Page 3 - Revista Morisena_4_2016

Revistă trimestrială de istorie

Drd. Claudiu Călin Din anul 1703 i-a fost conferită şi preşedinţia
(Timișoara) Consiliului Aulic de Război. În cursul lunii octombrie a
anului 1716, prinţul Eugeniu reuşeşte să alunge trupele

300 de ani de la otomane de ocupaţie, eliberând astfel oraşul Timişoara.
Eliberarea celui mai important oraş al Banatului
eliberarea Timişoarei a adus o schimbare majoră în viaţa oamenilor acestui
regiuni, frontiera cu Imperiul Otoman fiind împinsă la sud
și povestea unei icoane de Dunăre. După cum am mai menționat, comandamentul
suprem al operaţiunilor militare, de eliberare, îl deținea
prinţul Eugeniu, însoțit şi de alte personalităţi ale veacului
Istoria ne-a dovedit cu prisosință faptul că Banatul al XVIII-lea. Contele Pálffy conducea avangarda armatei
a avut mereu un trecut plin de evenimente deosebite atât imperiale formată din 16 regimente de cavalerie, care,
strălucite și pline de glorie, cât și mai puțin fericite. Când împreună cu 12 batalioane de infanterie conduse de ducele
vorbim de Banat, atunci înţelegem Banatul întreg, regiunea
istorică de la Dunăre la Mureş şi de la Tisa până la Carpaţii

Denumirea Timișoarei scrisă cu litere arabe

meridionali. Această parte de țară nu are numai o istorie și Acuarela lui D. Sinkovich (datată 1912, aflată la Muzeul Național al
Banatului din Timișoara), reprezentând momentul predării cetății
o identitate a sa, proprie, ci şi un tezaur etnografic deosebit
de bogat, precum și o geografie unică. Particularităţile
acestea îi influenţează mai mult sau mai puţin conştient Alexandru de Württemberg, ajunseră, în numai câteva
pe oamenii care trăiesc în Banat şi tocmai din acest punct săptămâni după marea victorie de la Petrovaradin, în fața
de vedere este de dorit ca evenimente memorabile, care nu cetății Timişoarei. Se poate afirma, în acest context, că
sunt părți ale vieţii de fiecare zi, să fie popularizate, intrând întreaga armată imperială habsburgică era comasată înaintea
astfel în conştiinţa fiecărui localnic. meterezelor capitalei Banatului. Forţe turceşti, în număr
Un astfel de eveniment este eliberarea Timişoarei de 20.000 de călăreţi, sosite în ajutorul cetății, au încercat
(1716) şi a Belgradului (1717) de către Prinţul Eugeniu de în ziua de 23 septembrie să străpungă inelul de asediu al
Savoya-Carignan. Întregul Banat istoric a fost ocupat de trupelor imperiale, însă fără succes. Pierderile turcilor au
otomani în anul 1552, fiind organizat de aceștia ca o provincie fost atât de mari, încât aceştia au fost nevoiţi să se retragă
proprie, adica un paşalâc. Deja în anul 1526, după bătălia de peste Timiş, iar puţin mai târziu chiar şi peste Dunăre.
la Mohács, Regatul Maghiar este spulberat, Banatul fiind După mai multe asalturi succesive, breşa din zidul
parte a acestuia deja din secolul al XI-lea. Prin politica de de la Palanca Mare avea mărimea potrivită pentru a permite
căsătorii diplomatice purtată de Casa de Habsburg, aceasta pornirea unui atac de proporții, la 1 octombrie. De menţionat
moşteneşte coroana Ungariei, fapt care determină familia este că Timişoara acelei vremi avea patru diferite cartiere:
imperială să preia lupta pentru eliberarea ţării și a ținuturilor Cetatea, Castelul (astăzi Muzeul Banatului), Palanca Mare
învecinate. În acest important proces, imperialilor le-au stat şi Palanca Mică. Atacul din 1 octombrie a costat multe
la dispoziție multe personalităţi militare europene ale epocii. vieţi omenești şi mari eforturi, de ambele părţi, în purtarea
Cel mai vestit şi mai important dintre ei este prinţul Eugeniu luptelor. Printre răniţi se aflau atât prinţul Alexandru de
de Savoya-Carignan. El s-a născut la Paris, la data de 18 Württemberg, cât şi fiul cel mai mare al paşei. Situaţia
octombrie 1663. Deoarece în Franţa i-a fost refuzată cariera îngrijirilor medicale în cetatea otomană a Timişoarei,
militară (probabil din cauză că era mic la înălțime), prinţul aflată sub asediul imperial, era catastrofală. Astfel, Ahmed
a intrat în serviciul militar imperial, la Viena. După 1689 a Aga a apelat la prinţul Eugeniu, adică tocmai la asediatorul
luat parte activ la campaniile Casei de Habsburg împotriva și la dușmanul său, pentru a-i trimite un medic, care să
Franţei şi statelor italiene. Începând din 1697, prinţului i-a îi salveze viaţa fiului său. Răspunsul prinţului Eugeniu a
fost încredinţată conducerea supremă a armatei, în campaniile fost unul prompt: în timpul încetării temporare a focului, lui
antiotomane, el înregistrând cea mai răsunătoare victorie a sa Ahmed i-a fost trimis un chirurg din armata imperială. După
la Zenta, localitate aflată actualmente în Serbia. ce acesta și-a îndeplinit misiunea medicală în cetate, pașa i-a

Pag. 1