Page 16 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

MORISENA, anul III, nr. 1 (9)/2018

Dr. Tiberiu Ciobanu S-a întors acasă, la Mehadia, aici ajutându-şi pă-
(Timișoara) rinţii la muncile din gospodărie. În viaţa lui intervine o
situaţie specială, aceea de a-i servi, ca interpret, colone-
lului Papilla, sosit în sudul Banatului, pentru a săvârşi
Mari personalități ale Banatului militarizarea graniţei. În anul 1772, Papilla i-a cerut să-i
fie caporal, însă părinţii lui Nicolae Stoica de Haţeg nu
Nicolae Stoica de Hațeg au fost de acord. În anul următor, în timpul unei vizite
a lui Iosif al II-lea în Banat, Nicolae Stoica de Haţeg îi
serveşte împăratului drept tălmaci şi îl conduce pe acesta
Anul acesta, 2018, în localitatea Mehadia şi în satele din zonă. În această îm-
mai exact în 6 ianuarie, prejurare, împăratul i-a ordonat lui Papilla să-l facă ofiţer
s-au împlinit 185 de ani pe isteţul translator. Nici de data aceasta părinţii lui nu
de la trecerea la cele veș- şi-au dat consimţământul.
nice a lui Nicolae Stoica Ştiind că Papilla n-o să îngăduie să primească vre-
de Haţeg. un post în zona de graniţă, Nicolae Stoica de Haţeg a
Supranumit „Cro- plecat la Timişoara, unde a intrat în slujba episcopului
nicarul Banatului”, el s-a Vichentie Vidac, fiindu-i acestuia un fel de serv (fecior
născut la 24 februarie de casă). Cu acesta va colinda întreg Banatul, episcopul
1751, în Mehadia (judeţul activând cu fidelitate în stringenta acţiune de militarizare
Caraş-Severin), fiind fiul austriacă a Banatului.
Varvarei şi al lui Athana- În anul 1773, Theodor Iancovici de Mirievo l-a cerut
sie Stoica, preot din Haţeg, de la episcopul Vidac, având nevoie de el să-l însoţească la
care – datorită persecuţiilor Viena, unde trebuia să-şi ia în primire postul de director al
Portret imaginar episcopului unit Petru Pa- şcolilor naţionale neunite, sârbeşti şi româneşti, din Banat.
realizat de vel Aron – s-a retras în anul După câteva luni, cei doi – Stoica şi Iancovici – s-au întors
artistul plastic 1749 în Banat, unde „uni- de la Viena în Banat. Episcopul Vidac l-a luat cu el la Kar-
Victor Gaga rea” nu pătrunsese decât pe lowitz, unde, în luna mai 1774, a fost ales mitropolit. Aici,
alocuri. Nicolae Stoica de Haţeg a cunoscut o seamă de personali-
La vârsta de şase ani şi-a început şcoala în locali- tăţi importante ale vremii, între acestea fiind arhimandritul
tatea natală, aici „sloveneşte învaţă, că de rumânie încă Iovan Rajič, primul istoric al popoarelor iugoslave, şi în-
nimica pre aicea nu se ştia” notează el, la vârsta senectu- văţatul ardelean (braşovean) Dimitrie Eustatievici, care l-a
ţii (Nicolae Stoica de Haţeg, Cronica Banatului, ediţia I, impresionat în mod deosebit.
Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1969, p. 190). Nicolae Stoica de Haţeg a rămas în slujba mitro-
Învăţătura în limba română – scris şi citit – îi va fi politului până la sfâşitul anului 1775. În aceste împreju-
dat-o tatăl său (Damaschin Mioc, Introducere la Nicolae rări îşi va îmbogăţi cunoştinţele privind situaţia mănăs-
Stoica de Haţeg, Cronica Banatului¸ ediţia a II-a, Editura tirilor ortodoxe dintr-o largă zonă, vizitând împreună cu
Facla, Timişoara, 1981, p. 6; în continuare vom folosi mitropolitul şi cu o comisie guvernamentală mănăstirile
ediţia aceasta). din Srem, Slavonia şi Banat. Atunci, în vizita pe care a
Dorind să-şi facă fiul preot, tatăl său l-a trimis, în făcut-o la Mănăstirea Sf. Gheorghe, a fost cerut de la
anul 1763, să înveţe la şcoala sârbească din Timişoara, mitropolitul Vidac, de către Vichentie Popovici, episco-
iar după patru ani a urmat şcoala germană din acest oraş. pul Vârşeţului, pentru a-l face preot. După reîntoarcerea
Tot aici, câteva luni, va învăţa limba latină la şcoala ie- mitropolitului la Karlowitz, în decembrie 1775, Nicolae
zuită. Tatăl său, temându-se că, la şcoala aceasta, fiul său Stoica de Haţeg iese din slujba acestuia.
va fi convertit la catolicism, l-a retras de aici, la sfârşitul În drum spre Mehadia – unde dorea să-şi petreacă
anului 1769 sau la începutul anului următor. sfintele sărbători – s-a oprit la Vârşeţ, unde episcopul Vi-
La Timişoara şi-a însuşit limbile sârbă, germană şi, chentie i-a făcut o bună primire. La 31 ianuarie 1776 s-a
cât de cât, latina, învăţând, totodată, să scrie curent în al- căsătorit cu Natalia, în vârstă de 14 ani şi jumătate, fata
fabetele chirilic, latin şi gotic. În anul 1768, plecând de la protopopului Caransebeşului. Având rezolvată starea ci-
Timişoara împreună cu protodiaconul Ioan Ionetie din Râm- vilă, în tot cursul anului 1776 şi-a căutat un post de preot
nic, a făcut o primă vizită la Karlowitz, reşedinţa mitropo- în vreun sat, dar n-a putut să ocupe niciunul, fiindcă se
litană a ortodocşilor din Banat. Tot în acelaşi an a asistat opunea colonelul Papilla, care era ofensat pentru că Ni-
la vizita împăratului Iosif al II-lea în Timişoara, reţinând, colae Stoica nu s-a încadrat în armata imperială, neţinând
în această împrejurare, discuţia acestuia cu reprezentanţi ai seama nici de dorinţa împăratului care-l voia militar. Va
coloniştilor şvabi şi cu cei ai românilor din acest oraş. întâmpina opoziţie din partea autorităţilor, în privinţa pri-

Pag. 14