Page 7 - Morisena14_19

Revistă de cultură istorică

„cara-su”, apa cea neagră . Mai aproape de revelaţia şi Traian (cele două războaie din 101-102, 105-106), Valea
23
unei interpretări corecte sunt opiniile privind sorgintea Căraşului e un traseu strategic pentru viitorii cuceritori ai
celtică a cuvântului, intrând în latina vulgară, daco- Daciei. Itinerarul lui Traian, în primul său război cu Dacia
romană şi protoromână „cârşie”, Căraş, stânca, muntele, lui Decebal, începe de la vărsarea râului Căraş şi continuă
dar şi râul stâncii care străbate relieful înalt . Ungurii au de-a lungul său. Scenele XIII şi XIV au cunoscut noi
24
asemuit, prin asimilare, cu „orom” – coamă, creastă (de reinterpretări, cetatea cucerită pe o înălţime fiind Arcidava
munte) şi „cakk” (ţac) colţ de stâncă, iar „ov” – a feri, iar râul, Căraşul . În vremea stăpânirii romane, ţinutul
35
aşadar „Orovcakk”, loc ferit între munţi, defileu, ulterior cărăşan e, firesc, inclus în organizările administrative ale
Orawicza, Oravitza, Oraviţa. În Dobrogea, unde există un provinciei din vremea lui Hadrian (119), când Transilvania
râu, Carasu, vechiul Carsium din epoca romană a dat mai şi Banatul intră în componenţa Daciei Superior, păstrată şi
târziu denumirea Hârşovei, la turci Korsova, Corsova . la o nouă împărţire (123-124). Berzovia şi Surduc sunt, cu
25
În Banat, graiul local înregistrează cuvântul cârşovan, intermitenţe, sedii de garnizoană ale Legio IV Flavia Felix.
caraşovan, devenit craşovean la mijlocul evului mediu şi O listă mai recentă, pe baza descoperirilor arheologice şi
designând, în percepţia autohtonilor români, comunitatea informaţiilor din izvoare, atestă locuiri de continuitate dacică
catolică a croaţilor din Căraş „misterioşi rătăcitori ai apoi daco-romană în aşezările de mineri din ţinutul cărăşan,
istoriei”, cum îi numea Virgil Birou. Şi noi credem că ţinutul la Ciclova-Montană, Sasca-Montană, Slatina-Nera, dar şi
e numit după râul său. Dar la daci şi în epoca romană râul la Surduc, Berzovia, Ramna, Broşteni, Oraviţa, Cacova
Căraş se numea Apo (Appion) în Tabula peutingeriană (Grădinari), Greoni, Iam, Ilidia, Măidan, Milcoveni, Potoc,
26
şi la Geograful ravenat . Rădăcina e dublă, aramaică şi Răcăşdia, Comorâşte, Socolari, Vărădia . La Oraviţa,
27
36
sanscrită, designând „ap” – apă . Dar amintita geografie îl Caraşova şi Greoni s-au descoperit din perioada dacică
28
înregistrează „apo – cars” iar în sanscrită există adjectivul tezaure monetare (tetradrahme de imitaţie macedoneană) ,
37
„keres” slab, ceea ce într-o opinie mai recentă ar însemna tot la Greoni o monedă de bronz datată 335-336 î. Hr. , la
38
„râul liniştit” , aşa cum a fost şi este şi azi râul Căraş. Potoc monede din vremea lui Alexandru cel Mare şi Filip
29
Când vechea denumire Apo ajunge să se confunde, în II , alte descoperiri fiind rezultatul săpăturilor arheologice
39
perioada romană şi post-romană, în limba autohtonilor cu din veacul XIX de la Mercina şi Slatina-Nera . Pentru
40
apă, treptat intră în limbajul local denumirea de Căraş dată perioada romană şi post-romană, Repertoriul arheologic
râului-emblemă în acest ţinut. (1983) menţionează aşezări şi descoperiri la Ilidia (poziţia
Istoria politică e bogată în evenimente legate de 15), Oraviţa (20), Potoc (22), Cacova (27), Ciclova (36),
realităţile Banatului cărășan în vremea dacilor. În 280- Comorâşte (38), Iam (68), Măidan (87), din nou Oraviţa
278 î. Hr. ei sunt amintiţi în alianţă cu scordiscii, într-o (99) şi Vărădia (152) , alături de Greoni şi Berzovia, rod al
41
incursiune la sudul Dunării, împotriva romanilor. O altă convieţuirilor, simbiozei şi continuităţilor dacice, apoi daco-
incursiune peste fluviu, la 112-109 î. Hr., e oprită de trupele romane, din epoca romană, post-romană şi proto-română.
proconsulului M. Minucius Rufus . La anul 74 î. Hr., În procesul etnogenezei a fost reiterat şi în ţinutul
30
guvernatorul Macedoniei, Caius Scribonius Curio, ajunge cărăşan noul destin în istorie pentru comunitatea locală,
să depăşească frontiera bănăţeană a Daciei, dar se opreşte majoritar românească.
impresionat de „munţii păduroşi” . Cum se ştie, Burebista
31
se luptă în zonă cu boii, tauriscii şi eraviscii . „În câţiva NOTE:
32
ani – scrie Strabon – a făurit o stăpânire puternică şi a
supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine: 1. STRABON, Geografia, în volumul Izvoare
încă a ajuns să fie temut şi de romani, căci trecând plin de privind istoria României I, De la Hesiod la Itinerarul
îndrăzneală Istrosul şi prădând Thracia, până în Macedonia lui Antoninus, Bucureşti, Editura Academiei, 1964, p. 238
şi Illyria, a pustiit pe celţi care erau amestecaţi cu thracii (limba greacă), traducere la p. 239-241; POMPEII TROGI
şi cu illyrii şi a nimicit pe de-a întregul pe boii aflaţi sub (TROGUS POMPEIUS), Istoria lui Filip, în volumul
conducerea lui Kritasiros şi pe teurisci”… . În 31 d. Izvoare, p. 358 (limba latină), traducere la p. 359.
33
Hr., munţii bănăţeni şi dacii conduşi de Cotiso (Cotison) 2. N. HANNESTAD, Monumentele publice ale
revin în menţiunile izvoarelor vechi. Iată un pasaj din artei romane, II, traducere şi prefaţă de M. Gramatopol,
Florus: „Dacii trăiesc nedeslipiţi de munţi. De acolo, Bucureşti, Editura Meridiane, 1989, capitolul V,
sub conducerea regelui Cotison, ori de câte ori Danubius Împăraţii adoptivi. Războaiele dacice, p. 14; pentru
îngheţat de ger îşi unea malurile, obişnuiesc să coboare completări vezi şi C. DAICOVICIU, Neue Mitteilungen
şi să pustiască ţinuturile vecine” . În vremea luptelor cu aus Dazien, Bucureşti, 1941, p. 38; I. ANDRIEŞESCU,
34
romanii conduşi de împăraţii Domiţian (războiul din 87-89) Contribuţii la Dacia înainte de romani, Iaşi, 1912, p. 39;

Pag. 5