Page 10 - Iliesu-interviu
P. 10

propriu, de a accepta să sacrificăm ceva pentru o idee sau pentru folosul public.
        Înainte de 1989 nu se făcea de fapt politică, deși se putea presupune că o faci
        fiind membru de Partid. Existau evident privilegii, dar ele erau ”bine tempera-
        te” și doar un mic grup de așa ziși comuniști (o nomenclatură asemănătoare
        camarilei din monarhii), beneficia de un regim special și de o opulență relativ
        mascată și totuși limitată. Dacă în perioada de dinainte de 1989 a face politică
        însemna de fapt a face opoziție (atâta câtă a fost), opoziție ce aducea după sine
        represalii dure, devastarea vieții personale, punere la index, pierderea locului de
        muncă sau arestarea și chiar moartea în pușcărie, acum înrolarea politică într-
        un partid, fie și de rangul 2, ori 3, ori 7, aduce beneficii sigure, o slujba mai bună
        la stat, privilegii și ascensiuni în viața publică, resurse profitabile de influență.
        Pe scurt, a face politică acum în România, indiferent cel fel de politică, a devenit
        o afacere avantajoasă.


        S-ar putea spune și că s-a pierdut încrederea în posibilitatea existenței unei vii-
        toare societăți ideale, și că oamenii, după o ruptură totală cu trecutul, pot aspira
        credibil la țărmul promis, aș putea spune și că s-a pierdut încă odată inocența
        revoluționară.

            „Petru Ilieșu (n. 1951) este absolvent al Facultății de Filologie din cadrul
        Universității de Vest din Timișoara. În perioada 1979-1996, a lucrat ca bib-
        liotecar la Biblioteca Judeţeană Timiş. Este Preşedinte fondator al Fundaţiei
        „Timişoara ’89”, prima fundație înființată în România după căderea comu-
        nismului, și director (editor) al Editurii Planetarium. Autor de spectacole
        (performance, instalaţii, multimedia, digital art), scenograf și regizor, este
        membru al Uniunii Scriitorilor din România. Printre volumele publica-
        te, menționăm: Pastel H. (Litera, 1978), Autoportret cu foxterrier (Litera,
        1980), Camera de mercur (Albatros, 1982), Întrebare despre întoarcerea
        acasă (Cartea Romanească, 1975), Confesiune asupra labirintului (Mari-
        neasa & Planetarium, 1995), România (Marineasa & Planetarium, 1996)
        România Post-Scriptum (Planetarium, 1998), Capitolul 2 – carte-obiect (Pla-
        netarium, 2014). În 1996 și în 2008, a fost recompensat cu Premiul Uniunii
        Scriitorilor pentru volumele România, respectiv Performance. A tradus din
        limba engleză autori precum Allen Ginsberg, Frank O’Hara, Diane Wakovsk,
        Allan Tate. În 2011, primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducere
        (Allen Ginsberg, Howl și alte poeme. Antologie 1947 – 1997, Polirom).“


        Realist vorbind: după decembrie 1989, ar fi putut să fie, la noi, radical
        diferit de cum a fost în fapt? Ca în Cehia, bunăoară, sau ca în Polonia? Sau
        măcar pe aproape de aceste țări…



        Nu cred că ar fi fost posibil ceva radical diferit, fiindcă istoria trecerii de la
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15