Page 19 - Revista Morisena_4_2016

MORISENA nr. 4/2016 Revistă trimestrială de istorie

tine sau pentru casă ori unde copiii pot să se joace. Prispa Vatra satului a coborât de la poalele munţilor la casă construită din trunchiuri de lemn, cioplite în două În sălașe, aproape întreaga viață a familiei se
aduce Lumea mai aproape, nu izolează, aşa cum face drumul ce însoţeşte firul Bistrei. Au mai rămas în urmă doar sau patru fețe. Lemnele cioplite erau încheiate aproape petrecea într-o singură încăpere, care îndeplinea funcția
balconul. Ca spaţiu al locuirii, prispa înlocuieşte patul, pe sălaşele ca anexe ale gospodăriei din sat, diferenţiindu- ermetic, prin mădulari de lemn în mai multe locuri, iar la de cameră de zi, dormitor și bucătărie. Din acest motiv
prispă dormeau în serile de vară familiile cu mulţi copii, la se trei categorii: sălaşe cu caracter de locuire permanent, extremități prin crestături sub forma cozii de rândunică. mobilierul trebuia să îndeplinească toate aceste cerințe
răcoarea ei se adăpostesc animalele mici de casă. Prispa e sălaşe cu caracter sezonier şi sălaşe dispărute. Din păcate, Pereții erau lipiți pe dinăuntru și pe dinafară cu pământ. la un loc și să fie așezat astfel încât să asigure folosirea
locul privilegiat al bătrânilor. Îndrăgostiţii nu aleg prispa, majoritatea au dispărut, populaţia nemaiavând suficiente Nu se cunoaște vechimea acestui tip de sălaș, dar spațiului cu maximum de folos. Sub fereastra de la stradă
nu aleg expunerea şi tihna, ci frunzişul, acoperişul veşnic resurse financiare pentru a le întreţine. Din cele care mai câteva dintre cele care au supraviețuit până în zilele se așeza o laviță, mai adesea o ladă lungă cu spătar, în
al naturii, aleg trecerea către alt nivel: portiţa . există astăzi, unele dintre ele au caracter sezonier deoarece noastre ar număra, din povestirile celor mai în vârstă care se păstrau hainele, apoi în fața ei se punea masa, iar
3
Prispa e locul pe care gospodarii expun zestrea fetei, localnicii merg vara pentru a-şi întreţine livada din jurul oameni ai satului, undeva la 150-200 de ani. pe lângă pereți, de o parte și de alta a ferestrei, se așezau
când ea se mărită sau unde sunt puse darurile mortului, sălaşului, păstrându-şi şi uneltele de agricultură acolo, Casele dacilor de la munte, spre deosebire de câte un pat. În paturi se puneau „strujacuri“, confecționate
4
fiind strâns legate de lucrările de curăţire a fâneţelor, cele de la câmpie, au avantajul prezenței pietrei. La
de culturile agricole, întreţinerea livezilor, cositul aceste altitudini casele au fundația din blocuri de piatră
fânului, recoltarea fructelor şi cerealelor, concomitent cu mai mult sau mai puțin îngrijit, lucrate în funcție de
permanenta îngrijire a animalelor. averea proprietarului. În acest fel lemnul nu putrezea în
Sălaşul s-a dovedit o necesitate pentru valorificarea contact cu pământul. S-au descoperit case din bârne de
optimă a terenurilor mai greu accesibile, aflate la distanţă lemn îmbinate prin sistemul de scobituri în formă de
mare de sat. Prin despăduriri succesive, sătenii obţineau coadă de rândunică, case la care nu se foloseau nici un
noi terenuri pentru agricultură, le înconjurau cu garduri cui. Aceste case aveau o forma poligonală cu 6-8 laturi.
pentru a le feri de stricăciunile animalelor sălbatice, apoi Restul, construite în sistemul clasic, erau majoritatea
plantau pomi şi întreţineau fâneţele. dreptunghiulare sau rotunde. Majoritatea erau construite
Cu timpul, săteanul îşi construia un mic adăpost – din bârne de lemn așezate orizontal. La colțuri, câte un
colibă, pe care îl transforma mai târziu într-o construcţie stâlp vertical cu rol de susținere a celor orizontale. Se
modestă din nuiele împletite şi lipite cu argilă, fiind aplica pe pereți o lipitură relativ subțire din lut frumos
acoperită cu paie, preșchilă (șindrilă). netezit și uneori colorat. Casele mai sărace aveau între
Construcția și amplasarea caselor și a sălașelor se stâlpii de colț o împletitură de nuiele lipită cu lut din
făcea pe loturile primite drept moștenire de la bunici, belșug peste care se aplică tencuiala eventual colorată.
părinți etc. Unele erau în satul de centru sau pe parcele Cele mai impozante locuințe, descoperite în număr mare,
în pantă, pe teren mai slab productiv, cu înclinare și sunt cele de tipul turnurilor locuință. Acestea aveau, pe
scurgere optimă, aproape de apă sau de pădure în zona nelipsita fundație de piatră, parterul alcătuit dintr-un zid
în ziua petrecerii lui din lume, pe prispă mamele tinere de deal. Materialele de construcții prioritare erau: piatra, de blocuri de piatră de același fel ca și cele din zid. Peste din pânză groasă țesută în casă și umplute cu „ghije“
stau să-şi legene pruncii, prispa e un spaţiu al Lumirii. lemnul și lutul. Piatra era folosită, aproape totdeauna, acest zid de piatră era înălțat un zid din cărămizi de lut (foi de porumb). Peste acestea se așezau cearceafuri
Balconul e al Tăinuirii. la construirea temeliei, fie sub forma unor bolovani superficial arse. din pânză de cânepă, lucrate în casă, apoi se puneau
La ţăranii mai înstăriţi, prispa s-a convertit în cerdac, enormi puși la colțurile casei, fie sub forma soclurilor Transversal pe grinzi, la capetele lor se așezau alte pernele. În zilele de sărbători paturile erau acoperite
a căpătat înălţime, tinzând, uşor, uşor să se transorme de diferite înălțimi. bârne numite cununi, pe care se așezau cornii acoperișului. cu pături țesute în diferite culori și care se terminau cu
în balcon. Odată situată mai sus, prispa şi-a pierdut Pe parcurs, în funcţie de posibilităţi, era ridicată o Cornii erau din lemn rășinos îmbinați, în profil transversal ciucuri și dantele. Pe pereți se puneau ștergare țesute cu
accesibilitatea, a dobândit tristeţe şi izolare. construcţie solidă din bârne de lemn cioplit, pe fundaţie sub forma literei A. Cornii se asamblau la sol pe un profil măiestrie la războaie de țesut, farfurii din ceramică sau
Ţăranii foarte săraci sau cei care nu au mai făcut de piatră de râu şi acoperită cu şindrilă, mai apoi cu ţiglă, de scândură încât aveau aceleași dimensiuni. Apoi, se din porțelan, icoane și fotografii reprezentând membri ai
prispă, au înlocuit-o cu o băncuţă, cu un scăunel minuscul, astfel luând fiinţă sălaşul. urcau cu capetele pe cununi și se prindeau cu „scoabe.“ familiei (familiile care erau mai înstărite).
dar ţăranul român nu era aşa de grăbit ca noi astăzi, pentru Din lemn se făceau pereții, acoperișul, tavanele, Pe corni se prindeau în cuie „lăcezi“ (lețurile) pe care mai Sălașele erau luminate în zilele de sărbătoare sau
el timpul avea, într-adevăr, răbdare… consolele și mobilierul. La pereți modul cum era lemnul apoi se prindea „preșchila“ (șindrila). în serile lungi de toamnă și iarnă cu o lampă atârnată
Majoritatea caselor de pe actuala vatră a satului îmbinat presupunea multă iscusință. Fără a face prea multe Sălaşul are de obicei o cameră pentru dormit, una cu o sârmă de grindă, ce se aprindea pe bază de petrol,
Voislova s-au construit după cel de-al doilea război calcule matematice prealabile, se proceda prin repetarea mai mică numită „cindă“, ce serveşte pentru bucătărie ori cu o lumânare de seu. Prin casă se mai găseau și
mondial, în condiţii de viaţă foarte grele, dominate de operațiunilor până când îmbinarea era făcută bine. Peste şi o cămară pentru păstrarea alimentelor. Pe jos este scăunele cu picioare joase, pe care se așezau bătrânii
sărăcie şi lipsa banilor. Locuitorii satului Voislova se „fundăment“ (fundație) se așezau prima dată bârnele de pământ bătătorit, iar mobilierul este foarte simplu: un pat și copiii, pe lângă foc .
6
îngrijeau de cultivarea pământului şi creşterea animalelor bază care erau din esențe de lemn tare, cum ar fi: fag, de lemn, în care se pun paie sau foi (ghije) de porumb, Lângă sălaş mai erau construite diverse anexe,
cu toate greutăţile datorate anilor de secetă din 1946-1947, stejar, carpen sau frasin. Aceste bârne aveau scobituri la peste care se aşterne un cearceaf din pânză şi o pătură din unele existând şi astăzi: grajdul pentru vite, staulul
dominaţi de foamete în toată ţara şi datorii foarte mari. capeți, peste care erau puse alte bârne scobite la capeți lână, o masă mică, scaune, laviţe şi un cuptor . Cinda este pentru oi, ţarcul pentru fân şi altele. Lângă unele sălaşe
5
Cu mălaiul şi brânza în traistă, cu toate greutăţile, prin ca să facă legătura cât mai bună și de durată a pereților destinată pentru pregătirea mâncării, uscării şi afumării sunt săpate fântâni, în lipsa acestora apa de băut fiind
muncă continuă şi hărnicie dată de Dumnezeu, s-a înfiripat sălașului. La ferestre se punea un lemn mai lung, ca să cărnii, poamelor în „vatra focului“, focul era aprins luată de la izvoare. Unele sălaşe au ajuns şi la forme
gândul noutăţii – înlocuirea vechilor case din lemn cu case facă legătura cu celelalte bârne, iar dacă existau goluri de-a dreptul pe pământ, iar fumul ieşea printr-un horn mai avansate, cu construcţii din cărămidă şi amenajări
noi din piatră şi cărămidă. Din moment ce erau pregătite între bârne, se puneau bucăți de lemn potrivite în locul improvizat sau direct prin acoperiş. Pe pereţi erau poliţe superioare, adecvate unei locuiri permanente cu
materialele piatra, cărămida, lemnul, ţigla etc., începea respectiv, după care se aplica lutul. Transversal, pe pereți pentru oale, iar cămara era destinată păstrării proviziilor trăsăturile unei gospodării stabile, înconjurată de livada
construcţia casei până la finalizare, când se punea un steag se așezau grinzile, iar dacă acestea nu ajungeau ca lungime în diferite lăzi, butoaie ş.a. de pruni, meri, peri şi nuci, de fâneţe bogate şi mici
pentru meşteri, cu baticuri şi ţuică. Terminarea construcţiei se punea pe mijloc o grindă mai lungă de unde porneau ogoare cultivate cu legume, porumb şi plante furajere.
unei case noi oferea un sentiment de mândrie deosebită alte grinzi mai scurte, îmbinate de grinda principală. 4 https://ro.scribd.com/doc/130716337/Portul-Si-Locuintele-Dacilor
atât pentru gazda casei, cât şi pentru meşterii constructori. Locuințele străbunilor noștri, din satul Voislova, au 5 Mulţumesc pe această cale domnului Opruţ Petru (bunicul meu), în 6 Mulțumesc domnului Opruț Luță și doamnelor Mircea Măriuța,
Arșânță Oprița, Lăpădat Maria pentru aceste informații foarte utile
etate de 76 ani în anul 2008, din Voislova, nr. 112, pentru informaţia
3 https://elenaagachi.wordpress.com/2009/07/30/prispa. fost simple și au constat, în cea mai mare parte, dintr-o furnizată. Dânsul a trecut la cele veşnice în data de 11 octombrie 2011. pentru satul voislovean.

Pag. 16 Pag. 17