Page 12 - Morisena14_19

MORISENA, anul IV, nr. 2 (14)/2019

lui Herodot că tracii au multe nume, fiecare după ţinutul 4. Ibidem.
locuit, izvoarele antice au păstrat şi menţiuni în legătură 5. Ibidem.
cu triburile de albocensi (albocensios în greacă) , 6. STRABON, Geografia, în volumul Izvoare, p.
2
3
saldensi, biefi , biesii (arameicul „vaisya” se traduce prin 236 şi p. 238 (în limba greacă) şi p. 237 şi 239 (în limba
4
membrii familiei, ai clanului ), ramură a tracilor care română).
îşi întind locuirea până la izvoarele Mariţei, la sud de 7. DION CASIOS (DIO CASSIUS), Istoria
5
Dunăre . Tot în sudul fluviului, Strabon spune că dacii, romană, în volumul Izvoare, p. 670, p. 672, p. 682 (în
6
celţii, tracii şi illyrii convieţuiau , iar Dio Casius (Dion limba greacă) şi p. 671, p. 673 şi p. 683 (în limba română).
Cassios) afirmă că „dacii locuiesc pe ambele maluri ale 8. N. GUDEA, I. MOŢU, Observaţii în legătură
Istrosului, dar cei dincoace de fluviu, lângă ţara tribalilor, cu istoria Banatului în epoca romană, în „Banatica”,
ţin cu plata tributului de Mysia şi se numesc mysi, afară VII, 1983, p. 171; V. CHRISTESCU, Viaţa economică a
de cei aşezaţi foarte aproape (…). Eu îi numesc daci pe Daciei romane. Contribuţii la o reconstituire istorică,
oamenii pomeniţi mai sus…” . Piteşti, 1929, p. 11-30; A. BORZA, Banatul în timpul
7
O listă recentă, pe baza descoperirilor arheologice romanilor, 1943, p. 61-63; Banyaszobrak a Daciai
şi informaţiilor din izvoare, atestă locuiri de continuitate aranyvidekröl, în „Archaeologiai Ertesito”, V, 1885,
dacică, apoi daco-romană în aşezările de „mineri” din p. 16-20; U. TACKHLOM, Studien über den Bergbau
ţinutul cărăşan, la Ciclova Montană, Sasca Montană, der römischen Kaiserzeit, Uppsala, 1937; despre
Slatina Nera, dar şi la Surduc, Greoni, Berzovia, Ramna, Cultul Cabirilor, la T. ANTONESCU, Cultul Cabirilor
Broşteni, Oraviţa, Cacova (Grădinari), Iam, Ilidia, în Dacia, Bucureşti, 1889, 260 p.; vezi şi V. BRANA,
Măidan, Milcoveni, Potoc, Răcăşdia, Comorâşte, Socolari, Zăcămintele metalifere ale subsolului românesc,
Vărădia, sau la Dunăre, la Moldova Nouă. Ţinutul era Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1958, p. 8-9
menţionat în aria de evoluţie a cultului Cabirilor . La 9. I. STĂNILĂ, Valea Căraşului. Districtul
8
Oraviţa, Caraşova şi Greoni s-au descoperit tezaure Ilidia, secolele XIV-XVII. Pagini din trecutul unui
monetare din perioada dacică (tetradrahme de imitaţie colţ de ţară, Reşiţa, 1986, p. 138; S. LIUBA, A. IANA,
9
macedoneană) , tot la Greoni o monedă de bronz datată de Topografia satului Măidan, în „Foaia Diecesana”, X,
specialişti la 336-335 î.Hr., la Potoc monede din vremea nr.2, 8/20 ianuarie 1895; J. WINKLER, Tipurile monetare
10
lui Filip II şi Alexandru cel Mare , alte descoperiri fiind ale daco-geţilor şi aria lor de răspândire, în „Acta
11
rezultatul săpăturilor arheologice din veacul XIX de la Musei Napocensis”, V, 1968, p. 35-51; K. REGLING,
12
Mercina şi Slatina Nera . Pentru perioada romană şi Die antiken Münzen von Dacien und Moesien, II,
post-romană, Repertoriul arheologic (1983) menţionează Berlin, 1910, p. 623-625; E. CONDURACHI, Tezaurele
aşezări şi descoperiri la Ilidia (poziţia 15), Oraviţa (20), monetare din regiunea carpato-dunăreană şi
Potoc (22), Cacova (27), Ciclova (36), Comorâşte (38), însemnătatea lor pentru trecutul românesc, Bucureşti,
13
Iam (68), Din nou Oraviţa (poziţia 99) şi Vărădia (152) , 1943, passim; N. GUDEA, Tezaurul monetar de la
alături de Greoni şi Berzovia, rod al convieţuirilor, Răcăşdia, în „Acta Musei Napocensis”, 12, 1975, p.
simbiozei şi continuităţilor dacice, apoi daco-romane, 183-190; I. BERKESZI, Delmagyarorszag eremleletei,
din epoca romană, post-romană şi proto-română . Temesvar, 1907, passim.
14
„Banatul – scrie un cărăşan de geniu – e provincia cu 10. E. CHIRILĂ, N. GUDEA, Monede romane
romanitatea cea mai pronunţată.” În scrisoarea către de bronz din secolul al IV-lea descoperite la Moldova
15
Hașdeu, academicianul Mangiuca, fiu al acestor locuri, Veche, judeţul Caraş-Severin, în „Apulum”, 10, 1972,
cetăţean al Oraviţei până la moarte, spunea: „Şi portul p. 714; I. STĂNILĂ, op. cit., p. 10-11; N. GUDEA,
poporului este altul şi, fiindcă locuim părţile următoare Tezaurul monetar de la Dalboşeţ, secolul IV, în
ale Banatului oriental, cred eu din aceste motive cum că „Tibiscum”, 2, 1973, p. 53-60; Idem, Monede din castrul
noi suntem autoctonii romani ai Banatului.” roman de la Mehadia, în „Studii şi Cercetări de Istorie
16
Veche”, 26, I, 1975, p. 147-151; Idem, Descoperiri antice
NOTE: şi bizantine în Banat, în „Banatica”, I, 1974, p. 139-
143; F. SCHRÖTTER, Wörterbuch der Münzkunde,
1. J. SZENTKLARAY, Krásso vármegye Berlin-Leipzig, 1930, p. 175; O. FLOCA, Contribuţii la
öshajdana, Budapest, Az Athenaeum irodalom és cunoaşterea tezaurelor de argint dacice, Bucureşti,
nyomdai R. T. Könyvnyomdaja, 1900, p. 49. 1956, passim; C. PREDA, Probleme de numismatică
2. PTOLEMEU, Geografia, III, 8, 3. geto-dacică, în „Studii şi Cercetări de Numismatică”, III,
3. Ibidem. 1960 (extras); D. O. POPESCU, Prelucrarea aurului în

Pag. 10