Page 11 - SUMMA CUM FRAUDE

“plata cu ora” asistenţilor şi lectorilor după bunul ei plac, cu condiţia ca aceştia să
preia fără nici un fel de retribuţie o parte din munca care ar fi fost de datoria ei să
o facă. Era o situaţie de genul celei din feudalism când seniorul atribuia feude
vasalilor cu condiţia de a-l sprijini în caz de război! Inutil de precizat că eu nu

doream în nici un caz să devin “vasalul” ei, eu având “finanţare proprie”.
Dacă nu a reuşit la senat, a încercat să mă denigreze la profesorul dr. Gh.
Popescu, pe atunci şeful de catedră la “protecţia plantelor”, unde fusese plasat
cursul meu cu scopul vădit de a nu deveni “feudă” la mecanizare! M-a prezentat
drept “pila” rectorului Otiman şi l-a avertizat să-mi pretindă tot ce se putea pentru
a-mi împiedica activitatea. Presupun că Dl. profesor Popescu a fost un pic
supărat pe mine, dar recunosc că s-a comportat echitabil.

El mi-a pretins să prezint “notele de curs” şi recunosc că atunci nici nu
ştiam ce sunt aceste “note de curs”! Am fost un moment derutat de această
noţiune, aşa că l-am întrebat la ce ar fi necesare “note de curs” având în vedere
că eu aveam deja cursul multiplicat cu imprimanta în format A4 într-un tiraj de
peste 20 de exemplare?
Dl. prof. Popescu mi-a explicat că acestea ar fi necesare ca suport pentru

predarea cursului, la care eu i-am prezentat materialul meu, adică cele peste 200
de folii cu desene, grafice, fotografii şi textul însoţitor şi vreo 300 de diapozitive
astfel că totul s-a dovedit a fi perfect, spre marea dezamăgire a doamnei
profesoare Tonea.
La Timişoara am predat timp de cinci ani cursul de “maşini şi echipamente
pentru protecţia plantelor” la studenţii specializărilor “protecţia plantelor” (PP) şi
“maşini şi instalaţii pentru agricultură şi industria alimentară” (MIAIA).

La început predarea am făcut-o pe bază de folii, pentru ca după numai trei
semestre să trec pe prezentări multimediale “power point”.
Studenţilor le-am pus la dispoziţie cursul multiplicat la imprimantă cât şi un
număr de 12 exemplare tipărite donate bibliotecii. Nu am vândut nimănui nici un
curs. Toate au fost împrumutate pe gratis cu condiţia să le înapoieze la examen.
Bineînţeles că nici această “apucătură” a mea nu a fost bine primită, îndeosebi de

către aceeaşi doamnă Tonea care, după cum afirmau studenţii, avea obiceiul să
vândă cursul şi pretindea să îi fie restituit în perfectă stare şi pe gratis la examen!
Gurile rele pretind că doamna profesoară reducea nota la examenul de
mecanizare atunci când observa că volumul de curs prezenta urme că ar fi fost
citit şi că cei care doreau nota maximă cumpărau două exemplare ale acestui
manual!
Disciplina de maşini pentru protecţia plantelor nu a constituit până atunci

un obiect de studiu aparte, limitându-se la circa 20 de pagini cuprinse în manualul
de maşini agricole predat studenţilor de la facultăţile de agricultură şi horticultură.

5