Page 3 - morisena13_19
P. 3

Revistă de cultură istorică



                      Dr. Costin Feneșan*                     Habsburgi, iar pe de altă parte să contracareze intrigile țesute
                                                              de Thököly Imre, pretendentul tot mai stăruitor la scaunul
                            (București)                       princiar  al  Transilvaniei. Această  misiune  delicată  i-a  fost
               Un călător transilvănean                       încredințată lui Sárosi János de Deleni  și lui Sándor Pál de
                                                                                               4
                                                              Porumbenii Mari  în calitate de nou reprezentant diplomatic
                                                                            5
            prin Banatul otoman la 1687                       al Transilvaniei (capuchehaie) la Poartă.  În contextul în care
                                                              în Ungaria continuau cu aceeași intensitate ciocnirile armate
              Până  în  prezent  ne  sunt  cunoscute  doar  foarte   și după cucerirea Budei de către imperiali (1683) – acestea
        puține  descrieri,  jurnale  sau  relatări  de  călătorie  prin  și   aveau să culmineze cu înfrângerea trupelor otomane în bătălia
        despre Banatul otoman datorate unor autori creștini aflați   de la Mohács (12 august 1687) –, delegația transilvăneană
        acolo pentru o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă.   n-a luat drumul cel mai scurt, prin Țara Românească, spre
        Pot  fi  amintite  numai  cele  scrise  de  Wathay  Ferenc ,   capitala  Imperiului  otoman,  ci  s-a  îndreptat  mai  întâi  spre
                                                          1
        prizonier al turcilor la Timișoara și Lipova în 1603, sau   Belgrad, unde se aflau atât marele vizir, cât și Baló Mátyás,
        relatarea lui Heinrich Ottendorf , care a petrecut în 1663   capuchehaia în funcție. Rostul acestui ocol era să le îngăduie
                                     2
        un anumit timp în capitala Banatului otoman ca membru   reprezentanților diplomatici transilvăneni întreprinderea unor
        al  soliei  habsburgice  a  baronului  von  Goes  trimisă  la   demersuri conciliatorii cât mai convingătoare pe lângă marii
        beilerbeiul  Belgradului.  De  aceea  socotim  cât  se  poate   demnitari otomani. Drept urmare, a fost modificat itinerariul
        de nimerit să aducem în atenția celor interesați de istoria   altfel  obișnuit  al  misiunilor  diplomatice  transilvănene  în
        Banatului încă un izvor de acest fel. Chiar dacă acesta a   drumul lor  spre Istanbul.
        fost publicat încă aproape acum un secol și jumătate , el   Potrivit jurnalului pe care Sándor Pál l-a ținut atât
                                                        3
        a rămas totuși ignorat în pofida faptului că ne oferă unele   în  timpul  călătoriei,  cât  și  după  sosirea  sa  la  Istanbul ,
                                                                                                                6
        informații de negăsit în alte izvoare. Este vorba de jurnalul   el a pornit la drum la 24 aprilie 1687 din satul său natal
        pe  care  l-a  ținut,  începând  cu  24  aprilie  1687,  Sándor   Porumbenii Mari (în prezent sat al comunei Mugeni din
        Pál care fusese numit de principele transilvănean Mihail   județul Harghita). A trecut prin Cloașterf, Criț și Felmer
        Apafi în funcția de capuchehaie a principatului autonom   pentru  a  ajunge  la  Făgăraș  la  26  aprilie. Aici,  unde  se
        la  Istanbul.  Trimiterea  lui  Sándor  Pál  la  Poartă  pentru   afla curtea princiară a lui Mihail Apafi, Sándor a petrecut
        a  reprezenta  interesele  Transilvaniei  pe  lângă  puterea   încă patru zile atât pentru a primi instrucțiuni legate de
        suzerană a avut loc în contextul în care principele Apafi,   misiunea sa diplomatică la Poartă, cât și pentru a se reuni
        care fusese un susținător fervent al politicii otomane până   cu trimisul princiar special Sárosi János. La 1 mai delegația
        la asediul eșuat asupra Vienei (1683), începuse în taină o   transilvăneană  a  părăsit  Făgărașul  și,  trecând  prin  Șeica
        apropiere de împăratul Leopold I, acțiune care a culminat   Mare, Chirpăr, Hosman și Cașolț, a ajuns la 3 mai la Sibiu.
        cu încheierea tratatului de la Blaj din 27 octombrie 1687.   Acolo a adăstat trei zile, timp în care a mai strâns informații
        Această schimbare de atitudine nu i-a rămas defel ascunsă   necesare misiunii care îi fusese încredințată. Plecată din
        Porții,  astfel  că,  în  pofida  demersurilor  repetate  ale  lui   Sibiu la 7 mai, misiunea transilvăneană a ajuns la Orăștie
        Baló  Mátyás,  reprezentantul  diplomatic  al  Transilvaniei   în 9 mai, după ce trecuse prin Miercurea Sibiului și Sebeș.
        la Istanbul, principele Apafi, mai bine-zis Teleki Mihály,   La 10 mai, trecând prin Bretea Streiului, pe la Băcia și
        conducătorul de facto al politicii transilvănene, a socotit   Simeria, trimișii principelui Apafi au ajuns la Hațeg. De
        oportun  să  trimită  în  capitala  Imperiului  otoman  un   aici au purces din nou la drum la amiaza zilei de 11 mai,
        sol  extraordinar  și  o  nouă  capuchehaie.  Aceștia  aveau   trecând prin Sarmizegetusa. Despre aceasta Sándor Pál știa,
        misiunea să întărească, pe de o parte, încrederea Porții în   că acolo „pe vremuri s-a aflat orașul numit Ulpia Traiană,
        fidelitatea principelui și să dezmintă apropierea sa față de
                                                                   4  Acesta  mai  slujise  și  în  alte  misiuni  diplomatice
              *Cercetător independent; e-mail: costinfenesan@yahoo.com  încredințate de principele Apafi: în 1682-1683 fusese trimis în
              1 Régiségbuvár, ed. Ponori Thewrewk József, vol. I, nr. 2:  tabăra turcească de la Viena, în 1685 se dusese la Buda, la marele
        Wathay Ferencz prosaművei, Bratislava, 1838, p. 62-70.  vizir,  în calitate de curier de poștă, iar în anul următor (1686)
              2 Budáról Belgrádba 1663-ban. Ottendorf Henrik képes  servise ca trimis extraordinar la marele vizir aflat la Belgrad,
        útleirása, ed. Hermann Egyed, Pécs, 1943, ed. de Ioan Hațegan,  vezi  Biró  Vencel,  Erdély  követei  a  Portán,  Cluj-Kolozsvár,
        cu traducerea în română, maghiară și sârbă de Marlen Negrescu,  1921, p. 136-137.
        Hermann Egyed și Liubomir Stepanov, sub titlul De la Viena la   5 Despre familia și viața lui Sándor Pál, un mic nobil
        Timișoara, 1663, Editura Banatul, Timișoara, 2006.    secui, vezi, Jakab Elek, op. cit., p. 150-161. Este de amintit faptul
              3 Jakab Elek, Sándor Pál kapithia s az erdélyi nemzeti  că  nici  anul  nașterii  lui  Sándor  și  nici  cel  al  morții  (probabil
        fejedelemség utolsó évei, în „Magyar Történelmi Tár”, vol. 19  1710) nu sunt cunoscuți.
        (1874), p. 123-247 (partea referitoare la călătoria prin Banatul   6 La data editării (1874), jurnalul se afla în posesia lui
        otoman este la p. 164-167).                           Jakab Elek, vezi ibidem, p. 125.


                                                                                                           Pag. 1
   1   2   3   4   5   6   7   8