Page 9 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)
P. 9

Lugoj - Studii monografice









                  Memorie, momente, monumente...







               Unirea Banatului și Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, dincolo
          de profunda sa semnificație pentru poporul român, în general, pentru bănățeni și
          transilvăneni, în special, a însemnat pentru aceștia din urmă declanșarea unei
          ample acțiuni de eternizare a memoriei neamului acolo unde până atunci le-a fost
          interzis. În următoarele două decenii, cu deosebire în localitățile bănățene mai
          importante, au luat ființă zeci și zeci de comitete de inițiativă pentru ridicarea
          de monumente, obeliscuri, cruci-monument, busturi etc., inițiatorii provenind
          din cele mai diverse categorii sociale și profesionale: învățători, preoți, militari,
          studenți etc. Primăriile, societățile bancare, diversele instituții și organizații au
          fost efectiv asaltate cu cereri de sprijin. Cele mai multe inițiative s-au finalizat,
          chiar  și  cu  multe  sacrificii  din  partea  inițiatorilor,  altele  s-au  pierdut  însă  pe
          parcurs, fondurile dispărând în neant. Schimbările de regim și-au lăsat și ele
          amprenta.  Busturi  ieșite  brusc  de  sub  „garanția“  politică  au  fost  trimise  la
          topit, locul lor luându-l cele „valabile“. Din nefericire, în iureșul istoriei s-au
          luat uneori și decizii pripite, ireparabile. Cele care au rezistat au fost soclurile.
          Monumentele și busturile oamenilor de cultură.
               Numai că proliferarea unor lucrări inestetice, chiar de prost gust, realizate
          de amatori, au determinat în cele din urmă autoritățile să intervină prin diverse
          ordine, ordonanțe, legi etc.
               Lugojul va fi și el beneficiar al unei întregi serii de monumente, prioritate
          absolută  avându-le  însă  cele  dedicate  oamenilor  de  cultură  și  mai  puțin
          oamenilor politici. Drept pentru care zestrea sa de astăzi se datorează în mare
          parte inițiativelor finalizate înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Fiecare
          dintre aceste monumente își are propria poveste, adeseori dramatică. Cel puțin
          așa reiese din documentele vremii, din corespondența purtată între inițiatori și
          autoritățile locale, din presa timpului. O radiografie la rece a acestor istorii se
          face  posibilă  prin  analiza  documentelor  aflate  în  custodia  Direcției  Județene
          Timiș  a  Arhivelor  Naționale,  povestea  putând  fi  completată  prin  accesarea
          ziarelor vremii și memorialisticii unora dintre contemporanii ridicării acestor
          monumente. Din păcate, dosarele Primăriei orașului Lugoj nu oferă finalurile
          tuturor subiectelor noastre, însă cum lucrarea de față nu este decât un studiu
          monografic, lăsăm monografilor plăcerea de a căuta aceste deznodăminte.
               În rândurile de mai jos, ne vom limita cu precădere la documentele de
          arhivă,  mai  cu  seamă  că  majoritatea  dosarelor  cu  referire  la  monumentele
          lugojene au fost deloc sau inadmisibil de puțin cercetate până acum, cu unele
                                                                               7
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14