Page 14 - SUMMA CUM FRAUDE

Bineînţeles că numirea mea nu era de natură să o satisfacă, mai ales pentru
faptul că disciplina mea fusese scoasă de la mecanizare. O deranja în special faptul că

nu sunt “cetăţean român”.
O altă obiecţie prezentată de către “coordonatoarea” disciplinelor de mecanizare
a fost că nu am “pregătire pedagogică”.
Într-adevăr, în facultate eu nu am luat parte la cursul de pedagogie, pentru că

eram convins că în România socialistă eu nu voi ajunge niciodată dascăl.
Cu o cu totul altă situaţie am fost confruntat în Germania. În primii doi ani de

activitate la firma RAU, o fabrică de maşini agricole, am lucrat în sectorul de
publicitate şi scolarizare (!). Aici mi s-a propus să urmez cursurile unei specializări în
comerţul exterior cu durata de patru semestre, specializare care se încheia cu

atribuirea, în urma unui examen, a diplomei de absolvire şi a certificatul de calificare
în comerţ exterior emis de către Camera de Industrie şi Comerţ (IHK). Una din
materiile predate la această specializare a fost “marketingul”. În cadrul acestui curs am

fost instruiţi şi cu modul de prezentare a produselor firmei, atât în faţa unui auditoriu
format din agricultori (maiştrii agricoli), elevi de la şcoli profesionale, studenţi din
facultăţile de profil, dar şi experţi în materie.

Menţionez că şi eu am avut, în cei cinsprezece ani de activitate la firma RAU,
deseori obligaţia de a ţine prelegeri şi şcolarizări în faţa personalului firmei, a elevilor
de la şcoli profesionale (DEULA) şi a studenţilor universităţilor de profil agricol

Stuttgart-Hohenheim, München-Weihenstephan şi Nürtingen.
O altă atribuţie de serviciu era aceea de a îndruma studenţii, aflaţi în perioada
de practică la firma RAU, în vederea redactării lucrării de diplomă. În ultimii cinci ani

de activitate la RAU, perioadă în care am avut această sarcină, am îndrumat anual câte
unul sau chiar doi practicanţi de la una din cele trei universităţi din sudul Germaniei.
Următoarea obiecţie a doamnei profesoare Tonea era că recomandările

experţilor din Germania nu erau decât verbale, fapt pentru care lipseau de la dosar.
Acest argument a fost preluat la sugestia doamnei Tonea şi de către şefa personalului,
domnişoara Cheţ, căreia i-au trebuit circa trei ani pentru a stabili că doreşte aceste

documente pe hârtie. Probabil că spera să nu le pot prezenta.
Presupun că domnişoara Cheţ nu cunoaşte mentalitatea germană şi credea, că
cei doi profesori care m-au recomandat pentru această activitate, nu se vor ţine de

cuvânt. Nu am fost de faţă atunci când i-au fost înmânate cele două caracterizări
privind competenţa mea profesională, recomandări date de către profesorii Kleisinger
de la Universitatea Hohenheim şi Ganzelmeier, pe atunci directorul Oficiul Federal

German pentru Protecţia Plantelor (Biologische Bundesanstalt für Land- und
Forstwirtschaft pe scurt BBA), dar presupun că nu a fost încântată văzându-le.

8