Page 13 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)
P. 13
Lugoj - Studii monografice
câmpiile udate cu sânge ale Mărășeștilor și ale regiunei vecine, unde copiii și
frații noștri au murit, cu pumnii încleștați, mușcând țărâna – sânge din sângele
lor în schijă și în lutul din care s-a făcut statua aceasta.
Am trimis tuturor comunelor din România și oferim și comunei D-voastră
o asemenea statuă, pe care trebuie s-o puneți la Primărie, la loc de onoare, ca
pe o icoană.
Ea să fie pentru D-v., pentru toți locuitorii care trăiesc azi, pentru copiii
lor și pentru copiii copiilor lor, simbolul sacrificiului din iubire de țară, și
legătura sfântă cu toți acei care au luptat pentru libertatea și mărirea scumpei
noastre Patrii.
Vă rugăm ca, din bugetul Comunei D-voastră, să faceți o donație, după
puteri, pentru ca Primăria din Mărășești, să poată purcede la refacerea comunei,
după programul alăturat, de oarece după zece ani, a rămas tot o grămadă de
ruine.
În acest chip, D-voastră personal, Domnule Primar, vă veți lega numele
de una din cele mai frumoase acțiuni patriotice, iar morții noștri scumpi, de
acolo de unde sunt, vă vor binecuvânta.
Vă rugăm dar a subscri alăturata dovadă, pe baza căreia noi vă vom
trimite statua noastră ca un simbol de recunoștință pentru ajutorul D-voastră.
În cazul când Comuna D-v. este lipsită de mijloace, noi vă rugăm să faceți
un apel la persoanele caritabile din Comună, ca să vă doneze suma ce urmează
a o subscri.
Sperăm Domnule Primar, că nu veți lipsi de sprijinul D-voastră localitatea
istorică Mărășești și veți binevoi a face toate sforțările, căci ajutându-ne pe
noi, ajutați localitatea care pentru cinstea și demnitatea noastră, trebue să-și
schimbe aspectul de ruină.“
Semnau primarul orașului Mărășești, Al. Balaban, și, respectiv,
președintele Societății Mărășești, comandantul Corp. II Armată, general de
divizie Ion Popescu.
Solicitarea nu avea să rămână fără răspuns, dovadă fiind o recipisă și
mulțumirile trimise la Lugoj de Primăria din Mărășești pe data de 7 noiembrie
1927.
„Monitorul Oficial“ al României nr. 119/2 iunie 1927 va publica Legea
asupra mormintelor de război din România, fapt adus la cunoștința Primăriei
Lugoj printr-o adresă din 15 iulie 1927 a comitetului central al Societății „Cultul
Eroilor“, cu sediul la Palatul Patriarhiei din București, semnată de însuși
președintele organizației, patriarhul Miron Cristea, dar și de către directorul
acesteia (semnătura indescifrabilă). Potrivit actului normativ pomenit, trebuiau
cinstiți toți cei căzuți în război, fără deosebire de naționalitate sau religie. La
realizarea obiectivelor trebuiau să conlucreze instituțiile de stat, administrația
locală și comitetele de inițiativă particulară. Administrațiile locale erau obligate
nu doar să întrețină și să păzească monumentele ale eroilor aflate în raza lor de
activitate, ci trebuiau și să instituie un fond special – „Fondul pentru întreținerea
mormintelor de războiu“ -, în cotă de 10% din bugetul propriu, care să acopere
cheltuielile necesare lucrărilor la mormintele și cimitirele de război. Totodată,
11
