Page 9 - Morisena 4_2017
P. 9
Revistă trimestrială de istorie
nația predecesorului său, Ladislau al IV-lea (1272–’90), în sesiunile și cetatea Șoimoș a banului Paul).
favoarea comitelui Itemus magnus și a fraților săi, Kwsa (traducere: Dan UNGUREANU; notă: Sorin FORȚIU; EO,
90
și Demeter, pentru terram HudusMonostura vocatam, iux- I, pp. 229–230, doc 313 (l.l.); DZS, II, p. 295, doc 204 (l.l.);
ta fluvium Morus (i.e. Mureș -n.m.) existentem , cu toate DL 1585).
91
pertinențele și utilitățile sale. Toate faptele de arme ale pro-
tagoniștilor amintite de diploma regală au loc în perioada 1 se mai văd clar doar urmele scutului înclinat, un vârf de
1290–’93 . Faptul că mănăstirea nu este amintită cu aceas- săgeată ori suliță în colțul din dreapta sus a acestuia și urme-
92
tă ocazie a fost interpretat drept indicație a faptului că ea le unor litere disparate din legendă și de deasupra scutului
nu mai exista , fiind probabil distrusă în timpul rebeliunii (?).
93
cumane (1278–’82). Dar mai există o informație lapidară,
94
care îl menționează pe Gonga, de genere Hudus, pristaldo 2. Paul banul, tuturor celor de față și viitori sănătate trai-
95
al unei încercări cu fierul roșu în care au fost angrenați, la nică în Domnul. Toate cele omenești atârnă de un fir și se
Oradea, iobagi ai cetății Orod în anul 1213 . Aceasta ne prăbușesc de năpraznă. Deci e trebuitor și cu frică de Dum-
96
arată că exista deja un neam Hudus / Hodos la începutul nezeu, ca cele, care trebuie încredințate memoriei, să fie
secolului al XIII-lea, care deținea probabil drept mănăstire întărite prin mărturie scrisă. Vrem să ajungă la știrea tutu-
ancestrală posibil chiar Hodosmonostora . Cu mare nesi- rora, vii și viitori, că, după ce ne-am întors înapoi la stăpâ-
97
guranță avansez ipoteza ca Paul banul să fi aparținut și el nul nostru regele Ștefan cu mare biruință de la lupta de la
1
neamului Hudus / Hodos, despre care nu știm nimic . Moson împotriva regelui Boemiei , victorie după care stă-
2
98
3
În concluzie, cetatea de la Șoimoș a fost construită pânul nostru regele Ștefan de pioasă amintire a dat un pri-
1
anterior deceniului al optulea al secolului al XIII-lea de vilegiu baronilor întregii Ungarii, a dat tuturor baronilor săi
99
către magistrul Paul, baron al regatului, comite în mai multe acest privilegiu (gratia), după ce s-a sfătuit cu palatinul și
4
rânduri, purtător al demnității de Banatus de Severin în trei cu magistrul Benedict , vicecancelarul său, a dat deci acest
5
perioade distincte de timp, folosind doar veniturile sale pro- privilegiu, ca să avem dreptul să lăsăm și să donăm oricui
prii, iar familia extinsă a acestuia nu a avut vreo contribuție. toate posesiunile noastre, fie date de el, fie moștenite, înainte
ca să murim. Deci noi, pentru păcatele noastre, fiind lipsiți
Anexa I. Testamentele magistrului de mângâierea unui moștenitor, și avem ca fii pe fiii fratelui
Paulus banus nostru drag, comitele Ioan, vrem și dispunem ca posesiunile
1. Noi, Paul banul, dăm de știre tuturor celor de față prin noastre, atât moștenite, cât și primite, ca răsplată a slujbelor
această scrisoare, că fiindcă Nicolae, fratele nostru drag, aduse și a sângelui nostru vărsat pentru stăpânul nostru re-
din copilărie s-a ocupat mai cu grijă și mai cu devotament gele, să fie împărțite de către noi, din timpul vieții noastre,
decât toți ceilalți frați ai noștri de treburile noastre și aface- mai suszișilor, ca unor fii dragi ai noștri. Am împărțit și am
rile noastre, slujind cu credință după voința noastră, l-am distribuit în așa fel încât pământul noastru Erdizadkezi , cu
5
primit pe fratele nostru Nicolae ca fiu adoptiv și i-am dat toate pertinențele și hotarele sale, prin care a fost mărginită
toate posesiunile noastre cumpărate și dobândite sau pe acel pământ din vechime, pământul noastru Lipocz , cetatea
6
care le posedăm cu orice titlu, și mai ales cetatea noastră noastră Șoimoș (Solymos), cu jumătate din pădurea care îi
numită Șoimoș (Solumus), zidită din veniturile proprietă- aparține, i-am dat-o lui Pousa comitele, "fratelui" nostru,
7
ților noastre, i le dăm, acordăm și lăsăm maisusnumitului în stăpânire veșnică. În plus, robii noștri, Benedict cu moa-
fratelui nostru drag Nicolae cu drepturi depline. Vrând ca ra și Chotov cu un fiu al lui, ale căror neveste și un fiu al
nici unul din frații noștrii, ginerii sau nepoții, nici cumna- lui Chotov i-am eliberat, îi dăm lui Pousa comitele suszis.
ții noștri să nu poată tulbura sau să necăjească pe suszisul Mai adăugăm, că i-am dat aceluiași Pousa comitele pădu-
fratele nostru Nicolae pentru posesiunile suszise. rea noastră Menes , și pe deasupra via noastră pe care am
8
cumpărat-o de la Feies Georgio și de la Puth și via care
9
10
(nedatat; un singur sigiliu de ceară galbenă, atârnat cu șnur e înaintea cetății Șoimoș (Solymos). De asemenea, dăm pă-
verde, cu heraldică indescifrabilă ; pe verso, cu un scris spe- mântul noastru Kuaci bisericii Sfintei Fecioare din Șoimoș
11
1
cific secolului al XV-lea: [act] de adopție privind toate po- (Solomos!), în care am așezat călugării superpeliciati din
ordinul augustinian, să slujească lui Dumnezeu și Sfintei
90 nagy Öttömös (l.m.) (vide Szegfű, 2004). Fecioare, moșie pe care am cumpărat-o de la doamna Ca-
91 Szentpétery, Borsa, 1987, pp. 124–125, doc 3951. tarina, și dăm și un rob numit Wolris cu nevasta și cu fii lui,
92 Szegfű, 2004, p. 99. și cu boi cât ajung pentru un plug. Dăm aceleiași biserici
93 Rusu et alii, 2000, p. 78 (pe baza lui Juhász, 1927, p. 221 pământul noastru Beti , multă vreme înstrăinat de noi, deși
12
-non vide). moștenit și înzestrat de noi cu două mori, cu mare trudă și
94 Rusu et alii, 2000, p. 78. mare cheltuială. Dacă călugării bisericii [Sfintei Fecioare
95 poroszló (l.m.), pristav (l.r.). din Șoimoș] vor să renunțe la ea sau să o înstrăineze, sufletul
96 DIR, C. Tr, I, p. 57, doc 62. nostru să se judece cu sufletul lor la judecata lui Hristos. În
97 Benkő, 1994, p. 265. plus, via noastră din Bud , cumpărată, o dăm bisericii mai
13
98 Karácsonyi, II, p. 181. ENGEL Pál nici măcar nu-i mai suszise. Patronajul bisericii [Sfintei Fecioare din Șoimoș]
menționează (Engel, 2003b). îl dăm comitelui Pousa. Patronajul mănăstirii Sfântul Petru
99 probabil în a doua jumătate a deceniului șapte. din Hardud îl dăm "fraților" noștri dragi, comiților Pousa
14
7
Pag. 7