Page 9 - omagiu2

A
Vasile Pintea Album omagiallbum omagial
ea
V
asile Pint
În 1989, aţi participat, la Viena, la un ver- ul ăsta mă ţine în casă, să lucrez. Când voi
nisaj cu scântei, care prevestea cumva împlini 90 de ani, poate se vor gândi şi colegii
Revoluţia. Povestiţi-ne despre acea întâmp- mei să-mi trimită o felicitare. Toată viaţa mea a
lare. fost dedicată creaţiei, artei... Am promovat ţara,

n-am făcut România de ruşine. M-am întors
În primăvara anului 1989, am avut o expoziţie mereu acasă. M-am comportat cu demnitate.
la Viena. Am mers acolo împreună cu un alt Poţi să ai şi Nobel, vor exista mulţi care să aibă
artist timişorean, Peter Jecza. Comuniştii din ceva de comentat
Austria au pregătit o manifestare împotriva
lui Ceauşescu şi a Partidului Comunist Român.
Erau susţinătorii ideii de Perestroika (n.r.
– elementul central al politicii adoptate de
Mihail Gorbaciov în vederea reformării eco-
nomiei şi societăţii sovietice). În timp ce am
aranjat expoziţia, la intrare era plin de afişe
cu Ceauşescu – era considerat un călău care
dădea ordine ca românii care trec graniţa să
fie împuşcaţi. Se împărţeau fluturaşi împotriva
dictatorului. Vernisajul a început la ora 17.00
şi era plin de lume. Ambasadorul a spus că nu
putem să rămânem, că ne aruncă în aer. Marea
manifestaţie anticomunistă a fost organizată
chiar de cei de la galerie. A venit multă lume,
au spart geamul, mi-au stricat vernisajul. N-am
putut vinde nimic. Eu am venit apoi acasă.
Eram disperat, simţeam că mi se vor termina
ieşirile, că voi fi pus în situaţia de a nu mai pu-
tea pleca din România. Iarna a venit Revoluţia
şi în felul acesta a început o altă epocă.

Cum a evoluat viaţa dumneavoastă după
Revoluţie?

Am continuat să particip la expoziţii, am lucrat,
dar eram deja sătul de drumuri. N-am mai
călătorit la fel de mult şi a trecut timpul. Am
putut auzi toate comentariile răutăcioase desp-
re mine, bârfe. Am continuat să lucrez, am con-
tinuat să primesc premii. În anul 2001, am fost
făcut Cetăţean de Onoare al Timişoarei. După
40 de ani, am primit un telefon de la Paris, să
vadă dacă mai exist. Erau doi reporteri din
Franţa, care voiau să ştie ceva despre autorul
cărţii „Ciulinii Bărăganului“. M-au vizitat la
Timişoara. Apoi, în 2017, m-au invitat la Paris.
Mi-au adus bilet de avion, mi-au reţinut hotel
la Paris. A trebuit să vorbesc despre aventura
mea istratiană. S-au comportat extraordinar.

Cum e acum, la aproape 90 de ani?

Acum lucrez chiar mai mult decât înainte. În
pandemie, nu te poţi plimba prea mult. COVID-