Page 3 - Morisena14_19

Revistă de cultură istorică

Dr. Ionel Bota aşezare, e specifică altui grup cultural, cultura Vinča (Vinča-
Turdaş) cu descoperiri în zona noastră la Vârşeţ şi în alte
7
6
(Oravița) localităţi cuprinse în Repertoriul principalelor localităţi cu
Țara Carașului în preistorie descoperiri arheologice de pe teritoriul Banatului, unde
întâlnim menţiuni despre aşezările de la Măidan (poziţia
și în istoria antică. 19) , Ilidia (60), Milcoveni (73), Oraviţa (89), Răcăşdia
8
(104), Vrăniuţ. Tabelul bibliografic mai adaugă şi Socolari
Ținutul în dimineața istoriei (poziţia 117) . Interferenţele culturale sunt mai numeroase
9
acum, întâlnindu-se în aceste părţi de Banat elemente ale
culturilor Baden-Pecel, Kostolac, Vučedol, Coţofeni,
1. Preistoria locului
Periam-Pecica, Wittenberg, Vatina. Această din urmă cultură
e reprezentată de descoperirile de la Tirol , dar şi de cele 122
10
Valea Căraşului este parte integrantă a Banatului de localităţi prezente pe lista specialiştilor, menţionându-se
istoric, a civilizaţiei şi istoriei româneşti. Cele mai vechi aşezări fortificate identificate la Greoni, Broşteni, Oraviţa,
urme de locuire umană în aceste locuri au fost identificate Măidan, Iam şi Giurgiova (peste 200 piese de bronz şi fier,
datorită campaniilor arheologice din anii 1872-1877, 1892- podoabe, obiecte de uz personal, arme) .
11
1912, 1936-1939, 1950-1960, 1970-1983 şi sporadic după Încă de la finele veacului XIX, o lucrare menţiona
1990, în care s-au afirmat, adesea cu opinii pertinente, „vase şi mai multe table mari de aramă” descoperite lângă
rezistând parţial şi azi în cercetarea istoriografică, Oraviţa , iar săpăturile din campania anilor 1872 şi 1877,
12
personalităţi precum Carol Torma de la „Muzeul Ardelean” efectuate la Oraviţa de echipa aceluiaşi Carol Torma, pe
din Cluj, Bodog Milleker, în secolul XIX, Ernö Balog în Dealul Prisaca şi în Dumbrava, identificau un depozit de
interbelic, iar mai aproape de noi Ovidiu Bozu, Dumitru bronzuri şi un atelier metalurgic la care cercetările din
Ţeicu, Gheorghe Lazarovici, Marian Gumă, Caius Săcărin, anii ’80 ai secolului XX ale Muzeului Judeţean Reşiţa şi
Ilie Uzum, Dacian Rancu. Concluziile lor, deja publicate Muzeului de Istorie Naţională din Cluj-Napoca, alăturau
sub formă de articole, studii, comunicări şi cărţi, ajută descoperirile de la Ticvaniul Mare, Potoc, Vărădia, Greoni
construirii unei perspective sintetice asupra evoluţiilor (la punctul „Obroace”) . Pentru prima epocă a fierului
13
omului şi comunităţilor umane din preistoria şi istoria avem semnalate ateliere metalurgice la Ciclova Montană
veche a ţinutului în habitatul căruia Oraviţa păstrează şi şi Oraviţa, alături de aşezarea de la Broşteni (în punctul
azi calitatea prioritară de cea mai importantă localitate din „Micleni”) , cu interesante fragmente ceramice, precum şi
14
Valea Căraşului. alte urme hallstattiene pe râul Vicinic, la Ilidia în punctul
În 1872, arheologul clujean Carol (Karolyi) Torma „Funii”, la Greoni pe „Dealul Albului” şi „Obroace”,
organiza săpăturile de pe Dealul Vodari, din imediata la Vărădia pe „Dealul Chilii” şi la Vrăniuţ în punctul
1
apropiere de Oraviţa . În acelaşi an era semnalat, într-o „Iagodărie” . În fine, pentru Latène, amintitul Repertoriu
15
colecţie bucureşteană, toporul de piatră găurit, găsit în semnalează urme la Oraviţa (poziţia 16) şi Vărădia (poziţia
2
„cetatea latinilor” de lângă „satul Oraviţa” . Descoperirea va 26), iar Bibliografia mai adaugă Giurgiova (poziţia 23) .
16
fi asociată rezultatelor sondajelor efectuate, între 1936-1939, Aşadar, încă din preistorie, Banatul cărăşan a fost
de un pasionat speolog clujean, Ernö Balogh, în peşterile de un spaţiu de circulaţie intensă a elementelor de civilizaţie
pe Valea Căraşului, Popovăţ (Megiureca sau Popovaci), în materială şi umană, foarte multe argumente datorându-se
raza satului Iabalcea, în Dealul Navesu Mare, pe versantul descoperirilor arheologice, mai vechi ori mai noi, făcute în
drept al Căraşului, descoperită în 1890, cu o lungime de Oraviţa şi în localităţile de pe Valea Căraşului .
17
1.121 m, şi Cerbului (Szárvásbarlang), aceasta în raza
satului Iabalcea, săpată drept în Dealul Navesu Mare, pe NOTE:
versantul drept al râului Căraş, cu o lungime de 233 m. Aici
s-au descoperit unelte ale omului paleolitic din oase de urs 1. C. TORMA, Repertorium Daciai regiség és
de peşteră . În paleolitic zona e locuită, aşadar, de purtătorii filiratani irodalmodhaz, Kolozsvar, 1879, p. 13-31.
3
culturii Starčevo-Criş , dar şi de elemente de populaţie ale 2. Studiul lui C. BOLLIAC, în „Trompeta Carpaţilor”,
4
culturii bandliniare din Europa Centrală . Pentru neolitic nr.1010, 1872, amintind de săpăturile lui Torma la Oraviţa.
5
mărturii avem la Milcoveni, într-o vreme când piemontul 3. E. BALOGH, Réstes de l’homme dans
orăviţean era marcat de prezenţa comunităţilor culturilor deux grottes de la contrée montagneuse de Bánság,
Tiszápolgár şi Bodrogkeresztür, dar şi fazele II b şi IV în „Kőzlemenyék az Erdélyi Múzeum Erém és
ale culturii Sălcuţa. Tranziţia spre epoca bronzului, prin Régiségtárából”, I, 1942, p. 13-14; N. HILLINGER, G.
eneoliticul în care habitatul orăviţean era marcat printr-o DUMITRESCU, Retrospectivă. Simpozionul „Noi

Pag. 1