Page 8 - Iliesu-interviu

cultură, cărți și concerte ale trupelor rock sau jazz, seri în care se asculta muzică
și reușea să se mențină cercul restrâns de prieteni legați între ei de generație
și hobbyuri comune. Cu toată presiunea regimului autoritar Partidul încerca să
întrețină aparențele unei libertăți a exprimării culturale, îndeosebi; au existat
câteva oaze unde (evident bine supravegheate și vigilent strunite politic) lu-
mea literară își găsea satisfacția profesională în cenacluri, cluburi și festivaluri,
edituri și publicații literare de elită. Existența lor a motivat cumva consolanta
”rezistență prin cultură” dar a contribuit și la formarea unei conștiințe sociale
trezită din latență în primele luni ale lui 1990 când au apărut primele asociații și
fundații susținând o din ce în ce mai matură activitate neguvernamentală.

De fapt, întrebarea din spate a celei anterioare e următoarea: a trebuit să
ajustezi mult din ceea ce îți imaginai, din ceea ce proiectai că va fi viața
ta, în jurul tău, lumea românească în acele zile, săptămâni, luni de după
căderea comunismului?

Ca după orice vis, realitatea are o dublă valență, conține datele unui imaginar
confecționat din informații fragmentate despre ceea ce știam că se întâmplă
altundeva (și referința era vestul, Occidentul) și un imaginar personal, prop-
ria utopie a ceea ce aș fi dorit să se întâmple, fără nici o legătură cu realitatea
trăită până atunci. Ca efect, lumea de după Revoluție trebuia în mod firesc să
fie o lume ideală, care să îndrepte toate frustrările existenței de până atunci,
să deschidă perspective și oportunități pe măsura pregătirii și capacităților
fiecăruia și să împlinească ideea de libertate, așa cum, teoretic, în spiritul
democrației, ea se relevă.

Când investești însă prea mult și așteptările sunt clădite doar pe imaginație
ajungi să pășești pe un pământ nou, neîngrădit de ziduri dar cu o altă
compoziție a durității, unde, la fel înainte, inocența și iluziile costă. Și atunci
trebuie să-ți reconstruiești din mers noua existență folosind resursele pe care le
ai în acord cu noua realitate, de fapt mereu ajustându-te dar determinat să ajus-
tezi și realitatea fiindcă întotdeauna lucrurile bune vin la pachet cu neajunsuri.
Mi-am dat seama de asta în săptămânile imediat următoare Revoluției când mă
implicasem în biroul revoluționar județean de presă și cultură și îl sprijineam pe
noul primar ales în relațiile internaționale. În cartea Timișoara 1989 – No Com-
ment? am descris pe scurt felul în care s-au răsfrânt asupra mea primele efecte
ale libertății, cu gustul lor dulce-amar.
Cum se pot ”naviga” dezamăgirile (post)revoluționare? Cum pot fi acestea
mai ușor acceptate?

Abia acum, după mulți de experiență post-revoluționară putem înțelege mai