Page 12 - Dusan Baiski - Razboi in Banat

Dușan Baiski

istoric sau cititor dorește să afle mai mult decât scrie în bibliografia
atașată este liber să consulte/verifice filă cu filă ceea ce e de studiat.
Am preferat să vă ofer o „poveste“ liniară, fără a intra în detalii sau
interpretări personale. O istorie văzută de un jurnalist, nicidecum
de un istoric. O plimbare printr-un muzeu virtual, în care obiectele
sunt documente și nimic mai mult.
Majoritatea documentelor publicate integral sau parțial au fost
tacit corectate cel puțin în ceea ce privește aspectul gramatical. În
unele cazuri s-a apelat la obișnuitul „Sic“, ori, pentru culoare, s-au
păstrat unele aspecte ale limbii și gramaticii din text.
Au fost evitate alte surse decât dosarele de la D.J.T.A.N. toc-
mai pentru a fi utilizate la maximum documentele de arhivă (în
multe cazuri, subsemnatul fiind, după salariații Arhivelor Naționale
care au microfilmat și au legat dosarele, primul cercetător).
Este foarte adevărat că frecventarea Arhivelor Naționale
este mare consumatoare de timp, iar dacă vrei să și fotografiezi,
și de bani, dar pentru 7 lei/zi poți fotografia 1-2.500, chiar 3.000
de pagini de document, în funcție de rezistența fizică personală și
de aparatul de fotografiat din dotare. Dar deschiderea dovedită de
această instituție națională în ultimii ani, atât de deschisă cât poate
fi în limitele pe care i le impune legislația, înseamnă o mină de
aur pentru istoria nu doar a românilor și a României, ci și pentru
cea a țărilor și popoarelor din jur. Fiecare filă/pagină de document
este o lume în sine și e trist că majoritatea studenților și tinerilor
cercetători fie că evită, fie că nu este conștientă de o asemenea sursă
de documentare cum este D.J.T.A.N. cu uriașul său fond arhivistic.
Desigur, studiind dosarele de arhivă ca sursă de documentare,
puteam să le preiau datele și informațiile și să le utilizez transformân-
du-le într-o frazeologie ușor personalizată. Altfel spus, ca și cum eu
însumi aș fi creat textul original. Am preferat, însă, citarea parțială sau,
uneori, integrală a documentelor, din respect pentru cei care le-au scris
(chiar dacă au făcut-o mai mult sau mai puțin corect, ascunzând sau
chiar falsificând, în funcție de stare emoțională, cunoștințe de cultură
generală, interese personale etc.), alegând documentele cele mai in-
teresante din punct de vedere istoric. Indiferent de etnia, pregătirea,
funcția sau poziția în societate, cred că funcționarul public are aceeași
structură psihică indiferent de stat, orânduire socială sau politică, deci
interesat să-și preserve statutul și, evident funcția. Va fi mereu tentat
să-și „înfrumusețeze“ raportul pe ici, pe colo, să exagereze sau chiar
să mintă la nevoie. Ca atare, dat fiind faptul că m-am bazat pe docu-

10