Page 4 - Morisena 1 (5) / 2017

MORISENA, anul II, nr. 1 (5)/2017 Revistă trimestrială de istorie

Franţa, în „Le Nord” din Belgia şi în alte publicaţii din o pasiune rar întâlnită, Vincenţiu Babeş s-a stins din Dr. Constantin-Tufan Stan cine s-ar încumeta să facă o critică a modului cum a
Europa. În perioada 1861-1867, Vincenţiu Babeş a avut viaţă în 3 februarie 1907. În plan cultural a lăsat urme (Lugoj) cântat?”), limitându-se să enumere doar compozitorii
o bogată activitate parlamentară, fiind deputat în cercul ale complexei sale personalităţi în Academia Română incluşi în program: Nardini, Händel, Bach, Beethoven,
român din Sasca Montană, comitatul Caraş. În această (membru fondator al Societăţii Academice Române), în Mozart, Wieniawski şi Kreisler, „pe care ni-l redă cu mai
calitate s-a implicat în lupta pentru separarea ierarhiei Asociaţia „ASTRA” (din anul 1862 a fost membru de George Enescu și spațiul cultural multă sensibilitate şi puritate de stil decât Kreisler însuşi”.
bisericeşti a românilor; totodată s-a implicat în acţiuni onoare al Asociaţiunii pentru limba şi cultura poporului În finalul aprecierilor sale, autoarea, concluzionând,
culturale şi a desfăşurat o semnificativă prestaţie publi- român din Bucovina), membru onorific în Consistoriul multietnic timișorean sublinia multitudinea caratelor artistice ale personalităţii
cistică, îndeosebi la „Albina” (Viena), gazetă al cărei Mitropolitan Şcolar ş.a. Nicolae Iorga, care l-a cunoscut enesciene: „Enescu este el însuşi artist-creator şi talentul
fondator a fost în anul 1866. Sub presiunea autorităţilor destul de bine – îndeosebi de la întrunirile de la Acade- Primul popas timi- său nu cunoaşte limite: pianistul îl egalează pe vioristul,
austriece, redacţia „Albinei” a fost nevoită să se mute, în mie – scria despre Vincenţiu Babeş că „prin cunoştinţele şorean al lui Enescu (23- compozitorul este dintre cei mai interesanţi şi bogaţi în
anul 1869, la Pesta, cea de-a doua capitală a Monarhiei sale de drept, de istorie, prin elasticitatea sa de spirit, 24 mai 1921), „designat resurse ai vremurilor moderne, iar ca dirijor, se poate
Austro-Ungare. În această publicaţie, condusă efectiv de prin uşurinţa sa de vorbă şi prin talentul de a umbla cu istoriei ca un al doilea număra, asemenea, între cei puţini mari de tot”.
Babeş, au fost abordate aspecte culturale şi economice oamenii mari, el a reprezentat bine pe românii de confe- Paganini”, care, „prin Atmosfera creată de prima prezenţă concertistică
ale naţiunii române, se pleda pentru unitatea spirituală a sia şi din ţinutul lor şi, astfel, a adus servicii neamului” măiestria arcuşului, prin a lui Enescu la Timişoara, în 1921, este evocată de
tuturor românilor şi, condamnându-se dualismul aus- (Nicolae Iorga, Oameni care au fost, Bucureşti, 1934, p. genialitatea compoziţiilor profesoara, pianista şi compozitoarea Alma Cornea-
tro-ungar, se milita pentru autonomia Transilvaniei. Ne- 251). Opera: Die Sprach-und Nationalitätenfrage in Ös- sale şi prin memoria-i Ionescu, care a avut şi privilegiul realizării unui dialog cu
maiputând face faţă presiunilor politice la care a fost terreich bei einem Rumänen, Viena, 1860 (aceeaşi lucrare muzicală extraordinară, marele artist: „Evenimentul anului 1921 a fost concertul lui
supusă din partea autorităţilor habsburgice, „Albina” în versiunea română: Cauza limbilor şi a naţionalităţilor s-a ridicat între cei mai George Enescu, care venise pentru prima dată, după Unire,
şi-a încetat apariţia, în anul 1876. În ultimul număr al în Austria pretractată de un român, Viena, 1860); Notiţe desăvârşiţi muzicieni ai la Timişoara. Cine l-a auzit pe Enescu cântând la vioară a
publicaţiei se arată că, prin „Albina”, „nu se poate să nu biografice asupra vieţii şi activităţii decedatului memb- lumii”, s-a constituit într- rămas sub vraja cântecului său sublim şi senin, uneori poate
fi pătruns şi să nu fi încolţit rădăcini în piepturile române ru al Academiei Române; Andrei Mocioni (Mociony), în un eveniment unic, care prea feminin pentru severele capodopere ale clasicilor.
şi ele vor răsări şi vor dezvolta ramuri puternice şi vor „Analele Academiei Române”, seria II, tom V/1883, parcă a înviorat peisajul Mai ales muzica lui J. S. Bach. Deşi era foarte frumos
arăta calea vieţii, calea din robia Vavilonului spre secţiunea II, p. 353-395. Referinţe (selectiv): Enciclope- artistic bănăţean, în con- interpretată, dar poate cam prea «zigeunerweisen» cântată,
pământul făgăduinţei, spre România şi împărăţia ginţii dia Română, vol. I, Sibiu, 1898; D. Rosett, Dicţionarul textul unor profunde în comparaţie cu interpretările marilor «Bachspieler»
lui Traian” („Albina”, XI, nr. 117-118, din 31 decembrie contimporanilor din România, 1800-1898, Bucureşti, George Enescu (fotografie din transformări politice, so- germani. Deşi studiase de ani de zile la Viena, în oraşul
1875/12 ianuarie 1876). Vincenţiu Babeș a contribuit 1893; Aurel Cosma jr., Istoria presei române din Banat, colecția Franz Metz) ciale şi culturale gene- marilor clasici, totuşi felul său de a cânta s-a remarcat
substanțial la crearea Partidului Naţional al Românilor Timişoara, 1932; Ilie Gropşianu, Vincenţiu Babeş (fără rate de Marea Unire. „În datorită legăturilor sale cu cea mai frumoasă şi rafinată
din Banat şi Ungaria, înfiinţat la Timişoara, în 22 ianua- locul şi anul apariţiei); Ocavian Metea, Contribuţii monotonia vieţii muzicale lume a Parisului muzical, prin o libertate ritmică, melodică
rie 1869. Implicarea lui în această acţiune, cuvântarea privind biografia lui Vincenţiu Babeş, în „Orizont”, nr. de la noi, vizita maestrului G. Enescu este un eveniment şi metrică prea accentuată.
ţinută de el la conferinţa de constituire a partidului – 10, Timișoara, 1971; George Cipăianu, Vincenţiu Babeş, de o rară însemnătate”, se scria în presa locală (Maestrul După concert, Lucia Cosma [soţia lui Aurel
considerată a fi ostilă guvernului – au avut consecinţe Editura Facla, Timişoara, 1980; Sabin Ionel, Vincenţiu Enescu în oraşul nostru, în „Nădejdea”, I, 34, 1921, 3). Cosma Senior, primul prefect român al judeţului Timiş-
grave asupra carierei juridice a lui Vincenţiu Babeş şi, Babeş, omul, în „Coloana Infinitului”, an IX, nr. 57 În loc de a elabora o autentică cronică a celor Torontal după Unire] a dat o recepţie în onoarea marelui
implicit, asupra situaţiei sale materiale. A fost destituit (aprilie-iunie), Timișoara 2006; Radu Ardelean, Vin- două concerte, autorul primelor impresii (semnat cu violonist român. Am fost şi noi invitaţi. Printr-un concurs
din postul avut la Tabla Regească ridicându-i-se, toto- cenţiu Babeş (1821-1907). Implicarea lui Vincenţiu pseudonimul Deceneu) s-a simţit dator să transmită de împrejurări, am ajuns tocmai lângă dânsul la masă.
dată, şi dreptul la pensie. Însă, în iulie 1870, a preluat Babeş în activitatea Academiei Române, în volumul publicului meloman, studenţilor entuziaşti, care, „cu Bietul Enescu era asaltat de cucoanele din Timişoara,
administraţia ziarului „Albina”, subvenţionat de familia Viaţa academică din Banat (1866-2006), Editura Ori- acea intuiţie admirabilă, care este apanajul tinereţii, l-au copleşindu-l cu laude şi tot felul de întrebări stupide ce
Mocioni, rezolvându-i-se, astfel, trebuinţele traiului. În zonturi Universitare, Timişoara, 2006, p. 47-60; Tiberiu ridicat în urale pe umerii lor”, câteva detalii biografice, scormoneau în biografia sa şi care desigur că nu i-au
anul 1881, prin unirea celor două partide ale românilor, Ciobanu, Vincenţiu Babeş, în Istoriografia româneas- în care era subliniat excepţionalul aport al lui Enescu la provocat o prea mare fericire lui Enescu.
din Transilvania şi din Banat, s-a constituit Partidul că de la începutul secolului al XIX-lea până la Marea cristalizarea vieţii muzicale româneşti: iniţierea fondului Când ne-am aşezat la masă, Enescu a venit lângă
Naţional Român, împrejurare în care Vincenţiu Babeş a Unire privitoare la Evul Mediu bănăţean, Editura Eu- pentru cumpărarea unei orgi la Ateneul Român, înfiinţarea mine, ţinându-mă de vorbă. Probabil a vrut să scape de
fost ales membru al Comitetului Central Electoral, iar rostampa, Timişoara, 2008, p. 113-122, 294-300; Premiului de Compoziţie, stimularea tinerilor creatori gura femeilor. Părea că s-a simţit bine în vecinătatea
aproape după un deceniu a fost ales preşedinte al Comi- Idem, Vincențiu Babeș (1821-1907), în Cărturari români: „[Enescu] stimulează energii noi şi pune în lumină mea, căci amândoi eram cam tăcuţi. Părea mulţumit
tetului Central al Partidului Naţional Român. Din cauza români cu preocupări referitoare la istoria medievală pleiada tinerilor noştri compozitori, în frunte cu Alfred de vecinătatea mea, fiindcă a scăpat de obligaţia de a
unor dispute privitoare la întocmirea Memorandum-ului a Banatului. Cuprinderi biobibliografice, Editura Eu- Alessandrescu, Nonna Otescu şi Cuclin” (George Enescu, răspunde la toate acele întrebări, desigur, stupide, cu
şi înaintarea acestuia autorităţilor, Vincenţiu Babeş a in- rostampa, Timișoara, 2010, p. 38-45, 157-159; Idem, în „Nădejdea”, I, 35, 1921, 1). care îl plictiseau doamnele din Timişoara, înfruptându-
trat în conflict cu majoritatea conducătorilor partidului Vincențiu Babeș, în Istoriografia românească din se- O nouă încercare de a schiţa o cronică (Concertele se, în linişte, din bunătăţile oferite la masa îmbelşugată
şi în anul 1892 a fost nevoit să se retragă din comitet, colul al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX- George Enescu, semnată, cu pseudonimul Lia – probabil a amfitrioanei. În toiul discuţiilor a pus şi el problema
aceasta însemnând, de altfel, sfârşitul îndelungatei şi lea referitoare la Banatul medieval, vol. I-II, Editura Lucia Cosma –, în „Nădejdea”, I, 37, 1921, 3) s-a Conservatorului din Timişoara. Spunea că ar trebui
fructuoasei sale activităţi politice, care i-a ocupat tot Eurostampa, Timișoara, 2010, p. 139-146 (vol. I), p. transformat într-un nou prilej de proslăvire a meritelor reorganizat, numindu-se în fruntea lui o personalitate
timpul, încât nu s-a putut dedica cercetărilor istorice, aşa 212-217 (vol. II); Idem, Aniversare 190. Vincențiu artistice ale genialului oaspete, subliniindu-se rolul său în muzicală cu autoritate, care să dea un impuls nou vieţii
cum năzuia în permanenţă. Zadarnică i-a mai fost încer- Babeș (1821-1907), în „Columna 2000”, Serie nouă, crearea unui adevărat spirit ecumenic într-o urbe în care se noastre muzicale. Îmi amintesc şi acum de emoţia cu
carea, în ultimul deceniu al vieţii lui, de a mai recupera Anul XII, nr. 45-46 (ianuarie-iunie), Editura Euros- intersectau cele mai diverse tipologii culturale: „Români care am schimbat primele cuvinte cu maestrul Enescu,
pentru scris, multul timp consumat în cadrul frământărilor tampa, Timișoara, 2011, p. 82-84; Ionel Cionchin, de sânge şi oameni de alte rase vorbeau, simţeau la fel: era căruia i-am fost prezentată, de doamna Lucia Cosma,
politice şi sociale, străduindu-se să contribuie la Comemorare 105. Vincențiu Babeș – remarcabil om de un eveniment în viaţa fiecăruia”. Autoarea consideraţiilor ca cea mai bună pianistă româncă a Timişoarei. El
propăşirea spirituală şi materială a neamului său. Cu cultură al secolului al XIX-lea, în „Columna 2000”, mărturisea cu francheţe neputinţa de a emite aprecieri rămâne veşnic viu în inima celor care l-au iubit şi
adâncul regret că nu şi-a împlinit o operă pe măsura ca- Serie nouă, Anul XII, nr. 49-50 (ianuarie-iunie), Editu- critice după cele două concerte („Doar ca titlu de cronică l-au glorificat peste hotare, dar mai cu seamă în patria
pacităţii lui şi a bogatelor sale cunoştinţe, acumulate cu ra Eurostampa, Timișoara, 2012, p. 62-65. ar trebui să menţionăm ce anume a cântat Enescu, altfel recunoscătoare” (Cornea-Ionescu 1981, 3).

Pag. 2 Pag. 3