Page 10 - Iliesu-interviu

propriu, de a accepta să sacrificăm ceva pentru o idee sau pentru folosul public.
Înainte de 1989 nu se făcea de fapt politică, deși se putea presupune că o faci
fiind membru de Partid. Existau evident privilegii, dar ele erau ”bine tempera-
te” și doar un mic grup de așa ziși comuniști (o nomenclatură asemănătoare
camarilei din monarhii), beneficia de un regim special și de o opulență relativ
mascată și totuși limitată. Dacă în perioada de dinainte de 1989 a face politică
însemna de fapt a face opoziție (atâta câtă a fost), opoziție ce aducea după sine
represalii dure, devastarea vieții personale, punere la index, pierderea locului de
muncă sau arestarea și chiar moartea în pușcărie, acum înrolarea politică într-
un partid, fie și de rangul 2, ori 3, ori 7, aduce beneficii sigure, o slujba mai bună
la stat, privilegii și ascensiuni în viața publică, resurse profitabile de influență.
Pe scurt, a face politică acum în România, indiferent cel fel de politică, a devenit
o afacere avantajoasă.

S-ar putea spune și că s-a pierdut încrederea în posibilitatea existenței unei vii-
toare societăți ideale, și că oamenii, după o ruptură totală cu trecutul, pot aspira
credibil la țărmul promis, aș putea spune și că s-a pierdut încă odată inocența
revoluționară.

„Petru Ilieșu (n. 1951) este absolvent al Facultății de Filologie din cadrul
Universității de Vest din Timișoara. În perioada 1979-1996, a lucrat ca bib-
liotecar la Biblioteca Judeţeană Timiş. Este Preşedinte fondator al Fundaţiei
„Timişoara ’89”, prima fundație înființată în România după căderea comu-
nismului, și director (editor) al Editurii Planetarium. Autor de spectacole
(performance, instalaţii, multimedia, digital art), scenograf și regizor, este
membru al Uniunii Scriitorilor din România. Printre volumele publica-
te, menționăm: Pastel H. (Litera, 1978), Autoportret cu foxterrier (Litera,
1980), Camera de mercur (Albatros, 1982), Întrebare despre întoarcerea
acasă (Cartea Romanească, 1975), Confesiune asupra labirintului (Mari-
neasa & Planetarium, 1995), România (Marineasa & Planetarium, 1996)
România Post-Scriptum (Planetarium, 1998), Capitolul 2 – carte-obiect (Pla-
netarium, 2014). În 1996 și în 2008, a fost recompensat cu Premiul Uniunii
Scriitorilor pentru volumele România, respectiv Performance. A tradus din
limba engleză autori precum Allen Ginsberg, Frank O’Hara, Diane Wakovsk,
Allan Tate. În 2011, primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducere
(Allen Ginsberg, Howl și alte poeme. Antologie 1947 – 1997, Polirom).“

Realist vorbind: după decembrie 1989, ar fi putut să fie, la noi, radical
diferit de cum a fost în fapt? Ca în Cehia, bunăoară, sau ca în Polonia? Sau
măcar pe aproape de aceste țări…

Nu cred că ar fi fost posibil ceva radical diferit, fiindcă istoria trecerii de la