Page 7 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

Revistă de cultură istorică

Ștefan, fiul comitelui Tekus , drept banum de kulchou , din nou în regiune, sub comanda aceluiași George, într-o
79
80
după o întrerupere de 6 ani în șirul banilor de aici. Ștefan acțiune militară de pedepsire (o nouă tentativă de recu-
96
ocupă demnitatea de Banatus (in spe?) doar pentru o scurtă perare a ținuturilor Braničevo și Kučevo?). Dar aceste sce-
81
perioadă . Cu temei se consideră că aceste elemente ar narii istoriografice speculative referitoare la banul Rofoyn
reprezenta o primă tentativă ungară de recuperare a ținu- își așteaptă încă dovezile documentare.
turilor Braničevo și Kučevo din mâinile fraților Dorman Nu se poate accepta năstrușnică explicație a lui
82
și Kudelin. Cum ultima atestare a unui ban de Severin este BÁRÁNY Attila , care crede că Rofoyn doar și-a arogat,
97
din luna iunie/august a anului 1279 , după care urmează cu de la sine putere, acest titlu! Dacă analizăm cronolo-
83
o întrerupere până la 9.10.1291 , ne putem imagina și gia, vedem că trei regi , împreună cu alte autorități ale
85
84
98
un Rofoyn purtând titlul de ban de Severin în exercițiu în regatului, îi acceptă acestuia titlul onorific de banus fără
toamna anului 1279. De asemenea, dacă menționarea titlu- probleme și 13 (din cele 15) documente din perioada
lui onorific de banus purtat de Rofoyn la data de 6.07.1282 1282–1318, care-l amintesc pe Rofoyn, îi și menționează
este doar o interpolare din anul 1405, datorată cancelariei acest titlu. De aceea, este indubitabil că Rofoyn a și ocupat
palatinale (puțin probabil!), am putea să ne gândim la demnitatea (honorul) de Banatus. Este peste poate ca vre-
demnitatea de Banatus de Severin îndeplinită de către Ro- un rege să fi acceptat ca cineva să se fi împopoțonat, în fața
foyn în primăvara anului 1284 (la sfârșitul lunii iulie poar- sa, cu de la sine putere, cu un titlu onorific de banus și să-i
tă indubitabil titlul onorific de ban). În luna mai a anului și elibereze acestuia un document regal, care să conțină
1284 , pentru a-l ajuta pe cumnatul său, Stefan Dragutin
86
Nemanjić, aflat în luptă cu frații Dorman și Kudelin, care menționarea acestuia în atari condiții.
controlau zona Kučevo –Braničevo , regele Ladislau al Goganus Banus
88
87
IV-lea trece Dunărea (pe la Severin ori Haram ?) pen- În vara anului 1284, Rofoyn și Gogan, ambii pur-
90
91
89
tru a se întâlni cu Dorman, cu care dorește să discute despre tând titlul onorific de banus, fac parte dintr-un complet
pace . Cu această ocazie se distinge magistrul George, fiul de judecată. Ultimul este unul dintre banii (vice-banii?)
92
lui Simion, de genere Baksa , care-l prinde pe unul din- despre care știm cel mai puțin. Unicitatea și stabilitatea
93
tre tovarășii lui Dorman , după ce ultimul capturase mai numelui Gogan fac ca urmărirea lui printre documentele
99
94
mulți baroni unguri . Apoi, în a doua parte a anului, o ar- celei de-a doua jumătăți a secolului al XIII-lea să fie o în-
95
mată din Transilvania, întărită și de cumani, este trimisă treprindere facilă, dar rezultatul este dezamăgitor:
12.1279: comitele Hegun, fiul lui Ambus, și fiul său, Go-
79 Tekes (l.m.). gan banul , se prezintă în fața regelui Ladislau al IV-lea și
100
80 Kučevo. se plâng că din pricina năvălirii și a prădăciunilor Tătari-
81 >19.07.1280 este deja voievod transilvan (Zsoldos, 2011, p. 39). lor, moșia lor de moștenire numită Sărăuad (Zorwod) ... din
82 Achim, 2008, pp. 206–208. comitatul Solnocul-din-afară (Zonuk exteriori) a fost pără-
83 Laurențiu, fiul voievodului Laurențiu (Zsoldos, 2011, p. 50). sită de locuitori și ... ar voi acum să se așeze și să se stabi-
84 Zsoldos, 2011, p. 50. lească acolo. Regele solicită capitlului din Oradea o anche-
85 dar am avea nevoie de multă imaginație! Laurențiu, fiul vo- tă la fața locului, iar dacă lucrurile stau așa, cum fuseseră
ievodului Laurențiu este atestat documentar drept banus pentru prezentate de către cei doi solicitanți, să-i pună în stăpânire
prima oară la 30.01.1279. pe aceștia cu moșia respectivă, după ce ridică noi semne
86 Vásáry, 2005, pp. 104–107. GYÁRFÁS István datează eve- de hotar lângă cele vechi. Cu această ocazie, regele rea-
nimentul în anul 1284 , iar PAULER Gyula în 1280 . mintește de participarea celor doi în diferitele expediții ale
b
a
Gyárfás, 1878, p. 281. regatului nostru și, în deosebi, în războiul nostru obștesc
a
Pauler, 1899, p. 373. (sic?) pe care l-am purtat împotriva regelui Boemilor și
b
101
87 Kuchou (l.l.), Kucsó (l.m.). în care însuși acel rege a fost omorît . Este vorba de rege-
102
88 Boronch (l.l.), Barancs (l.m.).
89 cum crede greșit PAULER Gyula (Pauler, 1899, p. 373). 96 Györffy, 1964, pp. 14–20, doc 16; p. 15.
90 Banatska Palanka, RS. 97 A Borsák támogatásával használhatta következetesen saját
91 VÁSÁRY István indică itinerariul regelui Ladislau al IV- magának vindikált báni címét Rofojn, holott semmiféle adat sem
30
lea din primăvara anului 1285: lângă Pâncota (24.04.), Vršac bizonyítja, hogy szörényi bán lett volna. A Borsák sem tar-
(3–4.05.), lângă Och (18.05.) (Vásáry, 2005, p. 107, nota 30, cu tóztatták, hogy hívük báni címmel emelje rangját. (Bárány, 2011,
a
mulțumiri către ENGEL Pál; Kádár, 2016, pp. 42–43). p. 79; bibliografia invocată de către Bárány A. se referă doar la
locație necunoscută. KÁDAR Tamás crede că s-ar fi aflat documentele din 6.06.1302, 25.09.1311 și 1.01.1312).
a
lângă Vršac (Kádár, 2016, p. 42). 98 Ladislau al IV-lea -13.06.1285; Andrei al III-lea -13.10.1300;
92 ad colloquium sub spe pacis accessissemus (Györffy, 1964, Carol Robert de Anjou -25.09.1311.
p. 15). 99 Goganus (l.l.), Gogán (și Góg ) (l.m.), Gogan (l.r.).
a
93 Baksa nembeli Simon fia György mester, a eredő sóvári Sós Benedek, 1992, p. 238, nota 4.
a
család őse (l.m.). 100 Comes Hegun, filius Ambus, et Goganus Banus, filius eius-
94 unum de sociis Dorman eiusdem captum adduxit (Györffy, dem Hegun.
1964, p. 15). 101 exercitu nostro generali (l.l.).
95 barones nostros captivavit (Györffy, 1964, p. 15). 102 DIR, XIII, C. Tr, II, pp. 199–202, doc 222, 223; pentru
Pag. 5