Page 3 - Morisena - Revista trimestriala de istorie
P. 3

Revistă de cultură istorică



                          Sorin Forțiu                        informații credibile . În acest caz particular, personajul în
                                                                               6
                           (Timișoara)                        cauză, comitele Rofoyn de Debrecen, fiul comitelui Nico-
                                                              lae , apare deja purtând titlul onorific de banus în vara anu-
                                                                7
                                                              lui 1282 . De asemenea, el nu aparține neamului Kata . În
                                                                     8
                                                                                                             3
        Banologia (IV):                                       fapt, soția lui, Caterina, a fost copila comitelui Rafael, de
                                                              genere  Kata , de unde probabil  și  confuzia  existentă  în
                                                                         9
                 Prolegomene la o listă                       istoriografia mai veche . Cronologia  ne arată că Rofoyn
                                                                                              11
                                                                                  10
                                                              a purtat constant, în toate documentele, titlul onorific de
                 a banilor "fără" Banat                       banus începând cu anul 1285:                  12
                                                                1271: nobilii Simon și Mihai, de genere Gyovad , se
                                                              plâng regelui că satul lor și mănăstirea lor ancestrală a fost
              Începând cu secolul al XIII-lea, documentele medie-
        vale ale regatului ungar sunt pline de personaje care poartă   6  Arhondologia realizată de către LENDVAY Ignác Márton este
                                        1
        cu obstinație titlul onorific de banus . Din păcate, datorită  inutilizabilă în condițiile istoriografice de azi.
        unei penurii informaționale, nu întotdeauna putem speci-  7  Debreczeni / Debreceni Miklós fia Rofoyn  (l.m.) [* ~1247(?);
                                                                                                 a
        fica și elementele primare care definesc demnitatea (sau  † .05.1318].
        honorul) de Banatus: unde?, de când?, pentru cât timp?       și  Rafael (PESTY Frigyes),  Rofoyn  (KOMÁROMY  An-
                                                                a
        a purtat persoana respectivă titlul de banus (ori vice-ba-  drás,  KRISTÓ  Gyula),  Rafain  (REISZIG  Ede,  KARÁCSONYI
        nus) în exercițiu. Am numit această categorie de personaje  János, SEREG József, ENGEL Pál, KRISTÓ Gyula), Ropheyn
        istorice bani "fără" Banat, iar prin această denumire nu  (MÓDY  György,  SZENTPÉTERY  Imre,  BORSA  Iván),  Rop-
        trebuie înțeles cumva că aceștia nu au și ocupat efectiv  hoin (MÓDY György, GAZDAG István, SZÉKELY György),
        demnitatea/honorul de Banatus într-o anumită regiune, ci  Rofojn  (BÁRÁNY Attila)  etc.  (l.m.);  Rofoyn (DIR) (l.r.);  Ro-
        doar că noi, azi, nu mai știm. În cele ce urmează ne vom  phain, Rophoyn, Rophoin, Rofoyn, Roffoyn, Rofoyno, Rofoÿno,
        ocupa de  trei cazuri distincte.                      Ropheyn,  Rofeyn,  Ropheẏnus,  Raphayn,  Raphani,  Rufoyn etc.
              Rofoyn de Debrecen, fiul comitelui Nicolae      (l.l.). Numai documentul din 10.01.1300 conține trei forme di-
              În  anul  1877,  în  lista  banilor  publicată  în  lucra-  ferite de grafie ale numelui: Rofeyn, Rophoyn, Rofoyn. Termi-
        rea sa despre Banatul de Severin, PESTY Frigyes avansa   nația  numelui  parcă  are  o  rezonanță  germanică  (cf.  Alboin).
                                                              8  Afirmația lui REISZIG Ede – A XIII. század utolsó évtizedé-
        dubitativ  posibilitatea  ca  Rophoinus  de  genere  Kátha   ben ez a Rafain comes szörényi bán (Reiszig, 1901, p. 602) / În
                2
        (Káthay Rafael -l.m.) să fi purtat titlul de banus aici între   ultimul deceniu al sec. XIII, comitele Rofoyn este ban de Severin
        anii 1287–’89 . El cita lucrarea lui LENDVAY Ignác Már-  (tr.m.) ... –, nu se bazează pe absolut nimic și nu poate fi accep-
                    3
        ton, Libri Dignitariorum [Saecularium] , din primul dece-  tată; Rofoyn este deja atestat purtând titlul onorific de ban cu un
                                           4
        niu al secolului al XIX-lea, care a rămas în manuscris, dar   deceniu înainte. În fapt, încă din 1891, KOMÁROMY András a
        susținea că numai atunci poate fi luat în considerare [Liber   arătat că este imposibil de determinat ce fel de ban a fost și pentru
        Dignitariorum] dacă nu intră în conflict cu alte surse is-  cât timp . Situația nu s-a schimbat între timp (... Rafain több al-
                                                                    a
        torice . Dar, după cum ne așteptam, acest izvod nu oferă   kalommal is viselt báni címet, de hogy ez valóságos báni tiszt be-
             5
                                                              töltését jelentette volna, arra nincs adatunk -Kristó, 1999, p. 54).
        Notă: Toate citările sunt menţionate prin folosirea scrisului         ... [Rofoyn] miféle bán volt, s tulajdonképen meddig viselte előkelő
                                                               a
        italic. Dacă în acest citat exista deja ceva subliniat cu scris   tisztségét, annak nyomára jönni nem lehet (Komáromy, 1891, p. 2).
        italic am recurs la folosirea scrisului normal pentru a indi-  9  vide infra 29.07.1284 și 1.05.1318.
        ca acest lucru.                                       10  Pesty, 1877, I, p. 258; Bunyitay, II, p. 431; Szabó, 1886, p.
        1  vide și Forțiu, 2017.                              265; Komáromy, 1887, p. 166; Reiszig, 1901, p. 602. Deja din
        2  fontul folosit este mai mic decât cel utilizat în mod normal.  anul 1891, KOMÁROMY András respinge apartenența la nea-
        3  1287–1289. Káthay Rafael. (Rophoinus de genere Kátha, a Li-  mul Kata (Az a föltevés, mintha [Rofoyn a Miklós, Dózsa az An-
        ber Dignitariorumban) (Pesty, 1877, I, p. 258).       drás comes fia] a Káta nemzetségből származtak volna, merőben
           A existat un Rofoyn, de genere Katha, dar acesta a avut cel  alaptalan. Úgy az ismeretes birtokviszonyok, valamint a heral-
        puțin un fiu, pe Paul, iar acesta apare în fața capitlului din Ora-  dikai és genealogiai bizonyítékok kizárják ezt az összeköttetést,
        dea la data de 8.05.1313 (AO, I, pp. 297–298, doc 271), după  melynek  egyetlen  argumentumát  puszta  névazonosság  képezi
        ce  Rofoyn  de  Debrecen  l-a  înfiat  deja  pe  Doja,  pentru  că  nu  -  Komáromy,  1891,  p.  1).  Istoriografia  maghiară  i-a  denumit
        avea un fecior moștenitor (25.09.1311). Deci, Rofoyn de De-  Debreceni  (i.e.  de  Debrecen  -l.r.),  după  principala  lor  moșie,
        brecen nu are cum să fie identic cu Rofoyn, de genere Katha.  care a devenit, de-a lungul timpului, al doilea oraș al Ungariei.
        4  Országos Levéltár (MOL, Budapest), Kamarai Levéltár, OL  11  Oricât de neplauzibilă ar fi, prezumția lui LENDVAY Ignác
        E683, 1. Kötet: Dignitates saeculares (ms, ~1810).    Márton se baza probabil pe două documente, din 1287 și ’89, care-l
        5  Ezen forrást (i.e. Liber Dignitariorum -n.m.) azonban, noha   arătau pe Rofoyn purtând probabil titlul onorific de banus. Din
        szerzője többnyire levéltári adatokat használt, csak akkor lehet   păcate, nu am reușit să le identific și se pare că ele au dispărut încă
        tekintetbe venni, ha más történeti forrásokkal nem jő ellentétbe   din secolul al XIX-lea (nici un corpus de documente nu le conține).
        (Pesty, 1877, p. 250).                                12  Karácsonyi, II, pp. 91–94.


                                                                                                           Pag. 1
   1   2   3   4   5   6   7   8