Page 14 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

MORISENA, anul III, nr. 1 (9)/2018

de foc portativă dispunea de o cantitate de praf de pușcă la o distanță de 250 – 300 m și erau prevăzute cu un „afet”
necesară tragerilor. și un „aparat” de dat înclinarea țevii .
18
1. Artileria era o armă nouă apărută odată cu Artileria de câmp husită utiliza tunul numit
sporirea armelor de foc, în sec. al XV-lea și nu era prea houfnice, echivalentul bombardei mici din artileria oastei
numeroasă . În vremea lui Ioan/Iancu de Hunedoara voievodului transilvan. Era un tun mic pe roți. Aceste
14
aceasta era în curs de dezvoltare fiind compusă în mare tunuri de câmp aveau un calibru de aproximativ 160 – 230
parte din mercenari. mm, țeava atingând o lungime de circa 600 – 900 mm,
Aceasta este de mai multe feluri: artilerie de câmp, fiind făurită din plăci de fier strânse cu benzi circulare.
de asediu și artileria carelor de luptă. Și la această armă Houfnicele trăgeau cu proiectile de piatră, fiind utilizate
există o împărțire: artilerie grea și artilerie ușoară (cea de pentru a trage asupra inamicului ce se afla la o distanță
câmp și a carelor de luptă) . redusă. În comparație cu tarasnicele, care nu dispuneau de
15
a) Artileria grea avea în dotare tunuri mari afete mobile, houfnicele erau fixate pe un afet cu două roți,
(bombardae magnae), de asediu și de cetate, cu un fapt ce făcea ca ele să se poată deplasa mai ușor.
calibru neobișnuit de mare, ajungând până la 850 mm. Chiar dacă puterea de foc a artileriei grele era mai
Aceste tunuri erau folosite atât la asedierea cetăților, cât mare decât a celei ușoare, datorită faptului că această
și în apărarea lor. Distanța mică ce-i separa de inamic categorie de artilerie era mai slab reprezentată în armata
expunea pe tunari focului acestuia și de aceea se impunea lui Ioan de Hunedoara, rolul principal pe câmpurile de
amenajarea unor construcții de protecție din lemn, care la luptă l-a jucat artileria ușoară. Aceasta era mult mai
tragere se ridicau și după ce se trăgea o salvă erau din nou mobilă, iar bombardele mici și falconetele erau foarte
lăsate. Pe lângă aceste tunuri se mai utilizau și bombardele eficiente și puteau fi aprovizionate foarte ușor cu pulbere
mari (bombardae grossae, tormenta), care erau turnate din și cu ghiulele.
bronz, iar distanța de tragere era cuprinsă între 500 și 1000 Ca și exploziv, atât pentru armele de foc ale
metri . La distanțe mai mici, tirul lor era mai eficace decât infanteriei, cât și ale artileriei, se folosea pulberea explozivă
16
cel al falconetelor. (pulvis) ce reprezenta un amestec de silistră (azotat de
b) Artileria ușoară (de câmp și a carelor de potasiu), pucioasă și cărbune de lemn de salcie .
19
luptă) avea în dotare bombarde mici (bombardae parvae) 2. Carele de luptă au reprezentat un alt gen de
și falconete, cele două genuri de armament corespunzând armă din cadrul oastei lui Ioan/Iancu de Hunedoara, fiind
oarecum obuzierelor cehe. împrumutate de la husiți. În lupte erau conduse chiar de
Bombardele mici erau piese de artilerie ce erau mercenarii cehi.
prevăzute cu țeavă scurtă, fiind construite din fontă, bronz În primăvara anului 1443, în timp ce voievodul
sau fier forjat. Trăgeau cu proiectile de piatră sau de plumb, transilvan pregătea „campania cea lungă”, acesta a cerut
iar distanța de tragere era cuprinsă între 400 și 700 metri. brașovenilor să-i pregătească pentru armată care taborite
Deseori aceste bombarde erau montate pe cărucioare mobile. cu bombarde, arme de foc portative, mașini de război și
Falconetele (couleuvres, coulevrines cerbottana) erau tunuri toate cele necesare. Voievodul a cerut ca acele care taborite
de calibru mai mic de 55-135 mm, cu o țeavă lungă și subțire, să fie realizate conform indicațiilor unui meșter ceh. Acest
ce trăgeau cu proiectile în greutate de 450-550 g . lucru ne permite să presupunem că aceste care taborite erau
17
Deoarece despre gurile de foc cu care era dotată construite la Brașov, iar în acel atelier lucrau și meșteri
artileria ușoară din oastea lui Ioan/Iancu de Hunedoara cehi. Ioan/Iancu de Hunedoara a folosit în „campania
nu există date suficiente, și având în vedere asemănarea cea lungă” 600 de care de luptă, în afară de altele care
artileriei din vremea sa cu cea husită, următoarele date se transportau provizii, ostași, arme, muniții. Carele de luptă
referă la gurile de foc husite. Asemănătoare cu falconetele, erau așezate în forma unei fortărețe și astfel era construită
în artileria ușoară husită erau tarasnicele – tunuri de calibru „cetatea de care” (Wagenburg) .
20
mic, prevăzute cu țeavă cilindrică, având o lungime de circa Carele husite erau vehicule mari pe patru roți, trase
1.060 mm, cu un calibru de 46 mm. Existau și unele piese de 4 cai și având o loitră a carului dublată prin două plăci
cu țeavă octogonală la exterior în secțiune transversală, cu o groase de lemn tare prinsă de loitră prin scoabe de fier, în
lungime de 1.240 mm, cu un calibru de 44 mm. Mai existau scopul protejării infanteriștilor, care, stând în car, trăgeau
piese de 1.330 mm lungime, cu calibru de 45 mm. În cazul cu arbaletele sau cu muschetele asupra inamicului. Loitra
în care țeava tarasnicelor era turnată din bronz, atunci se opusă avea o deschizătură cu o ușă mobilă susținută de
putea ajunge la calibre mai mari, de până la 100 mm, dar, de lanțuri. În timpul marșului, ușa se închidea pentru a nu
obicei acestea erau realizate din fier. Tarasnicele trăgeau cu împiedica deplasarea, iar în luptă se cobora, iar ostașii
ghiule de piatră sau cu proiectile din fier sau plumb. Trăgeau intrau în car fără a fi observați. În interior, carele de luptă
aveau cutii de lemn fixate pe laturile vehiculului, în care
14 Ștefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. IV, Edit. Da- ostașii își țineau gloanțele pentru armele de foc portative și
cia, Cluj-Napoca, 1989, p. 277. săgețile pentru arbalete. De asemenea, în care se mai aflau
15 Mihail P. Dan, Un stegar al luptei antiotomane – Iancu de
Hunedoara, Edit. Militară, București, 1974, p. 77. 18 Ibidem.
16 Ibidem, p. 77-78. 19 Ibidem, p. 79.
17 Ibidem, p. 78. 20 Ibidem, p. 80.

Pag. 12