Page 14 - Iliesu-interviu

Și în această acțiune de curățire și identificare a celor care au colaborat cu
poliția politică s-a pornit cu un exces de puritanism, cu cerința față de cei
implicați în viața publică de a se supune unei verificări minuțioase a trecutului
din perspectiva unei moralități stricte, inflexibile și absolute. Pretenția venea
din viziunea unei lumi ideale din care poate fi înlăturată orice tentă de gri, o
lume ce va fi, ne gândeam atunci, guvernată de îngeri politici cu un penaj imacu-
lat, singurii care vor ști mai bine decât toți calea care duce spre paradis.

Cert este că înainte de a ne grăbi ”să facem justiție” și să înlăturăm din viața
publică prezența unor persoane care par că au făcut pact cu diavolul, ar trebui
să analizăm fiecare caz în parte precum și condiția concretă de colaborator,
având în vedere și faptul că ceea ce găsim în arhive nu oglindește întotdeauna
realitatea, că există și o realitate construită pe seama unor gesturi sporadice
care nu au afectat viața intimă sau publică a nimănui. În sens invers, având
evidența delațiunii contopită cu discreditarea și distrugerea unor vieți, avem da-
toria morală de a sancționa oportunismul agresiv și lipsit de scrupule, cu oprob-
riul public pentru a da o pildă societății despre derapajul moral al unor indivizi
care țin să apară din nou în văzul lumii fără conștiința răului pe care l-au făcut.
În relație cu rolul malefic al aparatului de securitate, pensiile speciale acordate
acum foștilor ofițeri de securitate sunt un afront la normalitate.

S-a limpezit lumea? Elisabeta Rizea dorea aceasta…

Chiar dacă o mare parte din cele petrecute în decembrie 1989 au început să iasă
la suprafață, ar fi exagerat din partea mea să afirm că lumea se va limpezi com-
plet vreodată și cu atât mai mult un crâmpei din acest episod atât de înverșunat.
Ceea ce însă mi s-a întărit în conștiință este că libertatea este o condiție pe care
ți-o asumi chiar și atunci când nu ți se acordă și trebuie să o afirmi în pofida
constrângerilor și presiunii de a te înregimenta conformist, obedient și stăpânit
de frică, atunci când realizezi că îți va fi încălcată demnitatea și dreptul tău la
cuvânt și viață decentă, individualitate și credință.

Și chiar dacă nu întotdeauna sunt la înălțimea acestui crez fiind depășit de
omenescul meu plin de vulnerabilități, ezitări și neliniște, încerc să îmi amin-
tesc mereu că trebuie să mă simt liber și să prețuiesc șansa pe care am avut-o
trăind trecerea dintr-o lume în alta ca și cum aș fi trăit două vieți. Și să nu uit că
a existat o vreme în care un sfat al Elisabetei Rizea: ”vedeţi ce scrieţi, doamnă, în
carte, să nu daţi de rău”, suna totuși pentru unii din noi ca un fel de glumă. Și că
important e doar să se scrie cartea.

notă: acest interviu a fost publicat în premieră în revista ”Viața
Românească”