Page 4 - Morisena16_19
P. 4

MORISENA, anul IV, nr. 4 (16)/2019



        către Osman Aga, dragoman de Timișoara, se menționează     Pacea de la Karlowitz (1699)
        că activitatea, în cadrul căreia au fost folosiți și țărani rascieni   După un război  epuizant purtat vreme de 16 ani,
                                                                                 23
        neplătiți, a început în luna martie a anului 1701 și s-a încheiat  reprezentanții plenipotențiari ai împăratului Leopold I
        în mijlocul verii . Această informație a fost preluată apoi,  de Habsburg și ai sultanului Mustafa al II-lea semnează,
                      14
                                                                         24
        sub diferite forme, mai lapidar ori în întregime, punctual ori   la Karlowitz  (16/26.01.1699), o pace pentru cel puțin
                                                                      25
        generalizator, de întreaga istoriografie pozitivistă maghiară    25 de ani .
                                                          15
        și a supraviețuit chiar până la sfârșitul sec. XX .        Chiar dacă, drept precondiție a negocierii unui tratat
                                               16
                                                                                           26
              Numele  Oettingen Farkas  este  doar  forma     de pace, principiul uti possidetis  a fost acceptat de toate
        maghiarizată   pentru  Wolfgang  IV,  Graf  zu  ÖTTINGEN-  părțile, otomanii au solicitat anumite modificări punctuale
                   17
        WALLERSTEIN , care a fost un om de stat și diplomat al   ale acestuia încă din 26.01.1698, acceptate inițial de către
                       18
        Casei de Habsburg. Din anul 1683, acesta devine Präsidenten   împăratul Leopold I, iar apoi de către toți ceilalți membri
                                                                          27
        des Reichshofrats (Consiliul aulic), este unul dintre cei doi   ai Ligii Sfinte :
        reprezentanţi  plenipotenţiari  imperiali  în  cadrul  tratativelor   – râurile Tisza și Mureș să fie granițele provinciei
        de pace de la Karlowitz (13.11.1698–26.01.1699), iar între   otomane a cetății Timișoara;
        20.10.1699  și 29.01.1701  este Großbotschafter (ambasador   – abandonarea ori demolarea unor fortificații (Titel,
                  19
                              20
        plenipotenţiar / extraordinar) la Istanbul (Fig. 1), la întoarcere   Petrovaradin, Ilok, Osijek, Brod) și interdicția de a construi
                                                              altele noi (Titel);
        revine  Präsidenten  des  Reichshofrats,  iar  din  anul  1705   – fortificațiile (palăncile) de pe frontiera bosniacă
        devine  Reichsvizekanzler.  Fără  a  avea  posibilitatea  de  a   a râului Una, împreună cu teritoriul aferent, care erau în
        clarifica situația în detaliu , în opinia mea, nu Reichshofrats,   posesia Casei de Habsburg, urmau să revină otomanilor, iar
                              21
        ci  Hofkammer,  Hofkriegsrat  (Consiliul  aulic/imperial  de   restul fortificațiilor de pe același râu urmau să fie evacuate.
        război) și Ofner Cameral Administration  au fost organismele   Culisele negocierilor sunt extrem de interesante :
                                          22
                                                                                                             28
        mai implicate în demantelarea cetăților bănățene, astfel încât   13.11.1698: sâmbătă, la ora 9 am, încep tratativele de pace
        grof Oettingen Farkas nu a supravegheat și nici nu a fost   de la Karlowitz. Primele trei zile au fost cruciale pentru
        însărcinat cu vreo activitate în acest sens.          soarta  provincia  subjecta  Arci  Temesvariensi  (provincia

                                                              supusă cetății Timișoara - tr.m.).
        de  către  corpul  inginerilor  ofițeri  ai  camerei  imperiale  [de   14.11.1698:  delegația  otomană  a  insistat  ca  ceea
        sub] groful Oettingen Farkas (gróf Oettingen Farkas császári   ce  inițial  fusese  o  concesie  (rectificarea  frontierelor  și
        kamarás mérnökkari tisztek -Szentkláray, 1900, p. 76, nota 1).  demantelarea fortificațiilor) să devină un principiu egal cu
              14  azon  évi  nyár  derekáig  befejezték  (Szentkláray,   uti  possidetis,  ultimul  s-ar  fi  aplicat  teritoriilor  otomane
        1886, p. 49).                                         acum  în  mâini  habsburgice,  iar  evacuarea  și  demolarea
              15 Borovszky, 1896, p. 264 (Cenad); Borovszky, 1897, p.
        70 (Cenad); Reiszig, 1912a, p. 34 (Ciacova); Idem, 1912b, p. 83   doar  exclusiv  habsburgilor.  Delegația  habsburgică  cere
        (Cenad); Ibidem, p. 408 și 560 (Zrenjanin).           ca această concesie să fie aplicată reciproc; pentru fiecare
              16 de exemplu, Gilicze, 1996, p. 45.            fortificație demolată/abandonată de către o parte cealaltă
              17  Farkas  (l.m.)  =  Wolfgang  (l.g.),  iar  cum  Oe≡Ö  se  tabără să facă echivalentul. Otomanii replică cu exemplul
        ajunge imediat la Wolfgang ÖTTINGEN.                  frontierei  comune  transilvano-bănățene,  unde  habsburgii
              18 [* 1.02.1629, Schloß Wallerstein; † 5.10.1708, Wien].
              19 Pregătită de la mijlocul lunii iulie, marea ambasadă la   23  Marele  Război  contra  Otomanilor  (1683–’99),
        curtea otomană pleacă din Wien (Foglio Aggiunto all’Ordinario,  cunoscut şi drept Războiul Ligii Sfinte / Der Grosse Türkenkrieg
        18.07. 1699, 24.10.1699).                             (l.g.) / Szent Liga törökellenes háborújában (l.m.) / War of the
              20 ambasada condusă de Öttingen-Wallerstein ajunge la  Holy League sau Great War on the Turks (l.e.).
        Wien (Foglio Aggiunto all’Ordinario, 2.02.1701).           24  Karlowitz  (l.g.)  /  Karlóca  (l.m.),  Carloviţ,  Carlovăţ
              21 demers care implică cercetare în arhivele din Wien,  (l.r.), Karlofça (l.t.); azi, Sremski Karlovci, RS.
        pentru care nu dispun de mijloacele financiare necesare.   25  art.  XX  (cu  posibilitatea  de  prelungire  pentru  încă
              22  Budai  Kamarai  Adminisztráció  (l.m.),  Administrația  câțiva ani).
        camerală din Buda (l.r.).                                  26 (l.l.), literal, așa cum posezi.
              La  data  de  7  aprilie,  Stephan  Christoph  Khuess,  con-  27 Abou-El-Haj,  2004,  p.  109,  nota  10;  voi  menționa
        ducătorul  unei  trupe  de  30  de  soldați  din  Caransebeș,  scrie  aici doar pe cele care au legătură (in)directă cu demantelarea
        Administrației  camerale  din  Buda  că,  după  terminarea  fortificațiilor din Banatul istoric.
        distrugerii fortificațiilor la Caransebeș, nu știe unde urmează   28 Îi datorăm lui Rifa’at A. ABOU-EL-HAJ clarificarea
        să fie transferat (Oross, 2011, pp. 70–71). Sunt forțat să citez  tuturor acestor aspecte încă din anul 1967 (Abou-El-Haj, 2004,
        din teza de doctorat a lui OROSS András (manuscris disponibil  pp.  95–98).  În  studiul  final  dedicat  demantelării  fortificațiilor
        on-line), care a fost publicată în anul 2013, pentru că nu am  medievale  bănățene,  voi  oferi  și  traducerea  paginilor  care  se
        avut acces și la cartea lui.                          referă la problematica provincia subjecta Arci Temesvariensi.


        Pag. 2
   1   2   3   4   5   6   7   8   9