Page 10 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

Problema germană

„România Mare nu a fost un paradis pentru minoritatea
germană, dar nici minoritatea germană nu a fost un îngeraș
inocent, blând și totdeauna loial.“ William Totok
1
Victoria de la Petrovaradin (5 august 1716) asupra oștilor otomane îl
determină pe prințul Eugeniu de Savoya să decidă cucerirea cetății Timișoara, care
2
deținea o importantă poziție strategică în zona Banatului. După bombardamente
repetate, vreme de mai multe săptămâni, Mehmed Pașa, ultimul comandant
otoman al Timișoarei, acceptă capitularea pe data de la 12 octombrie 1716, iar
garnizoana turcă părăsește definitiv orașul. La 18 octombrie 1716, de ziua sa
de naștere, Eugeniu de Savoya își face intrarea triumfală într-o cetate puternic
afectată de asediu. Garnizoana otomană se retrage în sudul Dunării și, după 164
de ani, cetatea Timișoarei intră din nou sub stăpânirea europenilor. Trei zile mai
târziu, pe 21 octombrie 1916, cuceritorul îi propune împăratului Carol al VI-lea
organizarea și guvernarea Banatului astfel încât provincia să aducă maximum
de profit Casei Imperiale. La 12 iulie 1717, generalul conte Mercy înaintează
3
Camerei Aulice de la Viena „Proiectul modest de organizare a Banatului

1 Poet, prozator, eseist și jurnalist german, originar din România. S-a născut la 21 aprilie 1951,
la Comloșul Mare. Cofondator al Grupului de Acțiune Banat (Aktionsgruppe Banat), pentru care a fost
ținut în arest preventiv timp de opt luni pentru „propagandă împotriva orânduirii socialiste“. Într-un
interviu din 2002, referindu-se la Grupul de Acțiune Banat, Totok va spune „Aktionsgruppe Banat
s-a constituit în anul 1972 ca o grupare a unor tineri autori care, în mod programatic, încercau să
creeze o literatură neconvențională, angajată în sensul adevărat al cuvântului, axată pe o perspectivă
declarat social-critică, opusă unui estetism elitarist, apolitic și distanțat față de realitatea imediată.
Ideologia grupului era tributară scrierilor stângii nedogmatice occidentale, iar textele literare urmau
o linie comună, oarecum unitară, inspirată atât din laconismul dialectic al lui Bertolt Brecht, cât și din
experimentele avangardiste ale «Grupului Vienez» sau ale poeziei muzicii rock. Atitudinea politică a
grupului nu a fost una principial anticomunistă, ci doar critică față de socialismul real-existent“
2 Eugen de Savoya-Carignano, sau Eugeniu de Savoya, cunoscut și ca Prințul Eugen, (născut pe
18 octombrie 1663, la Paris – decedat la 21 aprilie 1736, la Viena), fiul lui Eugen Mauriciu de Savoya-
Carignano și al Olimpiei Mancini, nepoata cardinalului Jules Mazarin (Giulio Mazzarino). A crescut în
anturajul regelui Ludovic al XIV-lea. Statura sa scundă i-a blocat în Franța drumul spre cariera militară,
drept pentru care a emigrat la Viena, unde a intrat în serviciul Casei de Habsburg și a devenit ofițer al
Sfântului Imperiu Roman, ajungând a fi unul dintre cei mai de succes feldmareșali.
3 Claudius Florimund (Fremaut) de Mercy d’Argenteau, cunoscut și sub numele Contele Mercy
(născut în 1666, în Longwy, regiunea Lorena; decedat la 29 iunie 1734, căzut în bătălie la Crocetta, în
apropiere de Parma). A fost feldmareșal imperial. A activat un timp ca general în armata lui Eugeniu de
Savoya. Între anii 1716 și 1734, a fost guvernator militar și civil al Banatului.

8