Page 15 - Morisena - Revista trimestriala de istorie
P. 15

Revistă de cultură istorică



        și soldați înarmați cu căngi, arcuri, arbalete, îmblăcii .    amenajau terenurile impracticabile. Mai erau și artificierii,
                                                       21
              Carele  husite  erau  de  două  tipuri:  de  luptă  care realizau și plantau minele de asediu .
                                                                                                 25
        (Schlachtwagen),  care  erau  predominante,  și  cele  de   În  întreaga  perioadă  a  evului  mediu,  orașele
        transport (Proviantwagen) ce erau destinate transportului  transilvănene,  cât  și  marile  orașe  din  nordul  regatului
        oamenilor,  alimentelor,  armamentului,  muniției  și  a  ungar,  au  reprezentat  importante  centre  de  producere  a
        diferitelor componente pentru repararea acestora. Raportul  armelor, armurilor și munițiilor medievale.
        dintre cele două tipuri de care era de 3/2 în favoare celor   De exemplu, în zona de nord la Bardějov, Banská
        de luptă. Astfel, în „campania cea lungă” au fost folosite  Bystrica, Trnava, Sopron se realizau arme albe: arcuri cu
        1.000 de care, din care 600 de luptă și 400 pentru provizii și  săgeți și arbalete. Armele de foc mai noi se produc tot în
        transport. Atât în campania din 1444 și din 1448, comitele  partea de nord a regatului, la Bardějov. La Trnava și la
        de Timiș a utilizat 2.000 de care, din care 1.200 de luptă și  Șopron se fabricau tunuri pe 2 și 4 roți, iar la Košice se
        800 pentru provizii. La fiecare 5 care de luptă se amplasa  fabricau tunuri și arme de foc portative. Un alt oraș unde
        un tun mic, iar la 20 de care se amplasa un tun mare, astfel  se turnau tunuri și se producea praf pentru armele de foc
        reiese că în timpul campaniei din 1443 comitele de Timiș  a fost Prešov. Bratislava (Pojon) a fost un alt mare centru
        a avut 120 de tunuri mici și 30 de tunuri mari, iar pentru  unde se turnau tunuri mari și mici și arme de foc portative.
        campaniile din 1444 și 1448, 240 de tunuri mici și 60 de  De aici și-a dotat armata Ioan de Hunedoara în campania
        tunuri mari .                                         din  1448  cu  un  mare  număr  de  tunuri  și  care  de  luptă
                  22
              Atunci când se aflau  în deplasare, carele de luptă și  prevăzute cu tunuri.
        cele de transportat provizii erau dispuse pe unul sau mai   Orașele transilvănene care produceau arme, armuri
        multe rânduri, în funcție de terenul pe care-l străbăteau.  și muniții erau Brașovul, Sibiul, Bistrița și Clujul.
        Când se apropiau la câteva sute de metri de inamic, carele   În dotarea armatei lui Ioan de Hunedoara au ajuns
        adoptau  dispozitivul  de  apărare,  organizându-se  într-o  arme  și  muniții  achiziționate  din  Germania,  Austria,
        tabără de care de formă dreptunghiulară sau circulară. În  Spania,  Cehia,  Polonia,  dar  și  altele  capturate  în  urma
        interiorul taberei erau adăpostiți caii, carele de transportat  luptelor cu turcii otomani .
                                                                                    26
        provizii și forțele ce trebuiau să intre în luptă. Ostașii ce   Astfel, se poate concluziona că în secolul al XV-lea,
        trebuiau să apere tabăra erau dotați cu bombarde, falconete,  cea mai mare amenințare la adresa Europei creștine era
        arbalete, spade, arcuri cu săgeți, îmblăcie, buzdugane, și  reprezentată de Imperiul Otoman, care în acel moment avea
        căngi. Între carele de luptă se montau bombarde pentru a  cea mai bine dotată, echipată și pregătită armată. Armata
        spori puterea de foc .  Când se aflau în marș, primele care  otomană era disciplinată și bine pregătită impunând teama
                          23
        de luptă erau dotate cu piese de artilerie, pentru a deschide,  în rândul statelor europene și în special al celor aflate la
        în caz de necesitate, prin foc, drum oastei.          nord de Dunăre.
              Carele de luptă husite aveau o eficiență sporită în   Acestei puternice armate i-a făcut față armata regală
        lupta ofensivă, când prin apariția lor surprindeau inamicul,  ungară condusă de Ioan de Hunedoara, a cărui armată era
        cât și în cea defensivă când erau folosite ca element de  la fel de bine echipată și dotată cu cele mai noi invenții și
        protecție împotriva cavaleriei inamice. Un impediment al  inovații în materie de arme și muniții ca și cea otomană.
        acestor care era viteza redusă de marș.                    Doar impresionantele resurse materiale, financiare
              3.  Marina (flotila de pe Dunăre) era compusă din  și umane au făcut într-un final diferența între cele două
        vase de diverse tonaje. Acestea au fost utilizate în scară  armate,  acest  lucru  petrecându-se  în  secolul  al  XVI-lea,
        largă  în  timpul  bătăliei  de  la  Belgrad  din  1456.  În  acel  atunci când sultanul otoman Suleiman Magnificul a reușit
        moment flota lui Ioan de Hunedoara ar fi avut 200 de vase  să învingă trupele regale maghiare la Mohács în 1526 și
        mai mici și unul mare, în care au fost transportați membrii  apoi să cucerească Buda în 1541, și într-un final, în 1552,
        suitei lui Ioan, arme și muniții. De aici rezultă faptul că  cetatea Timișoarei.
        existau două tipuri de vase: de luptă și de transport (ca
        și în cazul carelor husite). Navele erau dotate cu: baliste,   Bibliografie
        arbalete, arcuri cu săgeți și spingarde. Puterea de izbire   1. Alexandru Kósa, Armamentul armatei medievale
        a acestor nave a fost una mare din moment ce în bătălia   din Banat în „Istorie și cultură în Banat” -  Giroc, Editura
        Belgradului ele au reușit să treacă de 200 de nave turcești   Brumar, Timișoara, 2013.
        legate între ele cu lanțuri. Duelul între nave începea prin   2. Mihail P. Dan, Un stegar al luptei antiotomane –
        bombardarea de la distanță și apoi prin abordaj și lupta
        corp la corp .                                        Iancu de Hunedoara, Edit. Militară, București, 1974.
                   24
              4.  Meșterii geniști erau cei care construiau cetățile   3. Philip Brooks, Cavaleri și castele, Edit. Teora,
        de  care,  reparau  drumurile  în  fața  carelor  de  luptă  și  a   București, 2003.
        coloanelor de ostași, construiau poduri în fața acestora și   4. Ștefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. IV,
                                                              Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1989.
        21 Ibidem.
        22 Ibidem, p. 80-81.
        23 Ibidem, p. 83.                                     25 Ibidem, p, 84-85.
        24 Ibidem, p. 84.                                     26 Ibidem, p, 85-87.


                                                                                                         Pag. 13
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20