Page 5 - Morisena14_19

Revistă de cultură istorică

mai clară în Banat prin cultura de tip Basarabi. Aşadar, et l’éxpansion céltique jusqu’à l’époque de La Tène,
în perioada Latène, se realizează un important contact I, Paris, 1932, p. 116-142; II, Paris, 1932, p. 56-57; V.
cu triburile celtice, orientând civilizaţia comunităţilor PÂRVAN, La Dacie à l’époque céltique, în „Compte
autohtone şi mai mult spre centrul şi vestul Europei, de rendus des Séances de l’Academie des Inscriptions et
la urmele celui mai vechi grup, descoperite în nordul Belles Lettres”, Paris, 1926 (aprilie-mai), p. 86-97.
provinciei, la Arad, şi până în ţinutul cărăşan unde, la 9. AT. M. MARIENESCU, Studiu despre celţi şi
Maidan, s-au descoperit la finele secolului al XIX-lea, numele de localităţi, în volumul S. LIUBA, A. IANA,
într-o necropolă, săbii şi lăncii îndoite ritualic . Destui Topografia satului şi hotarului Maidan, Caransebeş,
9
istorici sunt de acord că toponime din jurul Oraviţei – Tiparul Tipografiei Diecesane, 1895, p. 133-324.
Marila, Maidan – sau hidronime precum Caraş (în popor, 10. Cf. I. STĂNILĂ, Valea Caraşului. Districtul
Căraş), au origine celtică , deşi rădăcina e mult mai Ilidia, secolele XIV-XVII. Pagini din trecutul unui
10
veche, după cum vom vedea într-un alt capitol. Toponimul colţ de ţară, Reşiţa, 1986, p. 19; S. LIUBA, A. IANA,
Ilidia (Iladia), viitoarea reşedinţă a districtului medieval Topografia satului Maidan, în „Foaia Diecesană”, X, nr.
românesc din zona cărăşană, e pus în legătură cu celticul 2, 8/20 ianuarie 1895.
Eliud , prin compozitul „il” înalt şi „ad” deal . 11. I. STĂNILĂ, op. cit., p. 19-22
11
12
Banatul, în cazul nostru Banatul de Munte, inclu- 12. Ibidem.
zând şi ţinutul cărăşan, Valea Căraşului, este o zonă de
confluenţă a eponimelor, etnonimelor. Dar baza etnică, 3. Ţinutul în descrieri antice
aici, sunt dacii.
Valea Căraşului e încadrabilă unui teritoriu mai
NOTE: extins al Banatului de Munte, unde s-au păstrat numeroase
mărturii ale civilizaţiei dacice. Dacii (dakoi, davi, daoi)
1
1. N. DENSUȘIANU, Dacia preistorică, text sunt locuitorii ţinutului, viaţa comunităţilor ilustrând
stabilit de V. Neagoe, studiu introductiv şi note de M. ceea ce mai târziu istoriografia veacului XX avea să
Neagoe, Bucureşti, Editura Meridiane, 1986, p. 54. conchidă în legătură cu realitatea unei „naţiuni puternice,
2. J. SZENTKLARAY, Krásso vármegye expansive” . Orice descriere antică a teritoriului locuirilor
2
öshajdana, Budapest, Az Athenaeum irodálom és nyomday, dacice (geto-dacice, fiind vorba de acelaşi popor, vorbind
R. T. Könyvnyomdája, 1900, p. 2; R. FRÖHLICH, Az aceeaşi limbă, cum spune Strabon , ramura de nord a
3
agathyrsöek, în „Archaeologia Ertesitöje”, I, 1884; vezi şi tracilor, „cei mai viteji şi mai drepţi”, cum îi elogiază
la T. ANTONESCU, Dacia, patria primitivă a arienilor, Herodot ), are ca reper Dunărea, de la izvoare şi până la
4
în volumul Lumi uitate, Iaşi, 1901, 214 p vărsarea fluviului în mare.
3. J. SZENTKLARAY, op. cit., p. 4. În astfel de descrieri se identifică, geografic,
4. Ibidem, p. 5, reluând opinia lui I. BIZANTI; şi ţinutul bănăţean. Claudius Ptolemaios, de pildă,
vezi şi Teatrul Vechi Mihai Eminescu, Oraviţa, prezintă astfel frontiera zonei: „Dacia se mărgineşte la
Colecţiile Documentare, Fondul Documentar „Sim. miazănoapte cu acea parte a Sarmaţiei europene (…)
Sam. Moldovan”, Mapa Tematică „Însemnări istorice”, la apus cu iazygii metanaşti, de lângă râul Tibiscos, iar
manuscris cu titlul „Mituri ale ţinutului nostru”, cerneală la miazănoapte cu acea parte a fluviului Danubios care
verde, p. 1, 21 x 34 cm; Ibidem, Documentul nr. 855, merge de la vărsarea râului Tibiscos până la Axiopolis” .
5
cerneală albastră, 4 p., 21 x 29,5 cm, Mai sus amintitul Strabon din Amaseea Pontului începe
5. J. SZENTKLARAY, op. cit., p. 5; vezi şi T. descrierea habitatului dac pornind aproximativ tot
ANTONESCU, op. cit., passim. dinspre părţile care includ geografia bănăţeană: „Apoi
6. Ibidem; citând pe P. HUNFALVY, Magyarország urmează teritoriul geţilor, la început îngust, mărginit la
ethnográphia, Budapest, p. 11. sud cu Istros, în partea opusă cu munţii pădurii Hercynice
7. V. VASILIEV, Sciţii agatârşi pe teritoriul şi cuprinzând şi o parte din munţi…” . Iulius Caesar
6
României, Cluj-Napoca, 1980, passim; H. C. MATEI, aproximează, la rându-i: „Pădurea începe de la hotarele
Mic dicţionar al lumii antice, Bucureşti, Editura helveţilor şi nemenţilor şi rauracilor şi mergând paralel
Albatros, 1986, p. 9; N. DENSUȘIANU, op. cit., loc. cit.; cu fluviul Danubius ajunge până la hotarele dacilor (ad
SZENTKLARAY, op. cit., loc. cit.; HUNFALVI, op. cit., fines Dacorum) şi ale anarţilor…” Şi din nou Strabon:
7
loc. cit. „Prin ţara lor curge râul Marisos, care se varsă în
8. D. BERCIU, Lumea celţilor, Bucureşti, Editura Danubios. Pe acesta îşi făceau romanii aprovizionările
Ştiinţifică, 1970, p. 106-107; H. HUBERT, Les Céltes pentru război. Ei numeau Danubius (Danoubion) partea

Pag. 3