Page 16 - Revista Morisena_4_2016
P. 16

MORISENA nr. 4/2016                                                                                                                                                                               Revistă trimestrială de istorie



                        Ec. Petru Opruț                       unul greoi, dar în același timp plin și de dragoste. Acolo la    semne ale unei religii uitate, satele noastre sunt o discretă  înfățișând  o  arhitectură  iluzorie,  natură  moartă,  motive
                           (Timișoara)                        sălaș, străbunicii noștri erau preocupați cu munca câmpului      lecţie de armonie. O plimbare printr-un sat românesc îți  animale  și  florale,  reale  sau  fantastice;  apoi  mozaicuri
                                                              și creșterea animalelor, însă cu siguranță nu aveau aceste
                                                                                                                               va arăta de îndată că acolo sunt comorile unei civilizaţii  splendide,  lucrate  din  pietre  rare,  din  onix  și  chiar  din
                                                              griji pe care le avem noi în acest mileniu.                      tăcute, la adăpostul acoperişului de şindrilă.        bucăți de aur.
                  Sălașele din Voislova                            Sălașele voislovene fiind situate pe diferite dealuri             Aşezările  omeneşti  sunt  elemente  ale  mediului   Mobilierul era foarte redus: de altfel, în afară de
                                                              și văi, pot să spun, cum îmi place mie de multe ori să aduc      geografic construite de om, în condiţii  social-economice  atrium și de triclinium, celelalte încăperi erau și foarte
                                                              aminte, că omul este în armonie cu natura.                       şi naturale specifice fiecărei regiuni. Aşezările sunt locuri
                                                                   A vorbi despre casele ţărăneşti însemnează a vorbi          de  concentrare  teritorială  permanentă  sau  temporară  a
                                                              despre  arta  populară  în  general.  În  aceste  mici  edificii   oamenilor,  locuri  unde  trăiesc,  locurile  activităţii  lor
                                                              alcătuite  din  materiale  efemere,  cuiburi  făcute  pentru     productive,  a  vieţii  sociale  şi  personale.  În  acest  scop,
                                                              adăpostirea uneia sau cel mult a două generaţii, se reface       centrele  populate  sunt  dotate  cu  construcţii  materiale
                                                              mereu după intuiţia aceleiaşi voinţi, repetând în formele lor    corespunzătoare: locuinţe, construcţii sociale de producţie,
                                                              elegante şi armonioase aceeaşi preocupare de surâzătoare         de servire. Ele reprezintă centre de producţie şi de consum
                                                              modestie.  Ţăranul  român  reuşeşte  proporţiile  casei  sale    a bunurilor materiale. Referitor la tipul aşezărilor, putem
                                                              cu aceeaşi siguranţă cu care albina reuşeşte în executarea       spune că pe lângă cele permanente (satele) mai există şi
                                                              alveolelor sale. Artele populare, a căror formaţie se pierde     sezoniere, acestea nefiind altceva decât ce a mai rămas
                                                              în adâncul preistoriei, gândite, visate şi executate de un       din fostele cătune, aici mai regăsindu-se şi astăzi sălaşe
                                                              număr  incomensurabil  de  generaţii,  fac  parte  integrantă    răzleţe, înconjurate în special de livezi.
                                                              din  chiar  însuşirile  rasei,  nefiind  supuse  nici  modelor         Casele  țăranilor  erau,  de  regulă,  niște  colibe
                                                              trecătoare, nici şcolilor intelectuale, nici măcar civilizaţiilor   sărăcăcioase, cu pereți de bârne acoperite cu lut și cu
                                                              superficiale, care trec peste ele fără a le schimba.             un acoperiș de stuf. Dar chiar și când casa era construită
                                                                   Arta  noastră  populară  exprimă,  în  mod  foarte          din  materiale  mai  trainice,  locuința  păturilor  medii  și
                                                              clar,  unitatea  şi  omogenitatea  românismului.  Dar,  pe       sărace consta dintr-o singură încăpere (atrium), maxim
                                                              când  în  portul  românesc,  în  ţesăturile  din  scoarţe,  se   două,  având  o  deschizătură  largă  în  tavan  și  acoperiș
                                                              găsesc diferenţe în alegerea motivelor şi în interpretarea       prin care pătrundeau lumina și apa de ploaie, colectată
              La sălaș cocoșî cântă                           culorilor, în meşteşugul clăditului, elementele principale       într-un  bazin  din  mijlocul  încăperii.  Acesta  era  tipul  mici.  Casa  romană  avea  un  mare  număr  de  paturi,  cu
              Mândra stă culcată în cuină                     au rămas mereu aceleaşi. Casa ţărănească variază numai           obișnuit de casă etruscă.                             destinații  diverse:  paturi  propriu-zise  pentru  dormit
              Șî doarme pă pieptu meu                         pentru a se potrivi cu clima sau cu materialele regiunii. De           La început, vila familiei romane  era concentrată  (foarte  înalte),  paturi-canapele  pe  care  se  lua  masa  și
                                                                                                                                                                   2
              Ca-n raiu’ lu’ Dumezău...
                                                              aceea, casele de la munte sunt întotdeauna clădite mai cu        în  atrium,  în  jurul  căminului  –  care  avea  totodată  și  o  paturile care serveau drept sofale. Dar nici o mobilă nu
                                                              grijă, având lemn şi piatră la îndemână, pe când cele de la      funcție religioasă. Mai târziu, din atrium s-au deschis una  oferea o asemenea varietate ca diferitele tipuri de mese:
              Pomeni-ce mândră bună                           şes sunt făcute din lut. Casa îşi modifică aspectul numai        sau mai multe încăperi laterale. În perioada imperiului,  cu 1, cu 3 sau cu 4 picioare, lucrate din esențe de lemn
              Că s-o vigerat ge zîuă
                                                              în atingere cu mahalalele, luând o înfăţişare sărăcăcioasă       când  s-a  adoptat  obiceiul  grecesc  de  a  lua  masa  întins  prețios, cu încrustații artistice turnate în bronz, cu diferite
                                                              şi stângace, ca un ţăran îmbrăcat în haine „nemţeşti“.           pe un pat-canapea, romanii au adăugat casei lor și o sală  figuri și scene în relief, măsuțe cu sculpturi delicate în
              La sălaș cătră voreț                                 Farmecul  unui  sat  românesc  este  expresia  unei         de  mese  specială  (triclinium).  Cu  timpul,  prin  sporirea  fildeș  ș.a.  Diverse  erau  și  tipuri  de  scaune  (cele  cu
              Bace lumina-n ocheți                            veşnice tinereţi . Prin faptul că este executat din materiale    numărului  încăperilor,  atriumul  a  devenit  o  mare  și  spetează  erau  rezervate  de  obicei  femeilor),  pe  care  se
                                                                           1
              Scoală-ce  nană frumoasă                        care  nu-i  asigură  o  durată  seculară,  satul  este  într-o   somptuoasă  anticameră,  cu  pereții  acoperiți  de  fresce,  punea totdeauna o pernă.
              Că-i vremea să plec acasă
                                                              perpetuă  primenire.  Gospodinele,  în  fiecare  primăvară,      împodobită cu statui și alte obiecte de artă. Camere de    Pentru iluminat se foloseau lumânări de ceară sau
                                                              îşi albesc casele, dând cu albastru în jurul ferestrelor şi,     baie existau numai în casele celor foarte bogați. Partea  de seu (necunoscute în lumea grecească) și lămpi mici cu
              Șî dacă ne află satu                            câteodată, cu un roşu cărămiziu, pe stâlpii prispei. După        interioară  a  ansamblului  de  locuit  îl  forma  peristilul,  ulei, cunoscutele opaițe de lut sau de bronz, care puteau
              Dai ge răle cu bărbatu
                                                              câteva luni de la clădirea casei, şindrilele acoperişurilor      grădina înconjurată de un portic susținut de coloane. Aici  fi și atârnate trei la un loc pe un trepied, sau mai multe
                                                              uşoare iau o culoare argintie, care variază cu cerul zilelor     lua  masa  familia,  când  timpul  era  favorabil.  Peristilul  spre a forma un candelabru atârnând din plafon. Deosebit
              Măi mândruță cu bărbat                          de vară, ca şi sălciile şi plopii.                               – cu statuete, cu măsuțe de marmură, cu un mic bazin,  de  bogată  și  de  variată  era  vesela.  Dacă  lumea  de  rând
              Scoală-ce că-i amănat                                Casa  ţăranului  este  clădită  parcă  în  funcţie  de      eventual  cu  fântâni  arteziene  și  cu  florile  preferate  de  folosea numai vase de ceramică, în schimb la banchetele
              Scoală-ce ca să ce țuc                          lumină,  şi  albul  varului  nu  oboseşte  ochiul,  pentru       romani: trandafiri și crini – era locul de reculegere, zona  celor foarte bogați farfuriile erau de argint (sau cel puțin
              Să-mi iau valea să mă duc
                                                              simplul  motiv  că  streaşina  prispei  sau  a  cerdacului       intimă a casei, un adevărat salon în aer liber.       de bronz), cupele erau de argint, de cristal, chiar de aur,
                                                              aruncă  mereu  o  umbră  odihnitoare  asupra  zidurilor                Spre  deosebire  de  casa  modernă,  casa  romană  adeseori cu încrustații și ornamente în relief.
              Șî m-arată calea bună                           văruite. Adânca poezie ce emană dintr-un sat românesc            era orientată spre interior (ceea ce explică și importanța   Vorbind  despre  casele  țărănești,  despre  sălașe,  se
              Pân fundoane la grăgină                         provine  din  faptul  că  aici  comorile  nu  sunt  decât        peristilului). Privită din exterior, casa n-avea o adevarată  poate spune că în orice casă țărănească erau măcar două
              La sălaș cocoșî cântă                           sufleteşti. Tradiţia se exprimă printr-o veşnică renaştere       fațadă: ferestrele erau rare, sau chiar lipseau cu totul. Din  odăi, chiar și în cele mai umile. Una dintre ele era mereu
              Mândra după mini să uită
                                                              şi o veşnică izbândă… ca şi natura.                              stradă se intra, nu direct pe o poartă, ci printr-un coridor  „curată“, în sensul pe care îl ştim cu toţii, că era fie pentru
              Satul  este  esența  acestei  țări.  Satul  nu  trebuie  să   La adăpostul nucilor bătrâni, la umbra sălciilor sau   (vestibul) care dădea în atrium; ușa de intrare din stradă  copiii plecaţi departe, fie pentru musafiri, pentru orgoliul
        dispară. De la sat au plecat mai toți intelectualii României.   sub straja plopilor, la poalele munţilor sau pe malul apelor   în casă era situată la jumătatea coridorului, a vestibulului.  lor ţărănesc de a avea o odaie bună. Prispa este tocmai un
        Satul reprezintă rădăcina neamului nostru, iar dacă aceasta   fugare, cu cruci la răspântia drumurilor şi cu fântâni ale   În casele celor bogați decorația interioară era somptuoasă:  fel de a nu da buzna în casă, de a şedea la o vorbă, de a
        dispare vom dispărea și noi ca nație.                 căror  cumpene  stau  strâmbe,  împinse  de  vânt,  ca  nişte    fresce cu subiecte mitologice sau din viața cotidiană de  adăsta… prispa e o manieră de a sta la taifas cu Lumea, cu
              Frumoasele versuri redate mai sus, ale unei superbe   1http://www.rasfoiesc.com/inginerie/constructii/arhitectura/  la țară sau de la oraș; peisaje, scene de vânătoare, fresce  totul diferită de balcon… e deschidere, e şi prag, dar nu
        doine bănățene, ne transmit că, odinioară, la sălaș traiul era   Patrimoniu-de-arhitectura-vern15.php,  Patrimoniu  de  arhitectura   2   Latinitate   și   Dacism   -   forum.portal.edu.ro/index.  unul intim, ci unul de pe care poţi privi, contempla, pe care
                                                              vernaculara din Romania                                          php?act=Attach&type=post&id=703805                    te poţi căţăra, de pe care poţi să munceşti la ceva pentru

        Pag. 14                                                                                                                                                                                                                 Pag. 15
   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21