Page 5 - Iliesu-interviu

Revoluția din decembrie 1989 – a fost sau nu a fost? E just – fie și inspirați
de titlul unui film cu multă trecere la public – să ne întrebăm așa ceva,
acum, la trei decenii de la acel moment care a produs, în mod cert, o mare
ruptură?

Indiferent ce mișcări conspirative, influențe, scenarii și intervenții au determinat
schimbarea violentă din 1989, consider că s-a petrecut sub semnul Revoluției; a
însemnat în sine o Revoluție. Fiindcă desființarea vechii societăți și răsturnarea
vechii puteri au caracterul social și politic al unei veritabile Revoluții.

La noi au fost îndeplinite ambele condiții iar ceea ce a urmat și ne provoacă
atâtea păreri contradictorii (căutarea adevărului…) ține de unul dintre substra-
turi – cel al unei subtile și bine camuflate restaurări a unei părți dizidente din
vechea putere deghizată apoi în formule partinice care au adoptat doar etichete-
le unor direcții politice fără însă a le pătrunde în esență ori împărtăși conținutul
ideologic. Acest fundament democratic șubred s-a perpetuat până în prezent
când avem o ”stânga” reprezentată de baroni care-și etalează ostentativ bogăția
și o ”dreapta” ambiguă, divizată în grupuri cu un discurs de circumstanță și
contradictoriu, priceput alandala de către populație și susceptibil de a nu primi
credibilitate. Și nici schimbarea din România anului 1989 nu a fost un moment
pur fiindcă a urmat un curs firesc al mișcării de răsturnare a regimurilor așa zis
comuniste (mai degrabă staliniste, totalitare, dictatoriale) din Europa de Est. În
plus, aici s-a petrecut o Revoluție lipsită de adevărați lideri, cu structuri admi-
nistrativ-politice însăilate în grabă, cu Gavroche erijați în ideologi și cu viziuni
denaturate față de ideea de societate democratică, instaurând un fel de surogat
dezordonat încurajat de primele eșaloane de oportuniști care „s-au prins” că se
poate profita de haosul și vidul legislativ pentru a-și tăia hălci grase din fostul
avut public.

O parte din întrebările asupra Revoluției sunt provocate tocmai de faptul că ne-
am trezit din exaltare într-o societate care se schimbă vertiginos și destul de im-
previzibil, frământată de lupte politice pentru putere și inechități revoltătoare.
Totuși nu Revoluția poate fi trasă la răspundere și pusă la îndoială în privința
veridicității sale pentru ceea ce s-a ales din așteptările noastre în privința roa-
delor schimbării. Fie și numai dobândirea libertății de exprimare și de mișcare
merită respect pentru Revoluția din 1989, cheie cu care s-a deschis poarta din
zidul lagărului totalitar.
Ca să avansăm în acest dialog oarecum analitic: ce ar justifica o
perspectivă foarte pesimistă, încărcată de suspiciune vizavi de dimensi-
unea revoluționară a lui decembrie 1989 pentru România?