Page 3 - Morisena 1 (5) / 2017
P. 3

Revistă trimestrială de istorie



                      Dr. Tiberiu Ciobanu                     „să lupte împotriva tutelei culturale slavizante, impuse
                           (Timișoara)                        în ultimele două secole de supremaţie spirituală a ierarhiei
                                                              clericale sârbeşti” (Ibidem, p. 18). El le mai cerea în-
                                                              văţătorilor să deştepte în copii „iubirea învăpăiată cătră
        Despre Vincențiu Babeș la 110 ani                     neam,  cătră  patrie  şi  cătră  libertate  şi  cătră  omenie  şi
                                                              cătră dreptate” (G. Joandră, Vincenţiu Babeş ca director
           de la trecerea sa la cele veșnice                  districtual  de  şcoli,  Lugoj,  1903,  p.  20).  Potrivit  at-
                                                              estărilor  documentare,  în  29  noiembrie/17  decembrie
                                                              1849, Vincenţiu Babeş era stabilit în Viena. Acolo, de-a
                                             Pr ezentar e  lungul timpului, va ocupa posturi înalte în Justiţie. Ast-
                                       biobibliografică.  fel,  în  luna  februarie  1851,  a  fost    numit  în  postul  de
                                       Vincențiu  Babeș  s-a  secretar  la  Curtea  Supremă  de  Justiţie  şi  Casaţie  din
                                       născut  la  1  ianuarie  Viena; în anul 1859 a fost promovat în funcţia de secre-
                                       1821, în Hodoni - ju-  tar aulic imperial; după trei ani (în 1862) a fost numit
                                       deţul  Timiş.  A  înce-  (împotriva voinţei sale) referent pentru cauzele crimina-
                                       put  să  urmeze  şcoala  le la Cancelaria aulică a Ungariei din Viena, iar în au-
                                       din satul natal, în anul  gust 1863 a fost transferat la Tabla Regească din Pesta în
                                       1826.  În  anii  1830-  funcţia  de  jude  suprem  (George  Cipăianu,  op.  cit.,  p.
                                       1831  a  învăţat  la  o  19). Vincenţiu Babeş s-a afirmat, în primul rând, în viaţa
                                       şcoală  sârbească  din  politică a românilor din Transilvania şi Banat. În anul
                                       Timişoara  și  tot  în  1860 s-a încadrat efectiv în rândurile oamenilor politici
                                       acest oraş, în perioada  care  s-au împotrivit primejdiei tendinţelor dualiste. Un
                                       1831-1833,  a  făcut  rol hotărâtor în consacrarea sa politică, în prima parte a
                                       două  clase  „normale”  acelui an, l-a avut publicarea lucrării sale Die Sprach-
                                       la  o  şcoală  germană,  und  Nationalitätenfrage  in  Österreich  bei  einem
        iar între anii 1833 şi 1839 a urmat şase clase de gimna-  Rumänen, apărută la Viena; a fost republicată în luna au-
        ziu  la Timişoara  şi  Karlowitz.  Studiile  medii  cu    cele  gust, şi în limba română (Cauza limbelor şi a naţionalităţilor
        două clase de liceu, denumite în acea vreme „ştiinţifice”,  în Austria petractată de un român, Viena, 1860). În lu-
        le-a frecventat la Seghedin, în anii 1839-1841. În perioa-  crarea aceasta este prezentat un temerar program politic
        da 1841-1843 a urmat cursuri „pedagogice-teologice” la  pentru românii din imperiu, ale cărui idei au avut o influ-
        Seminarul-preparandie de pe lângă Episcopia Aradului.  enţă  benefică  asupra  luptătorilor  naţionali Andrei  Mo-
        În afară de aceste cursuri pentru învăţători, a mai urmat  cioni, Alexandru Mocioni ş.a. Foarte plastic se exprimă
        la Arad cursuri teologice. A studiat dreptul, timp de doi  în privinţa absurdităţii tendinţelor dualiste: „Fie cum va
        ani (între 1843-1845) la Universitatea din Pesta, după a  fi, nouă o suveranitate ungurească, în Austria, adică un
        căror absolvire a făcut un an de practică, până în 1846,  stat unguresc în statul Austriei ni se pare un lucru atâta
        la Tabla Regească din Pesta. La sfârşitul acestei practici  de absurd ca şi credinţa în doi Dumnezei; dar nu mai
        a fost numit „jurat-notar” la Tabla Regească din Arad,  puţin nepotrivit ni se pare şi un semi, adică jumătate su-
        unde  şi-a  îndeplinit  cu  mare  conştiinciozitate  înda-  veranitate  ungurească,  un  fel  de  jumătate  stat  în  stat,
        toririle slujbei. La Tabla Regească a lucrat între 16 sep-  cam ca şi un semizeu din cei păgâneşti care fiindcă nu
        tembrie 1846 şi sfârşitul anului 1848. Judecătorul Con-  erau decât nălucire, ameţitoare şi înşelătoare, nici că pu-
        stantin  Ioanovici,  al  cărui  asistent  era  Babeş,  a  fost  teau  decât  în  acei  timpi  întunecaţi  prin  amăgire  şi
        impresionat  de  tenacitatea  şi  inteligenţa  acestuia,  de  înşelăciune”  (Cauza  limbelor  şi  a  naţionalităţilor  în
        dorinţa lui de a se cultiva continuu (George Cipăianu,  Austria petractată de un român, p. 56-57). În ansamblu,
        Vincenţiu Babeş, Editura Facla, Timişoara, 1980, p. 14).  lucrarea se constituie într-o pledoarie pentru egalitatea
        În iulie 1848 a trecut „rigurosul” – un fel de examen de  în drepturi a tuturor naţionalităţilor din imperiu, unirea
        capacitate care proba competenţa profesională a tinerilor  românilor  de  aici  într-un  singur  bloc  naţional.  În  anii
        jurişti.  Paralel  cu  activitatea  juridică,  la  Arad  a  des-  1860-1861 a participat, la Viena, la întrunirea reprezen-
        făşurat şi una didactică, la Preparandia de aici, fără a fi   tanţilor tuturor românilor din imperiu şi a redactat suplica
        plătit,  afirmându-se  şi  în  acest  domeniu  prin  rezultate  doleanţelor acestora pe care a înaintat-o împăratului la
        foarte  bune.  În  23  mai  1849  a  fost  numit  inspector  al  10 decembrie 1860. În februarie 1861 a adresat opiniei
        şcolilor româneşti de confesiune ortodoxă din comitatul  publice apusene o informare prin care arăta necesitatea
        Caraş şi din graniţa românească din Banat, post în care a  emancipării naţionale a românilor din Imperiul Austriac,
        funcţionat, la Lugoj, până la sfârşitul Revoluţiei de la  argumentând cu situaţia demografică (numărul mare al
        1848-1849. În scurtul interval de timp cât a activat şi în  românilor) şi atrăgând atenţia asupra greutăţilor îndurate
        această funcţie, a încercat să ia o seamă de măsuri pentru  de aceştia, precum şi dorinţa lor de libertate, având un
        îmbunătăţirea  procesului  de  învăţământ  în  şcolile  grad înalt de conştiinţă naţională. Materialul, în limba
        româneşti din comitatul Caraş şi i-a îndemnat pe dascăli  franceză, a apărut în ziarele „La Patrie”, „La Presse” din


                                                                                                           Pag. 1
   1   2   3   4   5   6   7   8