Page 6 - Iliesu-interviu

Semnificațiile pe care le-am acordat înainte de 1989 cuvintelor libertate și
democrație erau împinse spre un idealism pe care doar cei care trăiesc sub
dictatură și privesc dincolo de zidurile sale sunt capabili să-l inspire. Din toate
informațiile care reușeau să pătrundă până la noi, interesau doar cele care pu-
teau influența o schimbare totală, purificate de contextul din care veneau și din
acest motiv și ideile noastre despre cum ar arăta o societate total diferită – erau
mai mult utopice.

Postcomuniștii au avut o foarte scurtă perioadă în care să poată determina o
schimbare coerentă și cu efecte în perspectivă. Mulți ani după 1989 o reală
societate civilă în România nu a existat fiindcă nu a avut un fundament anterior
(inexistența unei Opoziții, și doar câțiva disidenți extrem de izolați, cu o masă
impregnată emoțional dar lipsită de lideri) dar ea s-a format apoi acumulând
maturitate odată cu multiplicarea mijloacelor de comunicare și o mass-media
nuanțată, odată cu mobilitatea populației care a favorizat o imensă diasporă cu
import puternic de imagine occidentală și presiune pentru apropierea de stan-
dardele văzute și gustate ”dincolo”. S-a conturat dinamic angajamentul civic,
puternic manifestat în marile demonstrații împotriva măsurilor considerate
antidemocratice și a derapajelor justiției, de contestare a unor lideri politici
abuzivi și corupți.

Așa ceva însă era de neimaginat înainte de 1989. Și atunci, prin comparație,
suspiciunea nu mai are nici o importanță pentru că oricum lucrurile nu se mai
pot relua într-un fel cu totul diferit iar momentul în sine trebuie valorificat la su-
perlativ indiferent de cele care i-au urmat și i-au dat (sau nu) plusvaloare, chiar
dacă uneori, cultural ne putem întreba ca și J.S. Mill: ”Pier oare roadele victoriei
atunci când aceasta devine deplină?” Cel puțin pe moment, după toate sacrificii-
le, a fost totuși deplină.

Și, în același sens analitic: ce alimentează masiv, greu sau imposibil de con-
trazis, perspectiva opusă – că atunci chiar a fost o revoluție?

În primele momente ale revoluție și imediat după aceea nu am avut nici o clipă
înțelegerea că în miezul evenimentelor care se petreceau rapid s-ar fi insinuat
ceea ce mai apoi a apărut într-o lumină neclară și plină de interpretări conspi-
rative ca o lovitură de stat. Revoluția nu a fost confiscată, fiindcă nu a avut parte
de un aspect continuu ci a existat ca episod necesar în procesul de trecere de la
un regim autoritar la o societate ideal imaginată, la o perioadă de dezmeticire
chinuită de violențe și dezorganizare, de nebuloase legislative și conturări di-
letante ale partidelor, exaltări și, pe de o parte, conservatorism mascat în deschi-
dere democratică. Revoluția a izbucnit și s-a stins apoi, lăsând însă în urma sa
fierbințeala care să întrețină mișcările de revendicare a unor măsuri democrati-