Page 6 - morisena13_19

MORISENA, anul IV, nr. 1 (13)/2019

(soldații imperiali austrieci – n. n.) . La Panciova, Sándor doar în vecinătate acesteia, fără a avea vreun chef și pentru
15
a avut toate motivele să se plângă de gazdele sale turce, scurt timp. Parola celor care slujeau ca străji era király
despre care n-a ezitat să scrie: „Ticăloșii nu ne-au omenit [crai], deoarece, fiind cu toții lotri, ne temeam că ar fi putut
cu nimic.”. Mai mult, atunci când a cumpărat niște mere, a uita numele de Apafi. Lângă râul Marga se spune că ar mai
plătit pentru acestea o sumă piperată de bani. fi un sat, doar că acesta este teribil de sărac.
În data de 18 mai 1687, după ce au avut loc pregătiri 13 mai. Trecând printre munți și peste râul Marga
de îmbarcare pe malul Timișului, trimișii transilvăneni și Mare, am ajuns pe la amiază lângă satul numit Ugriș , care
17
suita lor (28 de persoane) au pornit pe Dunăre, în corăbii și se află pe teritoriul turcesc. Eram însoțiți de mulți turci și
șăici, spre Belgrad. După ce între 18 mai și 26 septembrie lotri. După prânz am pornit de acolo și, trecând pe lângă
delegații transilvăneni s-au aflat la Belgrad, Zemun, [satul] Iaz, am ajuns la Caransebeș, unde urma să înnoptăm.
Petrovaradin, Osijek, Slankamen și din nou la Belgrad, fiind După ce am ajuns acolo, în cetate, și deoarece nu aveam
angrenați în tot felul de tratative cu turcii, la 27 septembrie găzduire, am fost trimis de beiul [Caransebeșului] să mă
18
au pornit, în fine, spre capitala Imperiului otoman. Au trecut plimb pe una din străzile cetății. Apoi beiul m-a chemat la
prin Jagodina, Aleksinac, Niš, Sofia Bazargic, Plovdiv și sine și am băut o ceașcă de cafea în sănătatea lui. Tot aici
Adrianopol, ajungând la Istanbul la 14 noiembrie 1687. am schimbat o lepa pentru opt parale, iar pentru un taler
19
Trimisul transilvănean extraordinar a plecat de acolo spre leonin am primit cincizeci de parale. Domnii mei turci
20
casă la 11 decembrie 1687. Sándor Pál în schimb a rămas, [gazdele mele] m-au tratat foarte bine cu vin, carne, miere
ca ultimă capuchehaie a principatului autonom, până în și unt, doar că s-au așteptat, la rândul lor, să primească
vara anului 1690. A revenit în Transilvania împreună cu bacșiș, adică darul onorific.
trupele pretendentului Thököly Imre, dar după bătălia de la 14 mai. Plecând de la Caransebeș, am înaintat
Zărnești (21 august 1690) a preferat să se retragă cu totul în lungul râului Timiș, peste podul vămii, și am ajuns
în viața particulară. la prânz la un loc pustiu de sat, numit Căvăran. Aici se
aflau mulți pruni frumoși și alți pomi fructiferi. Tot acolo
Descrierea călătoriei pe care nobilul Paul Sándor se afla o parte dărăpănată dintr-un zid de piatră, dar nu
din Porumbenii Mari a întreprins-o și dus-o la bun sfârșit mai există vreo altă clădire. Despre acest loc se spune, că
sub cârmuirea lui Dumnezeu și cu oblăduirea lui Hristos, locuitorii au început să ridice mai întâi acest Căvăran, dar
ca rezident transilvănean la Preastrălucitoarea Poartă apoi l-au părăsit, ducându-se la Sebeș [Caransebeș]. De
Otomană, din porunca stăpânului său preaîndurător, aceea Sebeșul este numit într-adevăr Căvăran-Sebeș. După
preavestitului și prealuminatului principe, domnul prânz, turcii veniți de la Lugoj și lotrii s-au unit cu cel puțin
Mihail Apafi etc., în anul 1687, începând cu a 24-a zi a cinci sute de tătari și ne-au însoțit până la Lugoj. Numele
lunii aprilie. comandantului lotrilor era Răcuță, un român foarte vestit,
[…] 11 mai. Am prânzit tot la Hațeg. De acolo îmbrăcat cu un caftan turcesc. Pe un vârf de deal, dincolo
am trecut prin satul numit Sarmizegetusa, unde se spune de Timiș, am zărit Jdioara, care se pare că este pustie. Se
că pe vremuri s-a aflat orașul numit Ulpia Traiană, acum spune că, pe vremuri, i-a aparținut familiei Jósika. Acum o
distrus. Am dormit la Zeicani, în apropiere de Poarta de stăpânesc însă turcii. Am înnoptat la Lugoj. Plimbându-mă
Fier [a Transilvaniei]. prin cetatea de acolo, am văzut pe un mortier [inscripția
12 mai. Trecând pe la Poarta de Fier cu o mulțime cu] numele Joannes Secundus și am fost făcut în 1565. Tot
de ostași, am luat prânzul lângă râul numit Bistra. După acolo se aflau și mai multe tunuri mici, dar cetatea nu e
prânz am trecut printr-un sat de lotri numit Remetea , bună de nimic. Și turcii de aici ne-au omenit, dar nu ca
16
unde s-au aflat până acum, fără încetare, lotri de la munte. la Caransebeș. În afară de un miel întreg, nu ne-au mai
Am dormit lângă râul care desparte hotarul Transilvaniei dat altceva. Mielul costa la măcelărie 33 de parale.
de cel al Turciei, anume la apa numită Marga. Am dormit 15 mai. Plecând de la Lugoj, escortați de turci,
tătari și lotri, nu am trecut prin niciun sat. Am înnoptat
15 Împrejurările în care a fost incendiată Panciova îi erau
de altfel cunoscute lui Sárosi János, tovarășul de drum și de undeva lângă râul Pogăniș. Împreună cu păgânii, eram cu
misiune al lui Sándor. La 19 noiembrie 1686, după ce se întâlnise totul peste o mie cinci sute de oameni.
la Belgrad cu Baló Mátyás, solul lui Apafi aflat la turci, Sárosi
avea să-i scrie principelui Transilvaniei că nu de mult lobonții 17 Localitate azi dispărută, care s-a aflat între Bouțari și
incendiaseră și pustiiseră Becicherecul Mare și Panciova, la fel Voislova.
Ciacova și Denta, încât în cursul călătoriei sale de la Caransebeș 18 Este vorba de Kazaz Illi bei.
spre Dunăre abia dacă mai zărise oameni prin sate, vezi Török- 19 Florin.
magyarkori álam-okmánytár, vol. VII, doc. CLXVII, p. 206-207. 20 Potrivit cu hotărârea din 18 noiembrie a Dietei
16 Localitate azi dispărută, care s-a aflat în apropiere de Transilvaniei ținute la Făgăraș, un taler leonin făcea un florin
Bucova. 80 de creițari.

Pag. 4