat în
1948 – după cum este cazul şi în parohia Bărbosu.”
În oct.1960 evacuarea nu a avut totuşi loc. Se opunea
Biserica ortodoxă română din Valeapai (2016). Consiliul parohial, dar cred că s-a ajuns la un compromis.
Preotul a cedat o parte din casa – „locuinţa preotului” –
pentru a fi instalat dispensarul comunei, pentru o vreme.
În perioada interbelică, Emiliu Stoian slujeşte Din anul 1936 şi până în 1947, când predă parohia
la altarul Sf. Biserici din Valeapai. Locuieşte în Casa cu procesul-verbal din 14 oct 1947 preotului nou numit
parohială de la nr. 25, apoi în cea de la nr. 24. În 1912, din Coriolan Drăghici (1947-1949), Emiliu Stoian se îngrijeşte
iniţiativa Primăriei Valeapai, se face un schimb de case. de bunul mers al lucrurilor în parohie, de veniturile şi
Casa parohială de la nr. 25 este cedată de către preotul E. cheltuielile bisericii. Este ajutat de notarii Cons. paroh. de
Stoian, probabil şi cu acordul Consiliului parohial, pentru Achim Jucu, care este şi cântăreţ bisericesc, de epitropii:
ca „în casă să se instaleze o sală de învăţământ şi locuinţă Vasile Goga, Ion Stoian, Vezoc Petru. Se îngrijeşte ca
pentru învăţători” (Procesul-verbal al Cons. paroh. din 23 aceşti slujitori ai bisericii să primească recompensele
oct. 1960) Acest schimb, spre binele comunităţii, va crea cuvenite fie în bani, fie în repartizarea anuală a „loturilor
probleme mari, mai târziu, pentru că casa de la nr. 25 a cantorale”, dar nu se mai desprinde din înscrisuri acelaşi
fost declarată de Ministerul Cultelor şi Învăţământului, entuziasm şi nici o apropiată colaborare cu membrii cons.
prin adresa 208/20 ian. 1925 Casă parohială şi în paroh. ca în primii ani.
1948 naţionalizată, parohia rămânând legal fără Casa Deşi nu se spune explicit, în ultimii doi ani 1946,
parohială. Următorul preot, Dimitrie Podgoreanu (1949- 1947, preotul Emiliu Stoian, probabil bolnav, a fost suplinit
1965), a fost somat de Sfatul Popular Valeapai, în oct. repetat de preotul din parohia Bărbosu, Cornel Ţânţăriu, de
1960, să părăsească casa cu nr. 24, deşi acesteia i s-a la care preotul Coriolan Drăghici preia acte şi repune spre
atribuit de către Primăria Valeapai „destinaţia pentru aprobarea Cons. paroh. preliminariul bugetului acelor ani.
locuinţa preotului.” Ultima semnătură pe un proces-verbal (noua
Nu se ştie dacă schimbul de case a fost sau nu o denumire a protocolului) o găsim în data de 14 oct. 1947
măsură forţat impusă, dar din protocoalele Comitetului şi ultimul protocol scris şi semnat Emiliu Stoian este din
parohial reiese faptul că, după pierderea Casei parohiale, 10 martie 1946.
se pune, deja în sep. 1912, problema zidirii sau cumpărării Unde a plecat preotul Emiliu Stoian după ce a predat
unei case parohiale, chiar invocându-se ordinul Prea gestiunea şi Casa parohială nu am aflat. Cert este că nu a
Sfinţitului Episcop. Comitetul parohial decide că rămas la Valeapai, cum s-ar putea crede, căci Valeapaiul
deoarece „abia se poate susţine şcoala confesională pe era şi satul familiilor Stoian, încă 14 la număr în 1970.
lângă cea comunală, apoi şi alte dări ne mai apasă, de A fost un om care a trecut… şi a lăsat urme adânci în
mai mulţi ani morbul de vite, moşiile s-au uscat, astfel cu Valeapai. Urme care trec apăsat şi în istoria Banatului din
toate stăm foarte rău, luând toate acestea în considerare prima jumătate a sec. XX.

Pag. 6