Page 16 - Jazz

Recviem pentru E.S.T.

Autorii unor romane de care îţi pare că nu te mai poţi
despărţi îşi ucid de regulă personajele. Sau, şi mai zguduitor, ucid

ceea ce le-a creat cel mai drag şi existenţial salvator personajelor
principale. O lovitura „tehnică” prin ricoşeu, cumplită şi

devastatoare. Autorii imită gestul creatorului suprem care îşi
ucide cea mai dragă creaţie, personajele sale preferate, oamenii.

Cu cât personajul este mai de nepreţuit cu atât mai definitiv
pare el supus inevitabilei dispariţii care îi lasă pe cei care şi l-au
apropiat, într-o sfâşietoare perplexitate. Cei buni = cei dragi, cei
care pleacă „înainte de vreme” şi a căror absenţă devine o rană

imposibil de vindecat. Aşa se întâmplă bunăoară în ultimele
romane franţuzeşti pe care le-am citit, la Andrei Makine sau
Michel Houellebecq. Aşa s-a întâmplat şi în tărâmul creat de zeul
Jazz-ului când unul dintre cei mai valoroşi şi inovatori pianişti,
suedezul Esbjörn Svensson s-a aşternut în somn pe fundul
unui fiord împlinind un scenariu care să se încheie sub semnul
regretelor şi a unei suferinţe devenită, pentru unii dintre noi,

personală.
Am văzut Esbjörn Svensson Trio în concert pe Scena

Teatrului Naţional din Timişoara cu doar câteva luni înainte de
moartea pianistului. Să spun că am trăit concertul ca pe o mare
revelaţie ? De-ar fi să mă joc cu superlativele cred că aş epuiza

cea mai mare parte dintre ele şi ştiu că n-o pot face (cenzurat
de conştiinţă în dialog cu subiectivismul) pentru că aş ajunge

în situaţia de a nu mai putea continua să mă refer la nimeni
altcineva. Dar aşa este dat ca scenariul să se continue, cu alte
personaje şi alte scene de rămas bun unde pasul melodic elegiac
în ritmul unui vals brodat cu şoapte stranii dintr-o lume abia
bântuită, ne duce mai departe cât îi va fi dat să o facă (Still). Poate
că pentru fiecare trupă de jazz care intră în zona superlativelor
trebuie reinventat un set aparte. Sau poate că însuşi faptul că
îmi vin în minte şi atunci când îmi vin în minte simt un fel de
nod în gât, o emoţie şi un tremur care elimină din jur orice altă

dorinţă de a asculta altceva pe moment, îmi doresc să ascult

16