Page 8 - Iliesu-interviu
P. 8

cultură, cărți și concerte ale trupelor rock sau jazz, seri în care se asculta muzică
        și reușea să se mențină cercul restrâns de prieteni legați între ei de generație
        și hobbyuri comune. Cu toată presiunea regimului autoritar Partidul încerca să
        întrețină aparențele unei libertăți a exprimării culturale, îndeosebi; au existat
        câteva oaze unde (evident bine supravegheate și vigilent strunite politic) lu-
        mea literară își găsea satisfacția profesională în cenacluri, cluburi și festivaluri,
        edituri și publicații literare de elită. Existența lor a motivat cumva consolanta
        ”rezistență prin cultură” dar a contribuit și la formarea unei conștiințe sociale
        trezită din latență în primele luni ale lui 1990 când au apărut primele asociații și
        fundații susținând o din ce în ce mai matură activitate neguvernamentală.

        De fapt, întrebarea din spate a celei anterioare e următoarea: a trebuit să
        ajustezi mult din ceea ce îți imaginai, din ceea ce proiectai că va fi viața
        ta, în jurul tău, lumea românească în acele zile, săptămâni, luni de după
        căderea comunismului?



        Ca după orice vis, realitatea are o dublă valență, conține datele unui imaginar
        confecționat din informații fragmentate despre ceea ce știam că se întâmplă
        altundeva (și  referința era vestul, Occidentul)  și un imaginar personal, prop-
        ria utopie a ceea ce aș fi dorit să se întâmple, fără nici o legătură cu realitatea
        trăită până atunci. Ca efect, lumea de după Revoluție trebuia în mod firesc să
        fie o lume ideală, care să îndrepte toate frustrările existenței de până atunci,
        să deschidă perspective și oportunități pe măsura pregătirii și capacităților
        fiecăruia și să împlinească ideea de libertate, așa cum, teoretic, în spiritul
        democrației, ea se relevă.


        Când investești însă prea mult și așteptările sunt clădite doar pe imaginație
        ajungi să pășești pe un pământ nou, neîngrădit de ziduri dar cu o altă
        compoziție a durității, unde, la fel înainte, inocența și iluziile costă. Și atunci
        trebuie să-ți reconstruiești din mers noua existență folosind resursele pe care le
        ai în acord cu noua realitate, de fapt mereu ajustându-te dar determinat să ajus-
        tezi și realitatea fiindcă întotdeauna lucrurile bune vin la pachet cu neajunsuri.
        Mi-am dat seama de asta în săptămânile imediat următoare Revoluției când mă
        implicasem în biroul revoluționar județean de presă și cultură și îl sprijineam pe
        noul primar ales în relațiile internaționale. În cartea Timișoara 1989 – No Com-
        ment? am descris pe scurt felul în care s-au răsfrânt asupra mea primele efecte
        ale libertății, cu gustul lor dulce-amar.
        Cum se pot ”naviga” dezamăgirile (post)revoluționare? Cum pot fi acestea
        mai ușor acceptate?



        Abia acum, după mulți de experiență post-revoluționară putem înțelege mai
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13