Page 7 - Morisena17_2020
P. 7

Revistă trimestrială de cultură istorică



        armata  germană  în  localităţile  Orşova,  Moldova  Veche,   La  sfârşitul  lunii  septembrie  şi  începutul  lunii
        Arad, Timişoara, Reşiţa ş.a. 2                        octombrie au fost eliberate două localităţi importante din
              Unităţile  Diviziei  19  Infanterie  au  dezarmat  –  în  judeţul  Caraş  şi  anume: Anina  (27  septembrie  1944)  şi
        ziua de 27 august 1944 – garnizoanele germane din oraşele  Oraviţa (2 octombrie 1944) .
                                                                                      7
        Lugoj, Caransebeş, Anina, Reşiţa şi din localităţile rurale   Trupele  sovietice  au  pătruns  în  Banat  în  lunile
        Ruşchiţa,  Teregova,  Cruşovăţ  şi  Topleţ.  Pe  lângă  luptele  septembrie-octombrie  1944,  după  scurte  ciocniri  cu
        duse pentru dezarmarea garnizoanelor germane existente în  unităţile  Wehrmacht-ului  în  retragere.  Deşi  autorităţile
        Banat s-au desfăşurat ample acţiuni pentru oprirea armatelor  locale şi populaţia  le-au organizat o primire binevoitoare,
        germane care, la 6 septembrie 1944, trecuseră graniţa ţării  în speranţa unui comportament pe măsură al noilor veniţi,
        pe la Stamora-Moraviţa şi se îndreptau spre Timişoara, cu  dezamăgirile nu au întârziat să se producă. Între timp, mii
        scopul de a pune stăpânire pe defileul Cerna şi Mureş.  de locuitori, în special de naţionalitate germană, părăsiseră
              Unul  dintre  punctele  fierbinţi  de  luptă  în  Banat  a  Banatul odată cu unităţile Wehrmacht-ului, înţelegând că
        fost Moldova Veche, unde unităţile germane care veneau  viitorul  lor  aici  devenea,  datorită  noii  conjuncturi,  mai
        de dincolo de Dunăre au căutat să pună stăpânire pe malul  mult decât nesigur. În aceste condiţii, revenirea la o viaţă
        românesc  al  fluviului;  la  27  august  1944,  inamicul  a  normală era imposibilă.
        declanşat un puternic atac împotriva localităţii, încercând     Supunând  ţara  unui  jaf  de  mari  proporţii,
        să debarce 400 de soldaţi şi ofiţeri germani. Acestei forţe  sovieticii au avut suficiente motive de a intensifica această
        i se opuneau – pe malul românesc – 22 de grăniceri. În  ,,activitate” în judeţele bănăţene, cu atât mai mult cu cât
        noaptea de 27/28 august 1944, în sprijinul grănicerilor a  acestea se numărau printre cele mai bogate. Bucurându-
        venit o subunitate de infanterie. Grănicerii şi infanteriştii  se,  până  atunci,  de  o  relativă  prosperitate  economică  şi
        şi-au apărat, cu hotărâre, zona încredinţată, mulţi dintre ei   de  un  echilibru  social-politic  stabil,  Banatul,  fiind  un
        cu sacrificiul suprem.                                mozaic etnic, lingvistic şi confesional, a izbutit, totuşi, să
              În  sudul  Banatului,  ofensiva  germană  urmărea   evite orice fel de dispută majoră pe asemenea teme. Noile
        cucerirea defileului Dunării de la Porţile de Fier .  evenimente  vor  marca,  însă,  profund  regiunea  şi  în  ce
                                                  3
              Muncitorii  Uzinelor  Reşiţa  au  construit  o  baterie   priveşte aceste aspecte .
                                                                                  8
        de tunuri şi s-au plasat la 10 km de oraş, pe calea de acces     Trebuie  subliniat  faptul  că,  la  sfârşitul  lunii
        Reşiţa-Anina, hotărâţi ca – alături de ostaşii armatei române   noiembrie  1944,  au  fost  paraşutaţi,  în  Banat  şi  în
        – să oprească înaintarea trupelor germane . La 20 septembrie   Transilvania (lângă Reşiţa, Braşov, Sighişoara) nazişti şi
                                           4
        1944,  unităţile  germane  erau  ţinute  pe  părţile  vestice  ale   legionari conduşi de Andreas Schmidt. Misiunea acestora
        Munţilor  Semenicului;  tentativa  lor  de  a  cuceri  Reşiţa  a   era  de  ,,a  organiza  acţiuni  de  sabotaj  şi  diversiune  în
        fost respinsă de trupele române; muncitorimea din această   vederea  recuperării  –  de  către  Wehrmacht  –  a  acestor
        zonă  industrială  era  pregătită  să-şi  apere,  cu  orice  preţ,   regiuni  româneşti”.  Toate  aceste  acţiuni  s-au  soldat  cu
        întreprinderile.  De  asemenea,  numeroşi  ţărani  s-au  opus,   eşecuri  lamentabile,  însă  au  alertat  comandamentele
        sub diferite forme, invaziei inamice; la Văliug (în spatele   sovietice aflate pe teritoriul României .
                                                                                               9
        frontului) mai mulţi locuitori au descoperit şi prins o echipă     După  înlăturarea  pericolului  revenirii  trupelor
        de paraşutişti germani lansată pentru spionaj şi diversiune .  germane şi maghiare în Banat, populaţia românească din
                                                          5
              În luna septembrie 1944, un mare număr de cetăţeni   zonă  era  îngrijorată  de  perspectiva  anexării  întregului
        s-au înrolat voluntar în diferite unităţi ale armatei române .  Banat de către Iugoslavia, imediat după terminarea celui
                                                          6
              2  Ioan  Luncan,  Activitatea  forţelor  progresiste  şi   de-Al  Doilea  Război  Mondial.  Această  dorinţă  a  fost
        democratice  din  Banat  în  frunte  cu  P.C.R.  pentru  înfăptuirea   exprimată  de  statul  iugoslav  încă  din  perioada  1918-
        transformărilor  revoluţionar-democratice  în  perioada  august  1919, iar după lovitura de stat de la 23 august 1944, a fost
        1944-decembrie  1947,  în  ,,Studii  de  istoria  Banatului”  (în  manifestată, în mod zgomotos, de mulţi sârbi din Banatul
        continuare ,,SIB”), Timişoara, VI-VII, 1978-1979, p. 230.  românesc,  nemulţumiţi  de  tratamentul  la  care  au  fost
              3    Idem,  Contribuţia  oamenilor  muncii  din  Banat  la   supuşi de jandarmii români atunci când s-au declarat
        reconstrucţia  economică  a  ţării,  la  susţinerea  războiului
        antihitlerist,  la  democratizarea  aparatului  de  stat  şi  a  vieţii                (Urmare în pag. 19)
        publice, în ,,SIB”, Timişoara, XI, 1985, pp. 203-204.
              4   Ion  Şerban,  Aspecte  din  lupta  muncitorilor  reşiţeni   7  William Marin, Ioan Luncan, op. cit., p. 186.
        împotriva  regimului  antonescian  (1940-1944),  în  ,,Banatica”,   8  Mircea Rusnac, Confruntări politice şi electorale în
        Reşiţa, 1, 1971, pp. 345-346.                         judeţele bănăţene în anul 1946, în ,,Banatica”, Reşiţa, 14, 1996,
              5  Ioan Luncan, Contribuţia..., p. 206.         pp. 395-396.
              6  Ibidem, p. 209.                                   9  William Marin, Ioan Luncan, op. cit., p. 186.


                                                                                                           Pag. 5
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12