Page 19 - morisena11_18

Revistă de cultură istorică

permanent: 7 apariții anuale (1951-1952); 4 (1953; 1955- Dr. Mircea Rusnac
1957; 1965-1975; 1977); 5 (1954; 1958; 1962-1964); 6 (Reșița)
(1959); 3 (1960-1961; 1976).
Sarcina supravegherii tiparului a revenit rând pe
rând consilierilor eparhiali și ierarhului Mitropoliei: Începuturile Reșiței
Nicolae Corneanu (1951-1956), Gheorghe Perva (1951-
1960), Victor Vlăduceanu (1956-1962), Nicolae Vesa Reşiţa a intrat relativ târziu în istorie, deşi este
(1960-1961), Petru Sălăgeanu (1961-1962), Ion B. situată într-o zonă uşor accesibilă, aflată pe cursul
Mureșianu (1962-1965), Gheorghe Cotoșman (1965- Bârzavei şi la poalele munţilor Semenic, zonă care a
1975), Traian Timotei Seviciu (1969-1975), Petru fost străbătută încă din vechime de diverse populaţii.
Dorobanțu (1974-1978) . Deşi pe raza localităţii şi în împrejurimi au fost depistate
35
Publicația a reușit să suplinească lipsa cărților câteva mărturii datând încă din epoca pietrei şi din cea a
tipărite, cuprinsul fiecărui număr conținând materiale metalelor, totuşi nu se poate demonstra în momentul de
necesare preoților în pregătirea conferințelor preoțești, faţă că aici ar fi fost aşezări omeneşti de lungă durată. Este
în cea a predicilor și catehezelor din duminici și adevărat, şi numărul oamenilor era foarte redus în acele
sărbători. Rubrica „Arhiepiscopia Timișoarei și epoci îndepărtate, astfel încât ei puteau să îşi aleagă drept
Caransebeșeșului” este o cronică a activităților cotidiene locuri de trai aşezări situate în zone mult mai favorabile
a Bisericii Ortodoxe din Banat. asigurării celor necesare.
Între colaboratorii permanenți amintim: ierarhi,
profesori de la Institutele Teologice din București și
Sibiu, profesori onorari de la vechile facultăți de teologie
din perioada interbelică, consilieri eparhiali, profesori la
Seminarul Teologic din Caransebeș, cercetători (istorici
de artă, doctoranzi) și preoți.
Cuprinsul revistei este format din studii biblice
(Arheologie, istorie, exegeză); sistematice (Dogmatică,
Morală, Istoria Religiilor, Ecumenism); istorice (Istoria
Bisericească Universală, Istoria Bisericii Ortodoxe
Române, Patrologie, Istoria Bizanțului); practice
(Liturgică, Catehetică, Omiletică, Muzică bisericească).
La cele 4 ramuri ale Teologiei ortodoxe amintim contribuții
semnificative de istorie și spiritualitate bănățeană.
În perioada anilor 1948-1977, în vremea când
Biserica Ortodoxă Română a fost condusă de Preafericitul Nici în antichitatea daco-romană, pe teritoriul
Patriarh Justinian Marina, Mitropolia Banatului s-a Reşiţei nu au existat aşezări statornice. Există supoziţia,
dezvoltat pe liniile statornicite de acesta. S-au sfințit și destul de veche, că romanii ar fi construit un drum de-a
binecuvântat biserici, a fost susținută ridicarea unor noi lungul văii Bârzavei, între Teregova şi Berzovia, care ar
lăcașe liturgice în comunități sărace prin Fondul Central fi legat astfel cele două mari artere pe care le dezvoltaseră
Misionar, tinerii, preoții, profesorii și publiciștii au fost în Banatul de sud. (1) Conform acestei opinii, pe drumul
motivați să contribuie la temeluirea vieții bisericești. La respectiv ar fi mers însuşi împăratul Traian, ajungând
aceasta putem adăuga prețuirea Patriarhului Justinian la Berzovia (Bersobis), de unde i-a scris prietenului său
dată Bisericii Bănățene prin trecerea în rândul sfinților Plinius. (2) Totuşi, urme ale acestui drum nu s-au păstrat,
a Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș și întronizarea cu excepţia porţiunii dintre Berzovia şi Bocşa, şi încă este
Înaltpreasfințitului Mitropolit Nicolae (1962). Preoții greu de susţinut că el ar fi traversat şi masivul Semenicului.
care au suferit din pricina regimului comunist au fost Însă cu siguranţă că şi în epoca romană, valea
reprimiți în parohii și învățământul teologic, de același Bârzavei a fost, dacă nu locuită în mod permanent, oricum
tratament s-au bucurat și clericii greco-catolici și străbătută în mod frecvent de grupuri de populaţie. Dovada
bisericile în care au slujit. clară o reprezintă descoperirea, în 1880, a unui mare
tezaur de monede romane de argint la sud-vest de Reşiţa,
35 Florin Dobrei, Revista teologică „Altarul (Mitropolia) în pădurea de la Piatra Albă – Capul Baş. Aceste monede
Banatului” (1944-1947; 1951-2011). Repere monografice, proveneau din perioada de guvernare a 17 împăraţi romani,
Editura Academiei Române, Centrul de Studii transilvane / începând cu Marcus Aurelius (161-180) şi terminând cu
Editura Învierea, Timișoara, 2013, p. 62.

Pag. 17