Page 7 - omagiu2
P. 7

A
 Vasile Pintea                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                   Album omagiallbum omagial
 ea
 V
 asile Pint
          Acum însă mulţi dintre ei au plecat din lumea        mă întorc, aveam soţie, un copil mic.
          asta, chiar în urmă cu 30 de ani. Am şi predat
          patru ani la Institutul de Arte, până în ’64.        Cum a fost sejurul artistic în Occident?


                                                               Am plecat cu maşina mea, un Renault 10. Am
          Cum vă amintiţi de Timişoara acelor ani?             plecat spre Italia, m-am oprit la Vicenţa, la
                                                               Florenţa, la Roma, unde am stat la Academia
          Timişoara s-a schimbat mult de atunci. Era un        Română. Am stat o săptămână şi jumătate în
          oraş mai occidental, curat, civilizat. Se vorbea     Italia, iar pe urmă am urcat spre Geneva şi am
          pe stradă germană, maghiară, sârbă. Oame-            ajuns în Franţa: Provence, Lyon, Paris. Doar
          nii erau foarte liniştiţi, nu ca astăzi. Lumea       citisem despre viaţa artistică din Paris, deşi
          s-a înrăit extraordinar. Astăzi, e o frământare      în România era interzis să consultăm arta
          deosebită, oamenii nu cred unii în alţii, nu se      occidentală. Noi eram supravegheaţi de un
          mai suportă, e o luptă extraordinară pentru          consilier rus, dacă încercam o anumită liberta-
          nimic!                                               te, nu mai aveam ce căuta acolo. Absolut totul
                                                               trebuia făcut în spiritul realismului socialist.
          Şi ce faceţi să vă protejaţi de oamenii răi?         Artistul trebuia să reflecte realitatea socialistă.
          Vă refugiaţi în artă?                                Eu făceam pictură, grafică şi ilustraţie de carte.


          Artistul asta face, sigur că da. Se refugiază în     Şi aţi ajuns la Paris, visul oricărui artist din
          atelierul lui. Eu, în general, sunt un tip sociabil,   lume...
          dar îmi duc viaţa în atelier, chiar şi în pande-
          mie, zilnic lucrez de dimineaţa până seara. Evit     La Paris a fost fantastic. Am vizitat muzee,
          aglomeraţiile.                                       eram însetat să pot cunoaşte, dar am avut şi o
                                                               altă şansă nemaipomenită. Urcând spre Mont-
          Revenind la începuturile carierei                    martre, am văzut cum pictează artiştii, când
          dumneavoastră, aţi avut o şansă unică în co-         am ajuns aproape, am văzut pe geam un atelier
          munism, aceea de a călători. Cum aţi reuşit?         de gravură, plin de prese manuale. Curios, ca
                                                               românul, m-am uitat pe geam până a ieşit un
          După mai mulţi ani, participând la o seamă de        domn şi m-a întrebat ce doresc. I-am spus că
          expoziţii în ţară, la expoziţia anuală de stat...    sunt şi eu un tânăr artist din România şi eram
          Era visul meu, ca al fiecărui artist, de a parcur-   curios. Am fost invitat înauntru. Pe pereţi erau
          ge nişte etape mai deosebite. La un moment           lucrări originale din Matise, Picasso, Chagall, şi
          dat, am avut o şansă extraordinară, care s-a ivit    mi s-a spus că acolo lucrează toţi aceşti artişti
          după ce am primit premiul Uniunii Artiştilor         contemporani. Eram fascinat, pur şi simplu
          Plastici şi, drept recompensă, am primit ceva        pluteam. A doua zi, am fost invitat să mă întâl-
          mai de valoare decât un plic cu bani: am primit      nesc cu doamna Lacourière, patroana atelieru-
          libertatea de călători.                              lui, care era prietena lui Picasso.
                                                               A fost foarte amabilă. M-a îndemnat să-i poves-
          Cum s-a putut întâmpla asta într-o ţară din          tesc, dar voia să vadă din lucrările mele. Am
          care nu se prea putea pleca legal?                   promis că a doua zi vin cu mapa, pe care o

                                                               lăsesem la hotel. S-a uitat peste lucrări, a con-
          Ministrul Culturii, Pompiliu Macovei, care era       vocat un mic juriu şi au apreciat lucrările mele.
          soţul cunoscutei graficiene Ligia Macovei, mi-a
          dat o recomandare pentru a face o călătorie de       Aşa avea să se nască o prietenie de peste 20
          studii în Italia şi Franţa. Era o recomandare,       de ani cu cei de la Lacourière-Frélaut?
          dar nu era destul, pentru că în 1967 era foarte
          greu să pleci. Niciun artist din Banat nu a ieşit    Da. Atunci mi-au dat invitaţie să lucrez în ate-
          în Occident. M-am dus la miliţie şi acolo era ge-    lierul lor – am desenat şi eu în Montmartre. A
          neralul Tăurescu, „Dumnezeul paşapoartelor“.         trebuit să mă duc la Ambasada României de la
          I-am spus că am o lună pentru o călătorie în         Paris pentru prelungirea şederii mele cu câteva
          Occident. A zis că nu se poate, că o să rămân        zile. În orice caz, aveam invitaţia să mă întorc
          acolo şi că o să le fac probleme. Am promis că       la Paris. Şi am continuat să ies... Am început
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12