Page 5 - morisena13_19
P. 5

Revistă de cultură istorică



        Tot  la  Caransebeș,  Sándor  a  schimbat  florinii  și  talerii  sub comanda lui Răcuță, „un român foarte vestit, îmbrăcat
        leonini folosiți în Transilvania în parale turcești.  cu  un  caftan  turcesc”.  În  drum  spre  Lugoj,  Sándor  a
              În  dimineața  zilei  de  14  mai  1687,  trecând  peste  remarcat  pe  un  vârf  de  deal  cetatea  Jdioara,  care  i  s-a
        podul  vămii,  Sándor  și  Sárosi  au  părăsit  Caransebeșul,  părut pustie. Despre această fortificație știa că, odinioară,
        ajungând la Căvăran, „un loc pustiu de sat”. Aici Sárosi   se aflase în stăpânirea familiei Jósika (de Caransebeș) .
                                                                                                               13
        a mai găsit doar ruinele unui zid de piatră, dar nici o altă  Ajuns la Lugoj, Sándor s-a plimbat, la fel ca la Caransebeș,
        clădire. În schimb locul era plin de pruni și de alți pomi  prin  cetate.  Cu  acest  prilej  atenția  i-a  fost  atrasă  de  un
        fructiferi. Când se va fi pustiit Căvăranul, care ajunsese  mortier cu inscripția Joannes Secundus (este vorba de Ioan
        să aibă în secolul al XVI-lea o administrație de tip urban,  Sigismund, „rege ales” al Ungariei și voievod/principe al
        este  deocamdată,  în  lipsa  unor  informații  documentare  Transilvaniei 1540-1551, 1556-1571) și anul de fabricație
        clare, imposibil de stabilit. Să fi avut cumva loc doar o  al  acestuia  (1565),  desigur  o  piesă  rămasă  dinainte  de
        mutare a satului de pe vechea sa vatră?  Este o ipoteză care   cedarea Lugojului către Poartă (1658). În rest, în cetatea
        va  trebui  să  fie  însă  confirmată  prin  dovezi  arheologice   de  acolo  se  aflau  mai  multe  tunuri  mici,  dar  fortificația
        și,  poate,  documentare.  În  schimb,  Sándor  ne  relatează   – așa cum aprecia Sándor – „nu e bună de nimic”. Spre
        că, la un moment dat, locuitorii care ridicaseră așezarea   deosebire de Caransebeș, turcii din Lugoj n-au mai fost la
        de la Căvăran ar fi părăsit-o mutându-se la Sebeș (recte   fel de generoși la ospătarea oaspeților transilvăneni. Le-
        Caransebeș): „De aceea – conchide Sándor – Sebeșul este   au oferit doar un miel întreg care – potrivit  lui Sándor –
        numit într-adevăr Căvăran-Sebeș.”  Constatarea lui Sándor   costase la măcelărie 33 de parale.
        este  de  altfel  confirmată  de  mai  multe  izvoare  în  limba   La 15 mai trimișii transilvăneni au părăsit Lugojul
        română.  Astfel, în suplica adresată de 15 cnezi din ținutul   cu o escortă de turci, tătari și lotri. N-au trecut prin niciun
        Orșovei și 32 de cnezi din ținutul Caransebeșului, la 21   sat, probabil pentru a nu se produce vreo întârziere, având
        iunie 1699, generalului Étienne de Steinville, comandantul   în vedere că erau cu toții 1 500 de oameni. Au înnoptat în
        militar al Transilvaniei, în favoarea numirii ca episcop a   câmp, undeva lângă râul Pogăniș.  A doua zi (16 mai) și-
        lui Petronie în locul vlădicii Moise Stanoevici, rămas de   au continuat drumul prin câmpie și au înnoptat la Denta,
        pe vremea turcilor, ei se intitulează „chinejii Țării și cu   care  era  înconjurată  de  o  palancă  (fortificație)  foarte
        chinezii satelor a Cavaransebeșului (subl. n.) și a Rășavii și   mică.  Oprirea la Denta se datora faptului că acolo se afla
        a Lugojului.”   De altfel forma Căvăransebeș a continuat   un  pod  de  trecere  peste  Bârzava,  păzit  de  derbendjii ,
                    11
                                                                                                               14
        să viețuiască în conștiința românilor bănățeni și mai apoi.   pe drumul principal care lega Timișoara de Belgrad. De
        Astfel, pe filele unei Evanghelii tipărite la București în 1742   la Denta convoiul trimișilor transilvăneni s-a îndreptat în
        și păstrate la biserica din Vărădia, o însemnare datorată   ziua următoare (17 mai) cu foarte mare probabilitate spre
        ieromonahului  Ioachim,  duhovnic  la  mănăstirea  Mesici,   Vârșeț,  deoarece  Sándor  amintește  de  popasul  de  prânz
        menționează la 21 mai 1770, că ferecarea în argint poleit
        cu aur a sfintei cărți se făcuse pe cheltuiala credincioșilor   făcut „la poalele Piscului” (desigur cula de pe dealul de
        din  sat  „în  zilele...  preasfințitului  domnului  domn   la Vârșeț – n. n.).  Drumul a continuat, se pare cu mare
        arhiereu și mitropolit Ioan Gheorghievici al Carlovețului,   rapiditate,  deoarece  popasul  de  noapte  s-a  făcut  deja  la
        al Cavaran-Sebeșului (subl. n.), al Verșețului și altora.”    Panciova. Ajuns acolo, Sándor s-a desfătat cu o baie în
                                                          12
        Rămâne  ca  cercetări  viitoare  să  deslușească  originile   apele Timișului după călătoria obositoare prin câmpie. În
        denumirii  de  Căvăran-Sebeș  prin  alăturarea  numelui   același timp a rămas impresionat de un „semn” luminos
        celor  două  comunități  urbane  apropiate  ca  distanță  și   pe  cer,  pe  care  l-a  zărit  preț  de  un  sfert  de  oră.  Despre
        aflate, poate, într-un fel de relație federativă:  Căvăranul,   fortificația de la Panciova afirmă că este un castel (probabil
        situat  pe  Timiș  și  Sebeșul  (recte  Caransebeșul  actual),   un vechi donjon), înconjurat de o palancă mică. Potrivit
        orașul-cetate aflat la vărsarea râului Sebeș, de la care își   lui Sándor, fortificația de la Panciova era pustie, deoarece
        trage numele, în apa Timișului.                       fusese incendiată cu puțin timp în urmă de către lobonți
              În după-amiaza zilei de 14 mai 1687, escortați de o
        mulțime de turci și lotri, cărora li se alăturaseră cel puțin   13 În legătură cu stăpânii cetății Jdioara până la cedarea
        500 de tătari, cei doi trimiși ai lui Apafi au ajuns la Lugoj.   ei către turci (1658), vezi Ligia Boldea, Asupra avatarurilor
        Sándor a ținut să menționeze în jurnalul său, că lotrii erau  unei cetăți medievale: Jdioara anilor 1548-1658, în „Analele
                                                              Banatului”, serie nouă, arheologie-istorie, vol. XIV/2 (2006),
              11  Costin  Feneșan,  O  încercare  nereușită  de  unire  p. 43-65.
        religioasă în Banatul de munte (1699), în ”Banatica”, vol. 20/2   14  Cu  privire  la  derbendjiii  din  Banatul  otoman  și
        (2010), p. 206.  De remarcat este faptul că în textul în limba latină  rosturile  lor,  vezi  Cristina  Feneșan,  Derbendjiii,  categorie
        al suplicii sunt menționați juzii ”pagorum Caransebesiensium”.  militară privilegiată în vilayetul Timișoara (a doua jumătate a
              12 Valeriu Leu, Cartea veche românească din bisericile  secolului al XVI-lea), în „Institutul de cultură al românilor din
        eparhiei Caransebeșului, Editura Banatica, Reșița, 1996, p. 39.  Voivodina. Anuar 2014”, Zrenjanin, 2015, p. 16-36.


                                                                                                           Pag. 3
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10