Page 4 - Revista Morisena_nr_3_2016

MORISENA nr. 3/2016 Revistă trimestrială de istorie

Iulie 27 Măcelărirea garnizoanei timişorene – ca Bibliografie: Simion Dănilă iertându-i, chemându-i înapoi în ţară şi restituindu-le tot
represalii pentru fapta lui Aldana de la Lipova, din anul (Belinț) ce-au avut înainte (v. Traian Popa, Românii din Banatul
trecut – este povestită diferit de autorii creştini şi otomani. ***, Adalékok Délmagyarország történetéhez, în medieval, în Banatul de altădată. Studii istorice, vol. I, Ti-
Astfel Griselini notează că „Stefan de Losonczy se afla la Történelmi és régészeti Értesitő, Serie Nouă, an XIX, fasc. III- mişoara, 1944, p. 145-148).
mijloc, pentru a putea lua de îndată măsuri, în cazul încălcării IV, Timişoara, 1903, p. 83-85 (în continuare TRET). Din anul 1952, însă, istoricii clujeni avansează o
frauduloase a condiţiilor de capitulare stabilite. Pe când Baróti Lajos, în TRET, S.n., XXVI, Timişoara, 1910, Belinț 730 altă ipoteză cu privire la prima atestare documentară a Be-
răspundea salutului lui Ahmed şi al celorlalţi comandanţi p.157-158. linţului: anul 1285, în Documente privind istoria României
otomani, observă cum era luat de lângă el unul dintre favoriţii ***, Călători străini despre Țările Române, vol. II, (1285-2015) [DIR]. Veacul XIII. C. Transilavania. Vol. II (1251-1300),
săi, pe nume Tomori, care-i purta sabia cea mare. Nu putu Bucureşti, 1968. Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucu-
suporta aceasta, văzând prea bine că duşmanii căutau doar Ascanio Centorio, Commentari della Guerra di Transil- reşti, 1952, p. 274-277. Este vorba de documentul 311,
prilejul să încalce credinţa cuvântului dat. Înfuriat la culme, vania,Veneţia, 1556. redactat în 26 mai 1285 de Toma, episcop de Vaţ, vicecan-
îi chemă pe ai săi la arme, cu voce răsunătoare. În aceeaşi Czimer Károly, Temesvár megvetele 1551-1552, în Bazându-ne pe datele sigure furnizate de istorici, celarul curţii regelui Ladislau al IV-lea Cumanul (1272-
clipă smulse unui turc sabia de la coapsă şi lovi un sangeac Hadtörténelmi Közlemények, VI, Budapesta, 1893, fasc. I, p. am sărbătorit de mai multe ori până acum prima atestare 1290), fiul lui Ştefan al V-lea (1270-1272), document pe
bei care i se împotrivi. Toţi cei ce alergară să-l înconjoare 15-71; fasc. II, p. 196-229; fasc. III, p. 308-376. a satului Belinţ în anul 1369, conform diplomei rege- care îl reproduc în întregime:
simţiră braţul său puternic. Era limpede că hotărâse să-şi Dávid Géza, Kászim vojvoda, bég és pasa, în Kelet- lui Ludovic I de Anjou al Ungariei, emisă la Vişegrad în
sfârşească viaţa ca un om de onoare: oricum soarta capitalei kutatás, Budapesta, partea I 1995, p. 51-66 şi partea a II-a în 5 iulie, în care numele localităţii noastre apare în forma 1285 Mai 26.
comitatului său era pecetluită, iar el nu mai avea nimic de 1996, p. 41-53. maghiarizată Belenche (pronunţată Bélenţe). Consultând Ladislau, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei,
pierdut. Copleşit de mulţimea duşmanilor şi acoperit de ***, Erdélyi történetéhez vonatkozó régestak 15511553, respectivul document latinesc aşa cum a fost publicat de Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei,
răni mortale, fu târât în faţa lui Ahmed care, ca răspuns la în Történelmi Tar, an XX, Budapesta, 1892, p. 143-158, 267- Ortvay Tivadar în volumul Oklevelek Temesvármegye Cumaniei şi al Bulgariei, tuturor credincioşilor lui Hristos
reproşurile făcute de muribund, porunci să fie decapitat pe 291, 479-492, 651-683. és Temesvár város történetéhez la Pozsony/Bratislava care vor vedea scrisoarea de faţă mântuire veşnică întru
loc. După îndepărtarea oaselor, capul fu umplut cu pleavă, Cristina Feneşan, Constituirea principatului autonom al în 1896, p. 108-109, am putut afla împrejurările care au Domnul. Prin cuprinsul celor de faţă voim să ajungă la
apoi înfăţişat întregii armate în vârful unei lăncii şi trimis la Transilvaniei, Bucureşti, 1997.
Constantinopol ca semn al triumfului“ (Ibidem). Cronicarul Francesco Griselini, Încercare de istorie politică şi natu-
otoman Solakzade Mehmed Hemdemi povesteşte astfel rală a Banatului Timişoarei, ediţie, traducere şi note de Costin
evenimentul: „Dar, pe când ghiaurii ieşeau din cetate şi se Feneşan, Timişoara, 1984.
retrăgeau, un inoşa, care în limba lor înseamnă pag, scump Mihail Guboglu, Cronici turceşti privitoare la Țările
căpeteniei lor, Loşangea, s-a încăierat cu un ienicer. Mai Române, Extrase, vol. I, Bucureşti, 1966.
sus arătatul Loşangea, fără să vrea, a lovit un ienicer cu Hatvanyi Mihály, Magyar történelmi okmánytár a Brüs-
sabia, rănindu-l. Atunci, deodată, în jurul său făcându- seli Országos Levéltárból és a Burgundi Könyvtárból, I – IV,
se o învălmăşeală, într-o clipă n-a rămas măcar un suflet, Pesta, 1857-1859.
deoarece toţi au fost trecuţi sub ascuţişul săbiei. Câţiva Hurmuzaki Eudoxiu, Documente privitoare la Istoria
dintre demnitari, fiind făcuţi prizonieri, au fost înfăţişaţi Românilor, vol. II, partea a IV-a, Bucureşti, 1892.
serdarului. Afurisitul numit Loşangea, rănit grav în două Károlyi Árpád, Fráter György levelezése, Buda-
locuri, era, în acelaşi timp, întristat şi se credea rob. L-au pesta, 1881.
luat şi l-au dus la paşa cel împărătesc purtător de victorie. Franz Liebhard, Temeswarer Abendgesprach,
Acest nedemn, necăjindu-se că a fost salvat, şi-a deschis Timişoara, 1983.
gura şi a vorbit astfel: „Păcat că populaţia cetăţii nu m-a Maggiorotti L.A. – Banfi Florio, Le fortezze di Temes- Cea mai veche fotografie a corului din Belinț: la Olimpiada Corul din Belinț la ruga din 1924 (la Paști). În mijloc: preotul
lăsat să fac ce voiam, nu aţi fi reuşit chiar dacă aţi fi dat vár e di Lippa in Transilvania, extras din Atti dell’Institutto di corală de la Chizătău din 1923; dirijor: Nistor Miclea. I. Câlniceanu și dirijorul Nistor Miclea
o mie de capete pentru fiecare piatră a cetăţii. Nici n-aţi fi Archittetura Militare, fasc. II, Roma, f. a. (circa 1930 n.n.).
visat şi nici prin gândul vostru n-ar fi trecut”. Zicând toate Óváry Lipót, A Magyar Tudományos Akadémia történ- generat emiterea acestui act: Benedict Heim/Himfy, ba- cunoştinţa tuturor că, venind înaintea noastră comitele
acestea, el a spus multe cuvinte fără noimă. În cronicile elmi bizottságának oklevélmásolatai, I-II, Budapesta, 1890- nul Bulgariei, îi face regelui Ungariei în 1369 un denunţ Toma, fiul lui Pancraţiu, fiul banului Kelemus [şi] nepot al
lor, ei au scris în mod amănunţit că măria-sa marele serdar, 1894. mincinos cum că fiii lui Neacşa (Nexa în document; nu se lui Belerig, din neamul Cenad, ne-a rugat cu umilinţă ca,
mâniindu-se din pricina unui astfel de răspuns fără sens şi Pray Georgius, Epistolae procerum regni Hungariae, II, echivalează cu Neacşu; provine de la un Neag, ~u + -şa, ca ţinând seama de slujbele sale credincioase şi vrednice de
dat fiind că rănile lui erau nevindecabile, a dat poruncă fără Bratislava, 1806. în Comşa, Damşa, Domşa, Lupşa, Tripşa ş.a.; îl întâlnim răsplată şi îndeosebi de moartea fratelui său după mamă,
întârziere să i se taie capul şi, desprinzându-l de nefericitul Szántó Imre, A török 1551. Évi őszi hadjárata a Te- în onomastica noastră din cele mai vechi timpuri şi până Ladislau, ‹care a fost› omorât cu cruzime de cumani în ţi-
său trup, l-a trimis la glorioasa Poartă a împărăţiei” (Cronici mes-vidék és a Maros völgy meghóditására, în Hadtörténelmi în prezent, v. Pagini albe. Timiş 2004-2005, p. 214, unde nuturile noastre, să apărăm cu autoritatea noastră regală
turceşti, I, p. 152-155). Közleményék, an XIX, fasc. 1, Budapesta, 1972, p. 73-95. acest nume figurează de cinci ori), cnejii români Ioan, toate moşiile sale de moştenire, adică acelea care se află
Iulie sfârşit Kasâm paşa, devine beilerbeiul noului Veress Endre, Somlyai Ferenc, Lippai vitéz végrende- Ladislau şi Petru, sunt infideli notorii şi vinovaţi de încer- în comitatele Cenad, Arad şi Timiş, a căror folosinţă îl pri-
vilayet cucerit, cel de Timişoara; apare atestat documentar lete 1551-böl, În Hadtörténelmi Közlemények, XIV, Budapes- care de revoltă, iar din acest motiv merită o pedeapsă grea. veşte numai pe el, fiind despărţite de ceilalţi veri [în text:
între 6 şi 22 august (David, 1996, II, p. 48). ta, 1913, p. 129-130. La 5 iulie 1369, Ludovic cel Mare dă o diplomă prin care fratribus suis fratruelibus în loc de patruelibus] ai săi, şi
Septembrie 19 În registrul (defterul) început acum, Veress Andrei, Acta et epistolae relationum Tran- îi despoaie pe fiii lui Neacşa de toate posesiunile, onorurile să-l păstrăm nevătămat de toţi cotropitorii, atât de cumani,
hassul beilerbeiului de Timişoara este de 800.000 akce silvaniae Hungariaeque cum Moldavia et Valachia I, Bu- şi cnezatele lor, apoi îi alungă din hotarele ţării, iar moşii- cât şi de nobilii regatului nostru, ba chiar şi de cei din nea-
(Ibidem). dapesta, 1914. le, printre care şi cea a Belinţului, sunt donate lui Benedict mul său, deoarece el s-a despărţit şi s-a retras la celelalte
Veress Andrei, Documente privitoare la istoria Ardealu- şi rudelor sale. După trei ani însă, descoperindu-se intrigile moşii ale sale aflătoare în Kereskwz [denumirea ţinutului
Acesta a fost începutul administraţiei otomane asupra lui, Moldovei şi Tării Româneşti, I – XI, Bucureşti, 1929-1938. şi minciunile fraţilor Himfy, regele dă o nouă diplomă în situat între cele trei Crişuri], aduse şi lăsate de către nobila
Banatului de câmpie şi, din 1658, şi asupra celui de Lugoj- Vlad Alajos, A román nép s ügye, Lugoj, 1863. 3 iulie 1372, prin care anulează toate dispoziţiile cuprinse doamnă, mama sa; şi, dacă pe unele din acestea le-ar fi
Caransebeş. în diploma sa din 5 iulie 1369 privitoare la fiii lui Neacşa, cerut ca moşii de moştenire unii nobili credincioşi ai rega-

Pag. 2 Pag. 3