Page 6 - Morisena 4_2017
P. 6
MORISENA, anul II, nr. 4 (8)/2017
nul și constructorul cetății Șoimoș (jud. Arad), una dintre prim testament ne arată clar că el avea copile, deja căsă-
47
cele mai frumoase cetăţi medievale de pe teritoriul actual torite. Conform prevederilor aceleiași bule, acestea ar fi tre-
al României . Cât despre a doua calitate, o spune chiar buit să moștenească o pătrime din averea sa (quartalicium,
48
56
el explicit în primul său testament: cetatea noastră numi- jus quartale), iar restul ar fi revenit fraților lui Paul . Din
tă Șoimoș, din propriile venituri ale proprietăților noas- informațiile pe care le avem, Paul pare că nu lasă nimic
tre construită . Iar sursa principală a veniturilor pare că din avuția deținută fetelor sale și ginerilor săi. Probabil că
49
a reprezentat-o exploatarea unei saline pe care o deținea dacă o danie s-ar fi făcut anterior în favoarea lor acest lu-
la Turda, despre care amintește în testamentul întocmit în cru ar fi fost menționat. Dar nici frații săi ori surorile sale
anul 1278. Aici, la Turda, activitatea de extragere a sării nu beneficiază de vreun tratament mai generos. Și pentru a
este menționată documentar în premieră cu aproape un de- avea o garanție suplimentară că voința sa se va materiali-
ceniu înainte , atunci când ducele Ștefan reoferă capitlului za, Paul își și înfiiază fratele, care din copilărie s-a ocupat
50
bisericii transilvane, din cauza sărăciei acesteia, ocna de mai cu grijă și mai cu devotament decât toți ceilalți frați
sare și scutirea de toate dările regale. Împrejurările în urma ai noștri de treburile noastre și afacerile noastre, slujind
57
cărora Paul a ajuns să stăpânească o resursă atât de valo- cu credință după voința noastră . Din păcate, documentul
roasă rămân încă învăluite în negura istoriei. nefiind datat, nu putem știi cu exactitate când a avut loc
Testamentele această adopție. În opinia mea, ea este anterioară datei de
21.05.1271 și chiar a anului respectiv . Cum el poartă
59
58
În anul 1278, Paul se declară lipsit de mângâierea deja titlul de banus, terminus post quem pare că este vara
unui moştenitor fecior, astfel încât a dorit să lase cuiva anului 1270 (ori chiar mai devreme).
51
16
din familie întreaga avere strânsă . Inițial, în acest scop, Informația relativ la fratele său Nicolae a fost pusă
52
53
l-a și adoptat drept fiu al său pe fratele lui, Nicolae și în discuție de către Hodimir SIROTKOVIĆ et alii, care
interzice celorlalte rude, frați, gineri sau nepoți și cum- reeditează un document , pe care îl datează Oko (Circa)
61
60
nați, să-i perturbe acestuia moștenirea primită . Acum,
54
Paul pare că se prevalează de libertatea de-a întocmi un hotărî cum va voi el (sb.m.). Iar dacă surprins de moarte nu va
testament menționată în Bula de Aur (1222) . Dar acest putea hotărî, atunci <restul> îl vor primi rudele sale cele mai
55
apropiate. Și dacă nu va avea niciun fel de rude, îl va dobândi
a secolului al XIII-lea există un singur Paul purtând titlul de ba- regele (DIR, C. Tr, I, pp. 189–192; p. 190).
nus. Deci, precauțiile gen probabil sunt inutile. Prevederea se regăsește și în textul modificat al Bulei de Aur
47 și Șoimuș (DB, I, p. [35], 40, 42 etc.)? Nu pot decât să de- din anul 1231. Regele Bela al IV-lea ignoră prevederile acesteia
plâng această eronată "inovație" onomastică făcută pe urmele până în 1267, când este nevoit să le reconfirme, dar înlocuiește
istoriografiei maghiare. libertatea de decizie a proprietarului cu dreptul regal de-a deci-
48 Rusu, Hurezan, 1999, p. 75. de, împreună cu marii demnitari regali și doar în prezența rude-
49 tr. m.; cast[ru]m n[ost]r[um] Solumus vocatu[m] ex p[ro] lor răposatului, soarta proprietăților cuiva mort fără urmași pe
prys p[ro]ventibus possessionu[m] n[ost]rar[um] co[n]st[ru]ctu- linie masculină. Dacă nobilul moare pe câmpul de luptă, apare o
m (DL 1585); castrum nostrum Solumus vocatum, ex propriis distincție între proprietățile ereditare, care revin neamului și cele
a
proventibus possessionum nostrarum constractum (EO, I, pp. dobândite ori cumpărate, pe care proprietarul poate să le lase cui
a
229–230, doc 313; p. 229); castrum nostrum Solumus uocatum, dorește (Iegar, 2008, p. 12). Aceste prevederi devin valabile doar
ex propriis prouentibus possessionum nostrarum constructum în partea regatului controlată de către Bela al IV-lea, deoarece
(DZS, II, p. 295, doc 204); cetatea noastră numită Șoimoș, zidi- ducele Ștefan nu le ratifică vreodată (pentru contextul politic,
tă din veniturile proprietăților noastre (tr. Dan UNGUREANU vide Zsoldos, 2007).
-Anexa I, 1). 56 Paul avea și alți frați înafară de Nicolae (pe Ioan și cel puțin
JAKÓ Zsigmond vede constractum unde eu deslușesc mai încă unul nenumit, conform testamentului din 1278), cel puțin
a
degrabă co[n]st[ru]ctum (DL 1585). două surori (cumnați), nepoți și gineri (cel puțin două fete mă-
50 consider că există destul indicii pentru a accepta drept pri- ritate).
mă atestare documentară a salinelor din Turda data de 1.05.1269 57 ... a primis pueritie sue temporibus specialius et devotius om-
(scurta analiză urmează să fie publicată cu altă ocazie). nibus aliis fratribus nostris nobis in diversis negociis nostris et
51 solatio heredum careremus (DL 1585). agendis fideliter serviendo iuxta libitum nostre voluntatis ... (DL
52 ... omnes possessiones nostras emticias et aquisitas seu quo- 1585).
cumque titulo habitas et specialiter castrum nostrum Solumus 58 bătălia de la podul de peste râul Rábcá. JAKÓ Zsigmond
vocatum ... (DL 1585). datează documentul [1271—1278] pentru a fi anterior testamen-
53 Nycolaum fratrem nostram recepimus in filium adoptivum tului din 1278 (EO, I, pp. 229–230, doc 313).
(DL 1585). 59 pare că luptele între Ștefan al V-lea și Ottokar Přemysl al II-
54 Volentes quod nullus ex nostris fratribus, generibus seu ne- lea izbucnesc deja la sfârșitul anului 1270.
potibus, necnon et cognatis racione predictarum possessionum 60 pentru istoriografia croată documentul fusese deja publicat
possit vel debeat molestare aut aliqualiter [pertu]rbare Nyco- în seria Codex Diplomaticus Regni Croatiae, Dalmatiae et Sla-
laum fratrem nostram supradictum (DL 1585). voniae în anul 1909 (DZ, VII, pp. 416–417, doc 371), unde este
55 Dacă vreun slujitor va muri fără a lăsa vreun fiu, fiica va datat Koncem 1300 (sfârșitul anului 1300).
dobândi a patra parte din averea <sa>, iar cu privire la rest va 61 DZS, II, p. 295, doc 204, și cu bibliografia mai veche; DL 1585.
Pag. 4