Page 12 - Revista Morisena_nr_3_2016

MORISENA nr. 3/2016 Revistă trimestrială de istorie

vol. 1, 1972, p. 212; vol. II, 1979, p. 411, 451; vol. III, 1986, posesia averilor lor. Aflăm acum că „Ioan, fiul lui Neacşa, 1. Componenţa protopopiatului Belinţ, numit la în- Prof. dr. Dumitru Tomoni
p. 505; vol. IV, 1989, p. 54, 59, 66). Neacşa însuşi, probabil din satul liber al districtului Beld [Bel]” trimite șase oameni ceput protopopiatul Hasiaşului (Hisiaşului) şi Sărazului, (Făget)
un cneaz înnobilat, stăpânea un sat Neacşa, devenit cnezat la Orşova pentru a contribui, împreună cu alţi meşteri din era la 1777 aproape aceeaşi ca a districtului Belinţ din
de obşti cu acelaşi nume, azi dispărut, în apropiere de Ersig întregul Banat, la rezidirea cetăţii de acolo (Victor Motog- cele mai vechi timpuri şi până la ocuparea Banatului de
(com. Vermeş, jud. Caraş-Severin). La 1389, acest sat era na, Banatul românesc în cele dintâi veacuri ale stăpânirii către turci. Adică: Belinţ, apoi spre sud-sud-vest: Jabăr, Influența și ecoul răscoalei
relativ bine populat, având peste 20 de gospodării, deci cca. ungureşti, în Banatul de altădată, citat mai sus, p. 301). La Ohaba-Forgaci, Ficătari, Drăgoieşti; spre nord-nord-vest:
270 de locuitori; nu se cunoaşte însă componenţa cnezatului 1415, alţi fii ai lui „Neacşa de Zabadfalva”, Mihail, Beşan Babşa, Şanoviţa, Paniova, Hisiaş, Lucareţ; spre est: Coş- conduse de Horia, Cloșca și
Neacşa (Şt. Pascu, op. cit., II 354-355; III 507-508). şi Osvald, stăpâneau districtul Beel (T. Popa, art. cit.). Deci teiu Mare, Coşteiu Mic; spre nord-est: Gruni, Păru, Târ- Crișan în zona Făgetului
Dintre cele 17 moşii de care sunt deposedaţi în 1369 una dintre cele două Zabadfalva, „satul liber al districtului” govişte, Balinţ, Fădimac, Cutina, Leucuşeşti, Cladova,
fiii lui Neacşa, situate pe un teritoriu destul de întins, doar Beld/Beel, făcea parte dintr-un cnezat al lui Neacşa (care Ierşnic, Topla, Ohaba Lungă, Dubeşti, Bunea, Pădurani,
patru mai exită în prezent: Belinţ, Buziaş, Ohaba-Forgaci mai avea unul lângă Ersig, după cum am văzut mai sus). Mănăştiur, Remetea(-Luncă), Răchita; spre vest: Chi- Cea mai mare răscoală ţărănească din Tran-
(toate în jud. Timiş) şi Căpâlnaş (com. Birchiş, jud. Arad); Asemenea cnezate conduceau şi un Radu, Dobromir, Co- zătău, Ictar-Budinţ, Topolovăţu Mare, Topolovăţu Mic, silvania, eveniment cu profunde semnificații în lupta
una e neidentificată geografic: Wijfalu (Satul Nou), iar man, Ioan, cum rezultă din numele localităţilor amintite. Şuştra, Cralovăţ. Acest lucru presupune conştiinţa unei pentru libertate naţională şi socială a românilor
Nu-i prima dată când fiilor lui Neacşa li se confiscă continuităţi administrativ-teritoriale. ardeleni prin proporţiile ei, prin mulţimile antrenate în
posesiuni pentru necredinţa faţă de rege. Dintr-un docu- 2. Ioachim Miloia a făcut în 1935, din însărcinarea luptă, prin radicalismul programului şi ecoul avut în
ment din 29 august 1359 aflăm că cei şase fii ai lui La- Institutului Social Banat-Crişana din Timişoara, săpături ar- epocă, a fost cea condusă de Horea, Cloşca şi Crişan .
1
dislau, fiul lui Zarna, anume Karapeh, Stanislau, Neagu, heologice în locul unde a fost vechea biserică a Belinţului, Izbucnită la 1 noiembrie 1784 în urma inci-
Wlajnik, Nicolae şi Ladislau, trecuţi din Ţara Românească distrusă de un incendiu pe la 1796 (ridicată cel mai târziu în dentului de la Curechiu, pe fondul unor puter-
în Banat, devotaţi slujitori ai curţii regale prin participa- sec. XVII), şi a consemnat următoarele în Raport istoric din nice contradicţii sociale şi naţionale existente în
rea lor la multe campanii ale acesteia, în special cea de la Anchetă monografică în comuna Belinţ, editată de Institut în Transilvania, răscoala s-a întins cu repeziciune,
asediul cetăţii Zara, primesc posesiunea „Recaş, aflătoare 1938 la Timişoara, p. 32-33: „Fundaţia este puternică având cuprinzând Zarandul, Hunedoara, Munţii Abrudului,
lângă râul numit Timişul Mic, împreună cu satele Zenthe- o grosime de m 1,40 şi fiind construită din piatră de râu şi comitatul Aradului, regiunile Sibiului şi Haţegului.
luk, Wasahaza, Nyugulmud, Katul şi Hedmer, cu morile şi munte cu mortar bun. Zidăria este de bună calitate, dovedind Sub conducerea căpitanilor săi, ţărănimea românească
vama ce ţin de acea moşie Recaş” şi „posesiunea Chiză- aci o operă durabilă şi îngrijit executată. O astfel de sub- pune mâna pe arme şi timp de două săptămâni
tău cu satele numite Solymus, Susani, Petrovaselo, Lalsia, strucţie nu presupune o simplă şi modestă biserică de lemn, „Ardealul apusean văzu groaznice scene de omor şi
Estephanfoua, Tyukfalu, cu tot cu morile şi cu vama de la în orice caz nu în întregime de lemn, căci micile biserici de pustiire”, nefiind cruţaţi decât aceia ce primeau printr-
Chizătău”, care aparţineau fiilor lui Neacşa. Documentul bârne nu sunt aşezate decât pe o foarte uşoară întăritură de un nou botez „credinţa românească” .
1
este important şi pentru că pomeneşte pentru prima dată piatră sau cărămidă, pe care este culcată grinda («talpa») de Potrivit documentelor vremii, amploarea
în istorie de satul Chizătău (Documenta Romaniae Histo- stejar. Or, având noi de a face aci cu o substrucţie atât de se- răscoalei a neliniştit şi autorităţile din Banat,
Cea mai veche fotografie a echipei de fotbal, susținută de Gruparea rica... Seria C, Transilvania, I-XIV, Bucureşti, 1956–2000. rioasă, trebuie să presupunem că măcar zidurile bisericii au
„Avântul” Belinț (înființată în 1932), este făcută în localitate (1933) Seria D, I, p. 73-75, apud I. Haţegan etc., op. cit., p.100). fost construite tot din piatră sau cărămidă, şi probabil acope- determinându-le să ia măsuri urgente de stăvilire a
acesteia. Cei ce au răspândit primele informaţii au
Am insistat asupra acestor amănunte fiindcă ele ne rişul şi turnul au fost construite din lemn, acoperit cu şindri- fost nobilii refugiaţi din Transilvania, ce-şi căutau
12 sunt dispărute, localizate de C. Suciu, op. cit., vol. II, ajută să facem legătura dintre localitatea Belinţ şi districtul lă.” Istoricul Nicolae Săcară, referindu-se la cercetările fă- salvarea în părţile Banatului. În congregaţia generală
1968, după cum urmează: pe lângă Belinţ – două Zabat- Beel, fapt pe care istoricii l-au evitat până acum. Beel, ca lo- cute de Miloia la biserica din Belinţ şi Căvăran, precizează: a comitatului Caraş, ţinută la 3 noiembrie 1784,
falwa (Satul Liber sau Ohaba [~ Lungă şi ~ Română?]) şi calitate atestată înainte de 1285, a dat şi numele districtului „Mulţi dintre cercetători, chiar contemporani, nu sesizează vicecomitele prezintă un raport asupra evenimentelor
una Radefalua (Satul lui Radu); pe lângă Belinţ, Ficătar şi din care făcea parte, aşa cum şi celelalte districte şi-au luat importanţa excepţională a descoperirilor sale, căci ambele din Transilvania, pe baza informaţiilor primite de
Buziaş – Dobromerfalva (Satul lui Dobromir); pe lângă numele de la localităţi, cetăţi, castele etc. Nu ştim când a luat monumente scoase la iveală reprezintă în chip limpede cti- la Carol Bistray, nobil din Ilia, ce a reuşit să scape
Belinţ şi Hodoş (com. Brestovăţ) – Comanfalva (Satul naştere districtul Beel, dar, la începuturi, cele două nume vor torii ale cnezimii şi nobilimii româneşti-medievale, arătând furiei răsculaţilor, fugind la Făget. Potrivit acestui
lui Coman/al Cumanului); pe lângă Gruni, Nevrincea şi fi circulat în paralel un timp, după care, datorită concurenţei fie receptarea în Banat a influenţelor stilului gotic (aidoma raport, ţăranii români din Comitatul Hunedoara „nu
Boldur – trei Chaba; pe lângă Ohaba-Forgaci şi Ficătar omonimice, s-a simţit nevoia unui nume uşor schimbat pentru zonelor învecinate ale Zărandului, Hunedoarei şi Haţegu- se ştie din ce cauză ori prin cine, s-au răsculat şi,
– Iwanfalva (Satul lui Ioan); în districtul Beel, la vest de moşia Belinţului, de fapt pentru a-i numi pe iobagii care lu- lui), în cazul Căvăranului, fie păstrarea tradiţiilor construc- fără considerente de rang, sex, ori vârsta, îi omoară
Lugoj – Woyzlofalua; în fostul raion Lugoj – Tonyfalua; crau această moşie, căci ei erau cea mai mare bogăţie cu care tive bizantine ilustrată de tipul de plan descoperit la Belinţ.” pe toţi nobilii şi le incendiază castelele”, iar „dacă
pe lângă Buziaş – Tathalas. se făleau cnejii şi nobilii feudali. Şi atunci li s-a atribuit nu- (v. Aurel Turcuş, Ioachim Miloia (1897-1940). Ediţie adău- nu se vor lua măsuri, acei rebeli vor intra şi în
Din felul în care sunt plasate aceste localităţi pe harta mele de grup belinţi, adică „albeşti, de-ai lui Albu”, cu sufi- gită, Timişoara, 2008, p. 93-94.) O asemenea biserică de tip provincia Timişului şi vor omorî pe toţi domnii” .
2
Banatului, mai exact a comitatului Timiş, din care fac parte xul slav -inţi, care este echivalentul românescului -eşti. Aşa cnezial sau nobiliar, după ştiinţa noastră, nu s-a mai găsit pe Tot Carol Bistray informa că pe drumul spre Făget,
(conform documentului din 1369), faţă de localitatea Belinţ cum, de pildă, iobagii sau şerbii unui boier Dan din celelalte teritoriul districtului Bel, ceea ce face cu atât mai plauzibilă în timp ce fugea cu poştalionul, a întâlnit mai mulţi
(spre sud-vest până la Buziaş, spre nord-vest până la Bres- provincii româneşti se numeau dăneşti „cei ce aparţin boieru- ipoteza noastră că reşedinţa districtului s-a aflat la Belinţ. ţărani din zonă, care mergeau la târgul din Dobra.
tovăţ, spre sud-est până aproape de Lugoj, dar în districtul lui Dan”, tot aşa s-a întâmplat şi în cazul nostru în epoca de În încheiere, ţinând seama de cele prezentate aici, Conducătorul avertizându-i să se întoarcă, pentru că
Beel, spre nord-est până la Nevrincea şi mai departe la Că- simbioză româno-slavă. Apoi asemenea apelative au devenit putem accepta fără niciun dubiu că Belinţul este atestat în Transilvania totul a fost pustiit de răsculaţi, ei
pâlnaş), putem deduce că pe un asemenea teritoriu vast au nume de sate: Belinţ, Balinţ, Budinţ, Chesinţ, Labaşinţ etc. documentar la 1285 şi a făcut parte ulterior din distric- i-au replicat: „asta ne place, poate va da Dumnezeu
existat mai multe cnezate de obşti, cel puţin trei, cele admi- (cu dispariţia în Banat a semivocalei finale -i după consoanele tul Be(e)l(a), al cărui centru a fost de la începutul şi până să se întâmple şi la noi aşa” .
3
nistrate până atunci de cnejii Ioan, Ladislau şi Petru, fiii lui dure, ca în fraţ, mătuş, trej ş.a.), respectiv Albeşti, Dăneşti etc. la sfârşitul acestuia. Prin urmare, să ne bucurăm că satul
Neacşa. Pe lista acestor moşii (probabil toate reşedinţe de Numele Belinţ (maghiarizat Belenche) e atestat la 1369, iar nostru are o istorie documentată mai lungă cu 84 de ani, iar 1 Ştefan Pascu, Revoluţia populară de sub conducerea lui Horea,
cnezate) cu care au fost împroprietăriţi fraţii Himfy, dintre Be(e)l ca localitate la 1285 şi ca district la 1371-1372. Cen- fiii săi îi pot sărbători anul acesta împlinirea a 730 de ani Bucureşti, Ed. Militară, 1984, p.30
2 N. Iorga, Istoria poporului românesc, Bucureşti, Ed. Știinţifică şi
care cea mai importantă, Belinţul, stă în fruntea pomelnicu- trul districtului Be(e)l(a) era neîndoielnic localitatea Belinţ, de la prima sa menţionare într-o sursă scrisă. Enciclopedică, 1985, p. 546
lui, nu sunt amintite pertinenţele, adică numeroasele obşti prima de pe lista moşiilor respective. Avem şi alte argumente 3 I. Boroş, Revoluţia lui Horea şi Comitatul Caraş, în „Transilvania”,
aparţinătoare de ele. În 1372, fiii lui Neacşa sunt repuşi în pentru această ipoteză: Belinţ, 17 iunie 2015 an LIII, nr. 1, ian. 1922, p. 9

Pag. 10 Pag. 11