Page 3 - Morisena17_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

Prof. Dorin Carabeț* a fost sistematic împiedicată de autoritățile austro-ungare

(Timișoara) să se dezvolte, pentru a nu face concurență fabricilor de
produse zaharoase din imperiu.
În anul 1909, moment în care a fost transformată în
Societatea „Kandia” din societate pe acțiuni, fabrica avea șaptezeci de angajați, un

Timișoara în timpul Primului capital de 200.000 de coroane, terenul pe care era situată
fabrica avea 6.300 de metri pătrați, și deținea puține mașini,
2
Război Mondial și procesul cu producția fiind realizată mai mult manual .
După anul 1909, fabrica a crescut, numărul
statul maghiar angajaților s-a mărit, iar gama de produse s-a lărgit.
Pe lângă produsele tradiționale a început să producă:
marmeladă, drajeuri, magiun, lichior și ciocolată, aceste
Abstract: The „Kandia” factory was founded in produse având mare căutare la export .
3
1890. In order to face the competition in 1909 it becomes
a joint stock company and begins to develop constantly.
In 1918, „Kandia” enters into a contract wits the Austro-
Hungarian army, which undertakes to deliver 625 wagons
of apple jam. Because much of the amount was not
delivered due to the end of the war, a long process will
follow with the Hungarian state to recover the loss.

Keywords: factory, Kandia, war, process, loss

După puternica criză economică declanșată în anul
1873, ale cărei consecințe s-au simțit aproape zece ani, în
ultimul deceniu al secolului al XIX-lea situația din agricultura
Banatului se normalizează, producția este într-o continuă
creștere, devenind o rezervă sigură de materie primă. Pe lângă
aceasta, în Banat se naște o pătură de oameni potenți financiar
care sunt dispuși să investească în domeniul industrial. În Timișoara. Prima fabrică de bomboane și ciocolată cu abur
acest context, la Timișoara apar noi unități industriale, printre din sudul Ungariei. Sursa: www.arcanum.hu
care va fi și fabrica de produse zaharoase „Kandia”.
În 24 aprilie 1890, secția juridico-comercială a Această nouă etapă de dezvoltare a fabricii a fost de
Tribunalului Regal din Timișoara acceptă cererea și scurtă durată pentru că, la 28 iunie 1914, arhiducele Franz
documentele depuse de Latter Mihaly pentru a înființa în Ferdinand, moștenitorul tronului Imperiului austro-ungar,
cartierul Iosefin al Timișoarei o mică fabrică individuală este asasinat la Sarajevo, acest lucru fiind pretextul perfect
ce va produce oțet, bomboane, prăjituri și va avea și o pentru cele două alianțe politico-militare să își declare
moară de sare și de condimente. Această fabrică va deveni război. După un ultimatum de treizeci de zile, Imperiul
o emblemă a Timișoarei și a Banatului, iar produsele ei vor austro-ungar declară război Serbiei, iar aliații Serbiei
fi cunoscute și apreciate pe plan național și internațional . declară război Imperiului austro-ungar. Din acel moment,
1
O schimbare majoră în viața viitoarei fabrici Banatul și Transilvania, fiind provincii ale Imperiului
„Kandia” se produce la 27 mai 1909, când mica unitate Dualist, erau în razboi .
4
este preluată de o societate anonimă de acțiuni aflată sub Spre deosebire de războaiele de până atunci, cel
conducerea Băncii Timișoara și a Societății Comerciale început în vara anului 1914, care avea să fie Primul Război
de Acțiuni Timișoara. Fostul proprietar, Latter Mihaly, Mondial, a fost unul total. În acest război toate resursele
rămâne în consiliul de administrație și la conducerea statelor au fost implicate. Prima conflagrație mondială a
fabricii până în anul 1939. Până în anul 1909, cât a fost devastat practic economia Banatului. Au fost mobilizați
societate individuală, fabrica de oțet din cartierul Iosefin 124.000 de bărbați între 18 și 50 de ani, 115.000 au luptat

*Profesor de istorie la Școala Gimnazială nr. 16 „Take 2 Idem, dosar 32/ 1936, f. 16.
Ionescu” din Timișoara. E-mail: dorindaniel@yahoo.com 3 Ibidem, f. 18.
1 S.J.T. A.N., Fond 473, Societatea Comercială „Kandia” 4 I. Scurtu, G. Buzatu, Istoria Românilor în secolul XX,
S. A., 1911-1986, dosar, 32/ 1936, f. 3. Ed. Paideia, București, 1999, p. 487.

Pag. 1