Page 4 - morisena13_19

MORISENA, anul IV, nr. 1 (13)/2019

acum distrus.” Apoi delegații transilvăneni au înnoptat trimișii transilvăneni au ajuns la Caransebeș. Chiar dacă
la Zeicani, punctul de vamă transilvănean spre Banatul venirea lor îi fusese cu siguranță anunțată sangeacbeiului
otoman. A doua zi, însoțiți de o mulțime de ostași, aceștia au Caransebeșului, totuși atunci când au ajuns în orașul-
trecut pe la Poarta de Fier a Transilvaniei. După ce au luat cetate locul lor de găzduire încă nu fusese stabilit, așa că,
prânzul lângă râul Bistra, Sándor și Sárosi au trecut printr- la cererea lui Kazaz bei, Sándor, însoțit probabil de Sárosi,
un „sat de lotri” numit Remetea . Sándor Pál remarcase, de a făcut o plimbare pe una din străzile orașului fortificat.
7
altfel, că localitatea fusese tot timpul o reședință a „lotrilor După aceea Sándor a fost invitat de demnitarul otoman să
de la munte”, cei care acționau nestingheriți la hotarul bea, după obiceiul turcesc, o ceașcă de cafea „în sănătatea
Transilvaniei cu Banatul otoman . Nu e mai puțin adevărat lui” (sic!). După ce găzduirea trimișilor transilvăneni a fost
8
că, așa cum rezultă din schimbul de corespondență între asigurată, aceștia au fost tratați din belșug cu vin, carne,
marii demnitari otomani (sultanul, marele vizir) și cei locali miere și unt, doar că, tot după obiceiul turcesc, s-au văzut
(beilerbeiul Timișoarei, sangeacbeiul Caransebeșului și nevoiți să-și deschidă punga, oferind bacșișul îndătinat.
Lugojului, agalele de la hotar) cu principele Transilvaniei Medina, vezi C. Feneșan, op. cit., vol. II, doc. 191, p. 473. La 14
și cu dregătorii acestuia de rang mai mare sau mai mic, mai 1671, Ahmed, sangeacbeiul Caransebeșului și Lugojului, îl
atacurile repetate ale cetelor de lotri se datorau în bună informa pe principele Apafi că se va plânge la Poartă împotriva
parte instigărilor tacite din partea lui Apafi și a oamenilor lui Husein, aga de la Făget, cel care, protejat prin corupție chiar
săi. Obiectivul nemărturisit al acestor adevărate incursiuni de către beilerbeiul Timișoarei, îl găzduia la sine pe faimosul
lotru Trâmbiță. De aceea dregătorul otoman îl ruga pe principele
cu mână armată era să împiedice tentativele repetate ale transilvănean să-și pună de acord plângerile pe care fiecare urma
otomanilor de a-și extinde în dauna principatului autonom să o înainteze la Poartă, vezi ibidem, vol. II, doc. 192, p. 474-
stăpânirea asupra teritoriilor aflate la frontiera comună. 475. În 1685 Kazaz, sangeacbeiul Caransebeșului și Lugojului, i
Cei doi trimiși transilvăneni au petrecut noaptea se adresa, împreună cu kadiul (judele) caransebeșan, vameșului
de 11 spre 12 mai în bivuacul amenajat lângă râul Marga, Petru Turnea de la Zeicani în legătură cu acțiunile de urmărire
cursul de apă care constituia pe atunci hotarul între și prindere a lotrilor din zona frontierei comune. Kazaz bei îi
principatul Transilvaniei și Banatul otoman. După cum cerea lui Turnea să-i prindă mai ales pe fiii lui Lazăr Stepan, care
a consemnat Sándor în jurnalul său, transilvănenii n-au scăpaseră până atunci de poteră de vreo trei-patru ori, afirmând
prea avut parte de odihnă adevărată, deoarece majoritatea în mod răspicat: „Ăștia sunt în mod vădit tâlhari și nu-ți mai
străjilor erau tocmai din rândul lotrilor! Mai mult, deoarece trebuie nici o dovadă pentru a le lua capul!”, vezi ibidem, vol.
II, doc. 201, p. 492-493. La începutul lunii octombrie 1686,
exista temerea că aceste străji n-ar fi putut reține parola Husein Silahdar pașa, beilerbeiul Timișoarei și Ineului, i se
Apafi, aceasta a fost schimbată în király (craiul), o referire plângea principelui Apafi de atacurile tot mai îndrăznețe ale
poate mai puțin provocatoare în zona de hotar. În ziua lotrilor în zona de hotar din părțile Caransebeșului și Lugojului,
următoare, la 13 mai, trecând râul Marga, Sárosi și Sándor vezi ibidem, vol. II, doc. 204, p. 497-499. Succesorul lui Husein
au ajuns pe teritoriul aflat sub stăpânire turcească, în satul pașa, noul beilerbei Serdar Ibrahim pașa îl mustra pe principele
Ugriș . Escorta lor era formată dintr-o mare mulțime de Apafi la 8 mai 1687, deoarece nu fusese informat cu privire
9
oșteni turci și lotri . După ce au trecut pe lângă satul Iaz, la atacul pustiitor dat la Făget de o bandă de lotri venită de la
10
Vărădia de Mureș, unde făcuse același prăpăd. În aceste condiții,
7 Localitate azi dispărută, care s-a aflat în apropiere de Ali, aga de la Făget, urma să vină în persoană la Făgăraș pentru a
Bucova. discuta luarea în comun a unor măsuri de combatere a lotriei, vezi
8 În octombrie 1686 Husein Silahdar pașa, beilerbeiul Török-magyarkori állam-okmánytár, ed. Szilády Áron, Szilágyi
Timișoarei și Ineului, i se plângea principelui Apafi, că lotri Sándor, vol. VII, Pesta, 1872, doc. CXCV, p. 247-248. În fine,
instigați de dregătorul hațegan Ștefan Naláczi și de Petru Turnea, la 8 noiembrie 1687 Kazaz Illi, sangeacbeiul Caransebeșului și
vameșul de la Zeicani, îi atacaseră și jefuiseră pe locuitorii Lugojului, împreună cu agalele din subordinea lui, i se plângeau
din Bucova și Remetea, vezi Costin Feneșan, Diplomatarium principelui Apafi de un incident deosebit de grav. Atunci când se
Banaticum, vol. II, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2017, doc. 203, dusese în satul Măru pentru a strânge dările, sangeacbeiul fusese
p. 495-496. atacat de o ceată de 400 de dărăbanți (darabontok) și localnici
9 Localitate azi dispărută, care s-a aflat între Bouțari și din Remetea (probabil faimoșii lotrii de la munte amintiți de
Voislova. Sándor Pál!). Aceștia îl jefuiseră de tot ceea ce avea cu sine (12
10 Lotrii din zona de frontieră folosiți atât de turci, cât care trase de boi, în care era încărcată darea strânsă), paguba
și de transilvăneni în propriul interes au reprezentat o problemă ridicându-se la o mie de taleri. Mai mult, lotrii din Remetea le
constantă în relațiile bilaterale. Astfel, în jurul anului 1670, Kasîm luaseră localnicilor până și ultima vită, iar siguranța personală
pașa, beilerbeiul Timișoarei, i se plângea principelui Apafi, că era cu totul compromisă. Bănuind că întreaga acțiune ar fi avut
lotrii ardeleni conduși de Ianăș Raicu ridicau lângă Marga un sat loc cu aprobarea tacită a dregătorilor din Hațeg, Kazaz bei îl ruga
nou fără a avea permisiunea autorităților otomane, iar aceasta pe pe Apafi să ia măsurile necesare, amenințând că se va adresa atât
un teritoriu care era înscris în defter ca posesiune a sangeacului sultanului, cât și marelui vizir, vezi Török-magyarkori állam-
Caransebeș, ale cărui venituri erau hărăzite orașului sfânt okmánytár, vol. VII, doc. CCXIV, p. 279.

Pag. 2