Page 20 - morisena13_19

MORISENA, anul IV, nr. 1 (13)/2019

unităţii lor naţionale . Preşedintele Consiliului de Rezultă din cele prezentate că între anii 1916
9
Miniştri, V. E. Orlando, într-o corespondenţă purtată cu şi 1918 reprezentanţii mişcării naţionale în frunte
reprezentanţii guvernului român în Italia, îşi exprima cu cei ai „Ligii Culturale”, „Federaţiei Unioniste”,
admiraţia „pentru vitejia armatei româneşti” în războiul „Acţiunii Naţionale” şi ai altor organizaţii şi asociaţii
10
de eliberare şi unitate naţională, purtat în anii 1916- cultural-patriotice şi politice româneşti, misiunile şi
1917, alături de Antantă, împotriva Puterilor Centrale, emigraţiile româneşti, toţi românii aflaţi în străinătate
precum şi credinţa revenirii României în tabăra aliaţilor
săi, după depăşirea condiţiilor dramatice în care se afla,
aceasta fiind, „singura garanţie a realizării aspiraţiilor
sale naţionale legitime” .
11

Comandantul Legiunii voluntarilor români,
generalul Luciano Ferigo (al treilea din stânga).
La 15 octombrie I918, guvernul italian, în urma
presiunii Comitetului „Pro Romeni”, a dat publicităţii au desfăşurat o amplă activitate politică, patriotică,
„Decretul de constituire a Legiunii Române”, care urma să au fost interpreţii legitimi ai aspiraţiilor poporului
ia parte la operaţii alături de Armata italiană. Comandant român spre unitate naţională . Aceştia au întreprins
13
al Legiunii Voluntarilor Români a fost numit generalul în susţinerea revendicărilor naţional-teritoriale o
de brigadă italian Luciano Ferigo, fost ataşat militar al intensă propagandă, reuşind să atragă atenţia opiniei
Italiei în România în anii 1916-1917. Legiunea urma să publice asupra intereselor României şi să câştige
fie constituită din mai multe batalioane şi un depozit, să simpatia anumitor cercuri conducătoare din Franţa,
fie subordonată direct Ministerului de Război Italian, iar Anglia, Italia, Belgia, S.U.A. etc., să constituie
voluntarii să fie echipaţi în uniforma armatei italiene, unităţi militare alcătuite din voluntari combatanţi,
având ca semne distinctive insigna şi cocarda cu tricolorul ceea ce va influenţa favorabil, va spori ponderea
românesc. La 24 octombrie 1918, primul detaşament eforturilor diplomatice ale guvernului român în
român a intrat în frontul de luptă . cadrul Conferinţei de pace de la Paris .
14
12
9 C, Cili. Marinescu, Luptele românilor pentru Marea
Unire şi opinia publică europeană, p. 434, apud Acad.
Constantin Marinescu, Contribuţia pe plan internaţional a
emigraţiei române la cauza unităţii naţional-statale, http:// 13 Cf. Mărturii, 1918 la români, vol. II. p. 1239, apud
www.dacoromania-alba.ro/nr67/contributia.htm, accesat 15 no- Acad. Constantin Marinescu, Contribuţia pe plan internaţional
iembrie 2018. a emigraţiei române la cauza unităţii naţional-statale, http://
10 Idem, Unirea românilor văzută de istorici şi www.dacoromania-alba.ro/nr67/contributia.htm, accesat 15 no-
publicişti din Anglia, „Cronica”, nr, 3, 21 I, 1971, p. 8, apud iembrie 2018.
Acad. Constantin Marinescu, Contribuţia pe plan internaţional 14 Cf. Gh. Marinescu, Lupta românilor pentru unire în
a emigraţiei române la cauza unităţii naţional-statale, http:// context european, loc. cit.; Idem, Opinia publică internaţională
www.dacoromania-alba.ro/nr67/contributia.htm, accesat 15 în sprijinul luptei românilor pentru unire, în vol. Românii
noiembrie 2018. în istoria universală, I, Iaşi, 1986, p. 420-436, apud Acad.
11 Ibidem. Constantin Marinescu, Contribuţia pe plan internaţional a
12 Constantin Gomboş, Voluntarii români din Italia şi emigraţiei române la cauza unităţii naţional-statale, http://
acţiunile lor în sprijinul Marii Uniri, https://www.dacoromania- www.dacoromania-alba.ro/nr67/contributia.htm, accesat 15 no-
alba.ro/nr39/voluntari_romani.htm, accesat 16 noiembrie 2018. iembrie 2018.

Pag. 18