Page 13 - ana_lav2

Lavinia Bud

ÎN FAȚA MĂRII

Sunt în fața ta și valul se revarsă
Ca o chemare mută din luciul argintiu,
Îți ceri ofrandele de inimă albastră
Pe care ochii, doar ochii mei le știu.

Tăcută te privesc și cald surâsul
Prin tălpi se-nalță, se deschide larg,
Și mă feresc să nu mă-nece plânsul
Când te așezi în suflet, cu doruri la catarg.

Tu, mare, cu oglinda străvezie,
Nu mă învingi! Și-acum, ca altădat',
Am pregătit Corabia Speranței, nu-i târzie,
Să o pornesc pe valul ce vine înspumat.

În liniștea-nserării rotită prin turelă
Și trece-n zbor un tainic pescăruș,
Mai zămislește-adâncu-ți câte-o perlă,
Îți las ofrandele și-ncep un alt urcuș.