Page 11 - Revista Morisena_nr_3_2016

MORISENA nr. 3/2016 Revistă trimestrială de istorie

în părţile Transilvaniei sunt următoarele: anume Zent- împărţire, cu îndatorirea şi obligaţia penală ca aceea Pasanto), Zambur/Zumbur, Chawas/Chawas (cu loc alt document (din 1296, nedatat) e vorba de un schimb de
kyral [aşezare părăsită lângă Socodor în raionul Criş (reg. dintre părţi care ar voi să-şi reînsuşească ori să reia de moară şi jumătate de vamă), Kalanteluk/Kalanthe- posesiuni: „Noi, capitulul bisericii din Cenad dăm de ştire
Arad)], cu satele ce ţin de el, apoi Căprioara [Nagkech- partea pe care a lăsat-o să fie lipsită prin însuşi acest luk (cu loc de moară). În documentul din 1285 se află trei că comitele Toma, fiul lui Pancraţiu din neamul Chanad,
kes, sat în raionul Lipova (reg. Arad)], cu satele care ţin fapt de partea sa ‹primită în schimb›, iar valoarea proprietăţi în plus faţă de cele din documentul din 1256: împreună cu fiul său magistrul Laurenţiu, pe de o parte, şi
de el, apoi Philwpkwue, de asemenea cu satele ce ţin de jumătăţii din acea parte să se dea fiscului regal, cealaltă Beel, Kwkener, Pabe. Iar în scrisoarea din 1256 sunt 15 în comitele Nicolae zis Turnus, împreună cu fiii săi Mihail şi
el, apoi Duburdun [aşezări părăsite lângă Mureş], cu mai parte aceluia care a fost nedreptăţit şi a respectat plus faţă de actul din 1285: Halaz, Harangadtue, Mortua Bez, numiţi de Bezy, pe de altă parte, venind înaintea noas-
multe sate aflătoare între hotarele sale, apoi Hodoş Bo- împărţirea. Magna, Swth, Feyrthow, Wrs, Wosyan, Teryen, Rabey, tră şi fiind de faţă şi nobilii Barraba, fiul lui Barraba, Gri-
drog [Hwdus, sat în raionul Arad] şi Theyes, tot împreună S-a hotărît şi aceea, sub pedeapsa de mai sus, ca Feluelnuk, Zent Laszlo, Zent Margitha, Kwztelwk (cu gore fiul lui Chanad şi Ştefan fiul lui Dionisie şi Benedict

cu mai multe sate ce se află între hotarele lor, pe care fiii urmaşii părţilor sus-zise să nu intre în viitor în partea ce- trei aşezări de sate), Pangrachfaia, Chenkewreme, so- fiul lui Filip, din acelaşi neam Chanad şi învoindu-se, con-
şi nepoţii lui Clemente banul şi fiii lui Woffa le-au lăsat să luilalt, până va trăi cel puţin una din părţile care s-au în- cotindu-le numai pe cele aparţinând ramurii Pancraţiu din simţind şi neîmpotrivindu-se ei întru nimic, sus-numitul
le stăpânească împreună în devălmăşie în chipul următor: datorat la aceasta. neamul Cenad, fără a mai aminti şi pe cele stăpânite în Toma împreună cu fiul său ne-au declarat prin viu grai, că
roadele şi veniturile tuturor moşiilor mai sus-zise şi ale Iar dacă cineva dintre ei ar înstrăina sau ar pierde devălmăşie cu alte rude. sus-numitul comite Toma şi fiul său s-au legat în numele
celor ce ţin de ele, să fie strânse de doi oameni de casă ceva din părţile sale, să o poată recâştiga cealaltă dintre Subliniem că în documentul din 1285 se specifică său şi al fiilor săi să lase comitelui Nicolae şi sus-numiţilor
părţi şi să o poată avea din nou numai după ce va fi îna- foarte clar că „toate moşiile sus-zise sunt ale comitelui săi fii un pământ al său de moştenire ce-i aparţinea lui, nu-
poiat totdeauna cheltuielile, afară de cazul când ar fi fost Toma, fiul sus-zisului Pancraţiu, şi ale fiilor acestuia ca
înlăturat dintre ei fără respectarea formelor legiuite, prin moşii de moştenire şi că numai ei au dreptul de folosinţă” şi
forţă sau proces nedrept. că nobilii din comitatele Timiş, Cenad şi Arad „şi toţi verii
Drept mărturie şi tărie veşnică a acestui lucru, numitului comite Toma au răspuns într-un glas că toate
am dat scrisoarea de faţă întărită cu puterea dublei moşiile pomenite au fost întotdeauna ale comitelui Toma,
noastre peceţi. fiul lui Pancraţiu, şi ale părinţilor săi şi se ştie că sunt ale
Dată de mâna iubitului şi credinciosului nostru ma- lui şi acum, în afară de toate celelalte moşii ale pomeniţilor
gistru Smaragd prepozit de Alba [Székesfehérvár, oraş în nobili pe care se ştie că le stăpânesc împreună cu pomeniţii
R. P. Ungară], vice-cancelar al curţii noastre, în anul dom- lor veri, precum se cuprinde foarte pe larg, cum au mărtu-
nului o mie două sute cincizeci şi şase, în a şaisprezecea risit ei, în scrisoarea regelui Bela de fericită pomenire”.
zi înainte de calendele lui Ianuarie, în anul al douăzeci şi Rezultă că moşia Beel a fost şi în posesia părinţilor co-
doilea al domniei noastre. mitelui Toma, măcar că ea nu este pomenită în scrisoarea
regală de la 1256 şi nici mai înainte. Presupunem că aceas-
Textul lat. la Wenzel, VII, p. 429—431. ta a făcut parte din zestrea mamei comitelui Toma, încât
nu făcea obiectul disputelor dintre rudele pe linie paternă
Instantaneu de la festivitatea de încheiere a anchetei sociologice a În 1256, deci nu cu mult timp după marea invazie ale lui Pancraţiu, coborâtori din neamul Cenad, şi deci aşa Eleve și cadre didactice ale Școlii de Gospodărie Rurală Belinț,
Institutului Social Banat-Crișana la Belinț (1934) tătară, cei din neamul Cenad se întâlnesc pentru a se pune s-ar putea explica absenţa numelui ei din documentul de la promoția 1931-1932. Ca fundal este un covor oltenesc lucrat de
de acord în privinţa moşiilor moştenite care li se cuvin 1256. De altfel, nici celelalte numeroase moşii rămase co- eleve în atelierul de țesătorie
fiecăruia, după care se adresează regelui Bela al IV-lea mitelui Toma de la „nobila doamnă, mama sa”, aflătoare în
[familiares] ai lor pe care îi vor numi în viitor cu bună pentru a fi reconfirmate, ceea ce se şi întâmplă, cum sună ţinutul dintre cele trei Crişuri (Kereskwz), unde s-a retras
înţelegere şi să se împartă în chip egal între fiii şi nepoţii textul scrisorii regale: „Drept mărturie şi tărie veşnică a comitele, nu sunt amintite în documentul respectiv, nici în mit Palata [de la palatul construit acolo, azi parte de hotar
lui Clemente banul şi ai comitelui Woffa. acestui lucru, am dat scrisoarea de faţă întărită cu puterea cel din 1285. Aşa că, deşi moşia Belinţului este pomenită a Cenadului], aşezat lângă satul Ladan, tot al comitelui
De asemenea, au lăsat să stăpânească împărţind în dublei noastre peceţi.” Printre solicitanţii prezenţi atunci la prima oară în anul 1285, ea provine de la părinţii comitelui Toma, pe care pământ ei l-au arendat comitelui Nicolae şi
două părţi egale între fiii şi nepoţii lui Clemente banul, pe adunare, îl menţionăm în primul rând pe „comitele Pancra- Toma şi deci existenţa ei este cu mult mai veche. Prima sus-numiţilor săi fii.” (DIR. C. II, p. 419, la Ioan Haţegan
de o parte, şi fiii şi nepoţii comitelui Woffa, pe de alta, Mâ- ţiu, în numele său şi al fiilor săi Ladislau şi Toma”; el este atestare certă a lui Beel rămâne însă cea din 1285! etc., op. cit., p.52.)
năstirea Kanisa [Monostor, sat lângă Törökkanizsa în co- una şi aceeaşi persoană cu Pancraţiu, fiul banului Clemen- Comitele Toma a mai adresat regelui cereri de con- Obştea sătească Beel se dezvoltă încet-încet, repo-
mitatul Cenad (Iugoslavia)], cu satele ce ţin de ea, precum te/Kelem(en)us, fiu al lui Belinyk (sau Belenyk, Belenyg, firmare a proprietăţilor sale în acele vremuri tulburi, atât pulându-se şi coagulând în jurul ei alte obşti, cu care formea-
şi o altă mânăstire, cu numele Kemenche [aşezare părăsită Belenygh, Belerig, toate variante ale numelui Benedict), înainte, cât şi după anul 1285. De pildă, într-un document ză o uniune sau un cnezat de obşti, care, la rându-i, împreună
lângă Beba Veche, în raionul Sânicolau Mare (reg. Timi- pomenit şi în documentul din 1285. din 26 noiembrie 1284, el îi mărturiseşte regelui că, „… cu alte cnezate similare, devine district. Până la 1369, când
şoara)], tot împreună, cu toate folosinţele sale. Iar mânăs- Listele moşiilor (sate cu pământurile lor) ale lui venind cumanii asupra casei sale din Egyhazasker [loca- este atestat prima oară numele satului Belinţ într-o variantă
tirea numită Orozlanus [Oroszlámós, sat în comitatul Ce- Pancraţiu şi ale fiilor săi din 1285 şi 1256 nu sunt iden- litate dispărută, în Banatul sârbesc] şi voind să-l omoare, foarte apropiată de cea de astăzi, Belenche, cnejii români
nad (Iugoslavia)] a spus să fie comună întregului lor neam. tice. Transcriem aici numele celor 23 de proprietăţi care au ars curtea sa cu tot satul şi au jefuit şi alte [...] moşii ale Ioan, Ladislau şi Petru, fiii lui Neacşa (Nexa), stăpâneau un
De asemenea, nepoţilor lui Boguzlo, fratele lui Be- figurează (sau se subînţeleg) pe ambele liste, primul refe- sale aşezate în vecinătate, adică Pasan, Chaka, Sent Mi- asemenea district (un vidic < magh. vidék „ţinut, district”),
lenyg, anume fiilor lui Kechele: lui Chanad, tot pen- rindu-se la anul 1285, al doilea la anul 1256, despărţite de clos şi Borumlak, iar el, fugind, a aflat adăpost pe moşia sa menţionat documentar la 1371-1372 în forma districtus
tru sine şi fiul său Weche, lui Toma pentru sine şi fiul o bară oblică: Zent Leurench/Zentlewrynch, Kysfalw/ Temerken şi, intrând în biserica acelui sat, a ascuns multe Bel, ulterior numit şi Beel, Bela, Beld, Beelvidike, Bel-
său Wgud, apoi lui Mihail pentru sine şi fiul său Do- Kisfalwd, Molumzegh/Molumzugh, Ladan/Ladan, Pa- acte şi privilegii înlăuntrul altarului. Urmărindu-l şi cre- vydyhe, în toate aceste variante recunoscându-se aceeaşi
minic şi fratele său Weyteh, fiii lui Theodor, apoi lui lata/Palatha, Paradanmunustura/Paradamunustura, zând că este ascuns în biserică, cumanii au ars biserica, rădăcină slavă Bel(a) „Bălu, Albu”, un eponim care putea fi
Laurenţiu şi Grigore, fiii lui Chemu, au lăsat acelaş Bodugazzonfalwa/Bodogazzunha- za, Scauath/ Zanath, omorând pe doi veri ai săi şi pe mulţi alţi bieţi iobagi ai întemeietorul sau stăpânul la un moment dat al satului ajuns
număr de moşii, dar mai bogate în venituri, aflătoare Temerken/Temerken, Keer/Keer, Paducy (probabil Pa- săi, iar el singur a scăpat călare, trecând înot râul Tisa, şi centru de district (v. şi T. Popa, art. cit., p. 145-148; Gh. Co-
în comitatele mai jos înşirate, anume în Cenad, Timiş, duey, aceeaşi confuzie între e şi c)/Podwey (cu pămân- din multe alte scrisori ce au ars a rămas doar privilegiul toşman, Privilegiile românilor în cadrul districtelor valahe
Syrim, în districtul Mako, dincolo de Sava în comita- tul Agar şi cu bălţile pentru peşte Agarfoka şi Agartho), regelui Bela…” (DIR. C. II, p. 264-266, la Ioan Haţegan, bănăţene, în „Revista Institutului Social Banat-Crişana”.
tul Woswar, în comitatul Györ şi în comitatul Moson, Chaka/Chaka, Pasan/Rasan, Zent Miklos/Zent Miklos Ligia Boldea, Dumitru Ţeicu, Cronologia Banatului II/1. Buletin sociologic, XIII, septembrie-decembrie 1944, p.
numele căror moşii se află în întregime în actele de (cu bălţile pentru peşte Patoktho/Potoktou, Chakato şi Banatul între 934-1552. Timişoara, 2006, p. 48-49.) În 384; Ştefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj-Napoca,

Pag. 8 Pag. 9