Page 17 - Revista Morisena_4_2016

MORISENA nr. 4/2016 Revistă trimestrială de istorie

Ec. Petru Opruț unul greoi, dar în același timp plin și de dragoste. Acolo la semne ale unei religii uitate, satele noastre sunt o discretă înfățișând o arhitectură iluzorie, natură moartă, motive
(Timișoara) sălaș, străbunicii noștri erau preocupați cu munca câmpului lecţie de armonie. O plimbare printr-un sat românesc îți animale și florale, reale sau fantastice; apoi mozaicuri
și creșterea animalelor, însă cu siguranță nu aveau aceste
va arăta de îndată că acolo sunt comorile unei civilizaţii splendide, lucrate din pietre rare, din onix și chiar din
griji pe care le avem noi în acest mileniu. tăcute, la adăpostul acoperişului de şindrilă. bucăți de aur.
Sălașele din Voislova Sălașele voislovene fiind situate pe diferite dealuri Aşezările omeneşti sunt elemente ale mediului Mobilierul era foarte redus: de altfel, în afară de
și văi, pot să spun, cum îmi place mie de multe ori să aduc geografic construite de om, în condiţii social-economice atrium și de triclinium, celelalte încăperi erau și foarte
aminte, că omul este în armonie cu natura. şi naturale specifice fiecărei regiuni. Aşezările sunt locuri
A vorbi despre casele ţărăneşti însemnează a vorbi de concentrare teritorială permanentă sau temporară a
despre arta populară în general. În aceste mici edificii oamenilor, locuri unde trăiesc, locurile activităţii lor
alcătuite din materiale efemere, cuiburi făcute pentru productive, a vieţii sociale şi personale. În acest scop,
adăpostirea uneia sau cel mult a două generaţii, se reface centrele populate sunt dotate cu construcţii materiale
mereu după intuiţia aceleiaşi voinţi, repetând în formele lor corespunzătoare: locuinţe, construcţii sociale de producţie,
elegante şi armonioase aceeaşi preocupare de surâzătoare de servire. Ele reprezintă centre de producţie şi de consum
modestie. Ţăranul român reuşeşte proporţiile casei sale a bunurilor materiale. Referitor la tipul aşezărilor, putem
cu aceeaşi siguranţă cu care albina reuşeşte în executarea spune că pe lângă cele permanente (satele) mai există şi
alveolelor sale. Artele populare, a căror formaţie se pierde sezoniere, acestea nefiind altceva decât ce a mai rămas
în adâncul preistoriei, gândite, visate şi executate de un din fostele cătune, aici mai regăsindu-se şi astăzi sălaşe
număr incomensurabil de generaţii, fac parte integrantă răzleţe, înconjurate în special de livezi.
din chiar însuşirile rasei, nefiind supuse nici modelor Casele țăranilor erau, de regulă, niște colibe
trecătoare, nici şcolilor intelectuale, nici măcar civilizaţiilor sărăcăcioase, cu pereți de bârne acoperite cu lut și cu
superficiale, care trec peste ele fără a le schimba. un acoperiș de stuf. Dar chiar și când casa era construită
Arta noastră populară exprimă, în mod foarte din materiale mai trainice, locuința păturilor medii și
clar, unitatea şi omogenitatea românismului. Dar, pe sărace consta dintr-o singură încăpere (atrium), maxim
când în portul românesc, în ţesăturile din scoarţe, se două, având o deschizătură largă în tavan și acoperiș
găsesc diferenţe în alegerea motivelor şi în interpretarea prin care pătrundeau lumina și apa de ploaie, colectată
La sălaș cocoșî cântă culorilor, în meşteşugul clăditului, elementele principale într-un bazin din mijlocul încăperii. Acesta era tipul mici. Casa romană avea un mare număr de paturi, cu
Mândra stă culcată în cuină au rămas mereu aceleaşi. Casa ţărănească variază numai obișnuit de casă etruscă. destinații diverse: paturi propriu-zise pentru dormit
Șî doarme pă pieptu meu pentru a se potrivi cu clima sau cu materialele regiunii. De La început, vila familiei romane era concentrată (foarte înalte), paturi-canapele pe care se lua masa și
2
Ca-n raiu’ lu’ Dumezău...
aceea, casele de la munte sunt întotdeauna clădite mai cu în atrium, în jurul căminului – care avea totodată și o paturile care serveau drept sofale. Dar nici o mobilă nu
grijă, având lemn şi piatră la îndemână, pe când cele de la funcție religioasă. Mai târziu, din atrium s-au deschis una oferea o asemenea varietate ca diferitele tipuri de mese:
Pomeni-ce mândră bună şes sunt făcute din lut. Casa îşi modifică aspectul numai sau mai multe încăperi laterale. În perioada imperiului, cu 1, cu 3 sau cu 4 picioare, lucrate din esențe de lemn
Că s-o vigerat ge zîuă
în atingere cu mahalalele, luând o înfăţişare sărăcăcioasă când s-a adoptat obiceiul grecesc de a lua masa întins prețios, cu încrustații artistice turnate în bronz, cu diferite
şi stângace, ca un ţăran îmbrăcat în haine „nemţeşti“. pe un pat-canapea, romanii au adăugat casei lor și o sală figuri și scene în relief, măsuțe cu sculpturi delicate în
La sălaș cătră voreț Farmecul unui sat românesc este expresia unei de mese specială (triclinium). Cu timpul, prin sporirea fildeș ș.a. Diverse erau și tipuri de scaune (cele cu
Bace lumina-n ocheți veşnice tinereţi . Prin faptul că este executat din materiale numărului încăperilor, atriumul a devenit o mare și spetează erau rezervate de obicei femeilor), pe care se
1
Scoală-ce nană frumoasă care nu-i asigură o durată seculară, satul este într-o somptuoasă anticameră, cu pereții acoperiți de fresce, punea totdeauna o pernă.
Că-i vremea să plec acasă
perpetuă primenire. Gospodinele, în fiecare primăvară, împodobită cu statui și alte obiecte de artă. Camere de Pentru iluminat se foloseau lumânări de ceară sau
îşi albesc casele, dând cu albastru în jurul ferestrelor şi, baie existau numai în casele celor foarte bogați. Partea de seu (necunoscute în lumea grecească) și lămpi mici cu
Șî dacă ne află satu câteodată, cu un roşu cărămiziu, pe stâlpii prispei. După interioară a ansamblului de locuit îl forma peristilul, ulei, cunoscutele opaițe de lut sau de bronz, care puteau
Dai ge răle cu bărbatu
câteva luni de la clădirea casei, şindrilele acoperişurilor grădina înconjurată de un portic susținut de coloane. Aici fi și atârnate trei la un loc pe un trepied, sau mai multe
uşoare iau o culoare argintie, care variază cu cerul zilelor lua masa familia, când timpul era favorabil. Peristilul spre a forma un candelabru atârnând din plafon. Deosebit
Măi mândruță cu bărbat de vară, ca şi sălciile şi plopii. – cu statuete, cu măsuțe de marmură, cu un mic bazin, de bogată și de variată era vesela. Dacă lumea de rând
Scoală-ce că-i amănat Casa ţăranului este clădită parcă în funcţie de eventual cu fântâni arteziene și cu florile preferate de folosea numai vase de ceramică, în schimb la banchetele
Scoală-ce ca să ce țuc lumină, şi albul varului nu oboseşte ochiul, pentru romani: trandafiri și crini – era locul de reculegere, zona celor foarte bogați farfuriile erau de argint (sau cel puțin
Să-mi iau valea să mă duc
simplul motiv că streaşina prispei sau a cerdacului intimă a casei, un adevărat salon în aer liber. de bronz), cupele erau de argint, de cristal, chiar de aur,
aruncă mereu o umbră odihnitoare asupra zidurilor Spre deosebire de casa modernă, casa romană adeseori cu încrustații și ornamente în relief.
Șî m-arată calea bună văruite. Adânca poezie ce emană dintr-un sat românesc era orientată spre interior (ceea ce explică și importanța Vorbind despre casele țărănești, despre sălașe, se
Pân fundoane la grăgină provine din faptul că aici comorile nu sunt decât peristilului). Privită din exterior, casa n-avea o adevarată poate spune că în orice casă țărănească erau măcar două
La sălaș cocoșî cântă sufleteşti. Tradiţia se exprimă printr-o veşnică renaştere fațadă: ferestrele erau rare, sau chiar lipseau cu totul. Din odăi, chiar și în cele mai umile. Una dintre ele era mereu
Mândra după mini să uită
şi o veşnică izbândă… ca şi natura. stradă se intra, nu direct pe o poartă, ci printr-un coridor „curată“, în sensul pe care îl ştim cu toţii, că era fie pentru
Satul este esența acestei țări. Satul nu trebuie să La adăpostul nucilor bătrâni, la umbra sălciilor sau (vestibul) care dădea în atrium; ușa de intrare din stradă copiii plecaţi departe, fie pentru musafiri, pentru orgoliul
dispară. De la sat au plecat mai toți intelectualii României. sub straja plopilor, la poalele munţilor sau pe malul apelor în casă era situată la jumătatea coridorului, a vestibulului. lor ţărănesc de a avea o odaie bună. Prispa este tocmai un
Satul reprezintă rădăcina neamului nostru, iar dacă aceasta fugare, cu cruci la răspântia drumurilor şi cu fântâni ale În casele celor bogați decorația interioară era somptuoasă: fel de a nu da buzna în casă, de a şedea la o vorbă, de a
dispare vom dispărea și noi ca nație. căror cumpene stau strâmbe, împinse de vânt, ca nişte fresce cu subiecte mitologice sau din viața cotidiană de adăsta… prispa e o manieră de a sta la taifas cu Lumea, cu
Frumoasele versuri redate mai sus, ale unei superbe 1http://www.rasfoiesc.com/inginerie/constructii/arhitectura/ la țară sau de la oraș; peisaje, scene de vânătoare, fresce totul diferită de balcon… e deschidere, e şi prag, dar nu
doine bănățene, ne transmit că, odinioară, la sălaș traiul era Patrimoniu-de-arhitectura-vern15.php, Patrimoniu de arhitectura 2 Latinitate și Dacism - forum.portal.edu.ro/index. unul intim, ci unul de pe care poţi privi, contempla, pe care
vernaculara din Romania php?act=Attach&type=post&id=703805 te poţi căţăra, de pe care poţi să munceşti la ceva pentru

Pag. 14 Pag. 15