Page 3 - Morisena7_2017

Revistă trimestrială de istorie

Dr. Tiberiu Ciobanu ra. A cercetat fonduri arhivistice din Banat – rezultatele
(Timișoara) acestei investigaţii le-a valorificat în studiul Arhivele Ba-
natului (publicat în „Revista Arhivelor”, vol. III, nr. 6-7,
Bucureşti, 1930-1937, p. 79-93) –, a ţinut o strânsă legă-
tură cu conducerea Arhivelor Statului din Bucureşti, s-a
Despre Ioachim Miloia, la 120 de străduit să obţină spaţiu în Timişoara pentru depozitarea
ani de la nașterea sa documentelor şi, prin urmare, în anul 1937, când s-a înfi-
inţat Direcţia Arhivelor Regionale Bănăţene, a fost numit
director al acesteia. Ioachim Miloia va deţine respectiva
Prezentare biobibliografică. Ioachim Miloia s-a funcţie în paralel cu aceea de director al Muzeului Bana-
născut la 3 mai 1897, în Ferendia (judeţul Timiş), fiind fiul tului. Tot în acel an a fost numit şeful Serviciului Cultural
învăţătorului Achim Miloia şi al Mariei (născută Popescu), al Municipiului Timişoara, funcţie care îl va determina
casnică. Primele cursuri şcolare le-a urmat în Ferendia, să se implice şi mai mult în dezvoltarea vieţii spirituale
avându-l dascăl pe tatăl său. În anul 1908, învăţătorul a oraşului de pe Bega. De altfel, personalitatea lui a fost
Achim Miloia, datorită meritelor sale profesionale, a fost omniprezentă în viaţa culturală a metropolei Banatului în
promovat în funcţia de revizor şcolar de pe lângă Comi- perioada interbelică, el activând cu profesionalism şi cu
tetul eparhial din Caransebeş şi, prin urmare, s-a stabilit autoritate ştiinţifică, în calitate de preşedinte al Societăţii
împreună cu familia în acestă localitate care, pe atunci, era de Arheologie şi Istorie din Timişoara, vicepreşedinte al
un puternic centru de cultură românească. Ioachim Miloia Comisiunii Monumentelor Istorice pentru Banat, pre-
va continua şcoala la Caransebeş, aici absolvind liceul, în şedinte al Secţiei cultural-artistice a Institutului Social
anul 1916 şi, în 1919, Institutul Pedagogic Diecezan. S-a Banat-Crişana, preşedinte al Secţiei istorice – etno-mu-
înscris la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucu- zeale a Regionalei Astrei Bănăţene, membru al Corpora-
reşti (fiind admis direct în anul III) şi la Academia de Arte ţiei eparhiale (deputat sinodal) ş.a.
Frumoase din Capitală. A urmat doar un an cursurile aces- Spre sfârşitul anului 1939, starea sănătăţii lui
tor instituţii, pentru că în toamna anului 1920 a plecat la Ioachim Miloia, care era și așa destul de precară, s-a în-
studii în Italia. În anul 1922 şi-a luat licenţa la Academia răutăţit. El s-a internat în spital, la Cluj, dar nici somităţile
de Arte Frumoase din Roma. După terminarea studiului medicale de aici n-au reuşit să-i amelioreze starea critică a
„academic” al picturii, şi-a reluat cursurile universitare, sănătăţii. S-a stins prematur din viaţă, în 25 martie 1940,
înscriindu-se în anul III la Universitatea din Roma, pentru când nici nu împlinise 43 de ani. În necrologul apărut în
doctoratul în istoria artelor. La sfârşitul anului universi- ziarul timişorean „Dacia”, publicistul Nicolae Ivan scria:
tar 1923/1924 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema Cu- „Niciodată un om mai cult, un intelectual mai desăvârşit
rentul Goticului internațional și fraţii Lorenzo şi Iacopo pregătit n-a activat în mijlocul nostru în toate ramurile vie-
Salimbeni din Sanseverino (lucrarea – redactată în limba ţii spirituale şi artistice”. Prestigioasa şi valoroasa activi-
italiană – a rămas needitată până în anul 2002, când a fost tate culturală a lui Ioachim Miloia a fost preţuită nu numai
publicată, în versiune română, la Editura Eurostampa din în Banat, ci era apreciată la nivel naţional, fapt învederat
Timişoara, ediţia fiind îngrijită de Virgil şi de Mircea Mi- în primul rând de necrologul publicat de Nicolae Iorga
loia, fiii autorului tezei). În aprilie 1927 şi-a susţinut și teza în „Neamul românesc” din 3 aprilie 1940. Marele istoric
de doctorat în litere. Titlul lucrării, redactată în limba ita- scria cu durere: „Între fruntaşii noii generaţii bănăţene caut
liană, este: Legenda crucii in literatura şi arta medievală. în zadar unul care să fi unit mai multe cunoştințe cu mai
(A apărut, în versiunea română, la Editura Eurostampa, în multă dorinţă de a lucra şi cu mai mare spor în opera pe
anul 2000). Cu începere din 28 ianuarie 1928 a fost numit care din fuga unei scurte vieţi a putut-o întruchipa decât
director al muzeului din Timişoara, instituţia aceasta deve- harnicul muncitor cultural care a fost – cât mă doare s-o
nind, prin Miloia, un centru de cercetare şi de valorificare spun! – Ioachim Miloia (..). Se duce la patruzeci şi trei
publicistică a valorilor culturale ale Banatului, din trecut şi de ani, înainte de a-i veni clipa răsplătirii”. Aurel Sacerdoţeanu,
din perioada interbelică (istoria artei, arta plastică contem- directorul general al Arhivelor Statului - Bucureşti, în 11
porană, arheologie, istorie). Aceasta se reflectă în revista aprilie 1940, a trimis o scrisoare Primăriei Municipiului
„Analele Banatului”, editată de Miloia în anii 1928-1932, Timişoara, în care spunea: „Cu mâhnire am aflat dureroasa
publicaţie apreciată de personalitaţi precum George Că- veste că bunul colaborator Dr. Ioachim Miloia a trecut
linescu, Nicolae Iorga, Constantin Daicoviciu, Emanuil întru cele veşnice. Pierderea pe care o suferim toţi, şi în
Bucuţa etc. Din păcate, prestigioasa revistă şi-a întrerupt rândul întâi, ştiinţa românească, este adânc simţită. Prin
apariţia, după o perioadă relativ scurtă, datorită lipsei de calităţile sale, prin munca neîntreruptă, de fiecare moment,
fonduri financiare. Ioachim Miloia a avut o contribuţie Dr. Ioachim Miloia era un deschizător de drumuri în
însemnată la dezvoltarea presei culturale timişorene din Banatul românesc”. Activitatea desfăşurată de Ioachim
vremea sa, fiind un timp redactor şi la revistele „Banatul”, Miloia, deţinând funcţia de director al Muzeului din
„Revista Institutului Social Banat-Crişana” şi „Lucea- Timişoara, este caracterizată astfel de Constantin
fărul”. Cu începere din anul 1931, el a fost preocupat de Daicoviciu (în articolul Muzeul Bănăţean din Timişoara,
înfiinţarea unei subdirecţii a Arhivelor Statului la Timişoa- din revista „Transilvania”, Sibiu, nr. 10, 1941, p. 730):

Pag. 1