Page 9 - Iliesu-interviu

bine – deși asta nu ne consolează – că principiile economico-politice primează
asupra oricăror considerente morale, acestea din urmă fiind mereu modificate
sofisticat pentru a argumenta orice acțiune care aduce profit.

Și dacă privim mai atent lumea dimprejur, observăm că și prin alte țări, mai
avansate decât a noastră, o viziune umanistă asupra relațiilor dintre oameni,
indiferent de originea lor, este invadată de populism și naționalism etnic, de
sloganuri gen ”Polonia să se ridice din genunchi”, ”Rusia – din nou Mare”, ”Ame-
rica pe primul loc” etc. – discursuri naționaliste care au priză la un public cu o
identitate firavă, discursuri care ne îndepărtează de realele probleme legate de
existența de zi cu zi, probleme pe care guvernările ar trebui să le optimizeze în
spiritul bunăstării fiecăruia.

În numele derapajelor de pe scena politică internațională putem însă coborî pe
o scară inferioară a valorilor și accepta propriile noastre derapaje? Putem fi oare
indulgenți cu cotropirea politică a instituțiilor, cu o justiție legată doar la un sin-
gur ochi, cu demagogia și impostura politicienilor care își dispută puterea ca pe
un obiectiv în sine, cu polarizarea socială și ritmul halucinant de părăsire a țării
pentru ”o lume mai bună”?

Și la noi populismul și naționalismul sunt prezente și transpar în momentul în
care unii politicieni vor să trezească un ”fior patriotic” salvator, în fapt o căutare
a vinovatului dinafară pentru toate incompetențele și neputințele lor.

Dincolo de toate aceste dezamăgiri nu avem cum să nu vedem că prezentul este
marcat de o puternică schimbare, în special a mediului citadin, cum pătrunderea
multinaționalelor a venit cu o puternică industrializare, oferind locuri de muncă
și prilej de supra-specializare, cum comerțul și consumul au explodat (deși am
avea multe de reproșat consumerismului), că nivelul de trai a crescut odată cu
beneficiile deschiderii granițelor și integrării europene, că începem să vorbim
despre o societate civilă tot mai matură.

În orice caz, dezamăgirile și pesimismul nu trebuie să dezarmeze ci să ne
întărească dorința și puterea de a căuta ce este mai bun pentru noi și pentru
ceilalți înlăturând piedicile și ferindu-ne de acceptarea de ”a fi sub vremi”. Cele
câteva zile de grație din decembrie 1989 ne-au arătat că se poate.

Ce s-a ratat atunci, în mod fundamental, foarte repede după căderea comu-
nismului de la noi? Și ce anume – din ceea ce s-a ratat atunci fundamental
– s-a pierdut, din păcate, definitiv?

S-a pierdut imboldul, pornirea, impulsul de a renunța voluntar la confortul