Page 12 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

MORISENA, anul III, nr. 1 (9)/2018

Drd. Kósa Alexandru umăr și braț, armură pentru cot și sub-braț, armură pentru
(Timișoara) antebraț, mănușă, cuirasă pentru coapse, platoșă pentru
picioare, apărătoare pentru pulpe, armură pentru laba
piciorului prevăzută cu pinteni .
3
Organizarea armatei În luptă cavalerii foloseau mai întâi lancea, care
lui Iancu de Hunedoara era lungă și grea și putea ucide un om dintr-o lovitură.
După atac cavalerul arunca lancea și folosea sabia cu două
tăișuri, care era folosită pentru lovituri de tăiere și retezare.
În timpul luptei cavalerii se protejau cu ajutorul scutului,
Din punctul de pe care era pictat blazonul familiei din care proveneau.
vedere al organizării pe Atunci când lupta ca și pedestraș, cavalerul deseori folosea
arme, oastea lui Iancu de buzduganul sau îmblăcia, atacând capul adversarului.
Hunedoara era formată Cavalerul mai deținea și un pumnal .
4
din: cavalerie (grea și b) Cavaleria ușoară (hipobalistae) era formată
ușoară), infanterie (pedes- din nobilimea mică maghiară, iazigi, cumani, secui, cneji
trași), artilerie, unități români, husari sârbi. Se poate observa deci o componență
fluviale, care de luptă și diversificată, atât ca stare socială, cât și ca proveniență
meșteri geniști . În pre- etnică. Era organizată în banderii nobiliare comitatense.
1
zentul studiu vom arăta Pe parcursul sec. XIV-XV, efectivele acestei cavalerii
felul de organizare și au crescut, datorită ridicării în rândurile ei a husarilor
funcționare a cavaleriei și recrutați dintre iobagi, având în dotare arcuri cu săgeți.
infanteriei. În comparație cu cavaleria grea, cavaleria ușoară avea
1. a) Cavaleria echipament obișnuit, iar ca armament era înzestrată cu
grea (cuirasată – armament alb atât pentru lupta în depărtare (arc și săgeți),
cataphracti equites cât și pentru lupta corp la corp (lance, scut, sabie, topor de
equites gravis armaturae) luptă, buzdugan) .
5
era cea mai importantă și Spre deosebire de cavaleria grea, care pentru lupta
era formată din călăreți corp la corp era prevăzută cu paloș și spadă, cavaleria
cu armură grea. Aceasta ușoară dispunea de săbii mai ușoare și de diverse tipuri,
era alcătuită din reprezentanți ai nobilimii mici și mijlocii, precum sabia dreaptă ungurească, sau cea curbată de tip
unii magnați-soldați, dar și din mercenari. Era folosită în oriental. Săbiile drepte aveau rolul de a împunge adversarul
toate teatrele de operații atât interne, cât și peste hotare, și de a străpunge cuirasele cavaleriei grele la locurile
fiind organizată pe banderii. Era dotată cu spadă cu două de articulație, iar săbiile curbate erau folosite pentru
tăișuri, scut, lance, buzdugan. Luptătorul, dar și calul purtau lovire și tăiere . Pentru cai, această cavalerie folosea un
6
echipamentul de protecție – armura (cuirasă). Cavaleria grea harnașament format din zăbale, șei și scări mult mai ușoare
avea o mare putere de izbire și penetrare a armatei inamice, decât la cavaleria cuirasată.
dar greutatea mare a cuiraselor îi reducea simțitor mobilitatea . Cavaleria ușoară ar fi dispus și de arme de foc
2
Datorită acestei greutăți, în bătălia de la Kosovopolje din precum archebuza care trăgea cu pietre și bile de plumb,
1448, cavaleria nu a putut lua trapul, salvându-se cu greu de dar și alte arme de foc individuale (bombarda manualis).
loviturile trupelor sultanului Murad al II-lea. Chiar dacă nu avea aceeași forță de penetrare precum
Armura din plăci a cavalerului era cea mai rezistentă cavaleria cuirasată, cavaleria ușoară era mult mai mobilă
și cântărea peste 20 kg. Această armură era de preferat având o mare capacitate de manevră, dar și o relativă
armurii din zale, deoarece aceasta singură putea cântări 14 putere de foc . Astfel, misiunile ei de luptă vor fi altele
7
kg. Un cavaler echipat în armură din plăci avea mobilitate decât acelea ale cavaleriei cuirasate.
și putea încăleca ușor. Pe sub armură cavalerul purta o 2. Infanteria (pedestrimea) reprezenta o armă
haină căptușită ce avea bucăți de zale cusute la subsoară importantă în structura oastei conduse de Ioan/Iancu
și în alte locuri, pentru a proteja zonele unde existau de Hunedoara, având un rol sporit față de trecut, tocmai
spații libere între plăci. Multe din părțile principale ale datorită modificărilor impuse de specificul luptei cu turcii.
unei armuri din plăci, erau compuse din bucăți mai mici Era cea mai însemnată atât numeric, cât și ca participare
de metal, care erau unite prin legături flexibile din piele la lupte. Era alcătuită din mercenari, miliții populare,
sau nituri glisante. Armura uni cavaler era compusă din: iar în unele cazuri din cruciați și voluntari. În afară de
coif, acoperitor pentru gât, pieptar de zale, armură pentru
3 Philip Brooks, Cavaleri și castele, Edit. Teora, București,
1 Mihail P. Dan, Un stegar al luptei antiotomane – Iancu de 2003, p. 22-23.
Hunedoara, Edit. Militară, București, 1974, p. 72; Ștefan Pascu, 4 Ibidem, p. 20-21.
Voievodatul Transilvaniei, vol. IV, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 5 Mihail P. Dan, op. cit., p. 73.
1989, p. 276-277. 6 Ștefan Pascu, op. cit., p. 281.
2 Ibidem, p. 72-73. 7 Mihail P. Dan, op. cit., p. 73-74.

Pag. 10