Page 14 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Dușan Baiski

trebuia constituit un comitet pentru supravegherea și administrarea fondului,
care să funcționeze pe lângă administrația locală. Invitate să-și desemneze
membri în acest comitet erau biserica, școala, armata și comitetul local al
Societății „Cultul Eroilor“. Garnizoanele locale aveau obligația de a conlucra cu
administrația, elaborând și un program comun. Într-un afiș al aceleiași societăți
au fost publicate sancțiunile și penalitățile. Amenzile, care în caz de neplată se
transformau în închisoare, se aplicau în cuantumuri cuprinse între 200-25.000
de lei, pentru infracțiuni de genul: a) strămutarea mormintelor de război fără
autorizația Societății „Cultul Eroilor“; b) murdărirea lucrărilor comemorative
ale războiului, semnelor funerare, monumentelor etc.; c) introducerea animalelor
în cimitire pentru păscut sau adăpostit; d) nesupravegherea animalelor și lăsarea
lor liberă în cimitirele de război. Iar potrivit Art. 31 din pomenita lege, „Orice
profanare, distrugere sau vătămare a lucrărilor comemorative, semnelor
funerare, mormintelor, monumentelor, construcțiunilor, plantațiunilor etc. cari
potrivit art. 4 din Lege sunt declarate ca monumente publice, este calificată ca
delict și se vor pedepsi cu închisoare dela 15 zile la 2 ani și cu amendă dela
1.000 lei la 10.000 lei, fără prejudiciul despăgubirilor pentru daunele ce vor fi
cauzate societății «Cultul Eroilor»“.
Se considerau morminte de război cele care cuprindeau rămășițele
pământești ale persoanelor căzute în următoarele situații:
a). ostași și civili – fără nicio deosebire de religie sau origine etnică –
căzuți în timpul și din cauza războiului;
b). cercetași, surori de caritate și persoanele căzute îndeplinind un serviciu
comandat, la oricare din formațiunile armatei, în timpul războiului;
c). invalizi de război;
d). români de pretutindeni care au căzut, de-a lungul vremurilor, în timpul
războaielor țării;
e). ostași, supuși ai fostelor state beligerante – amice și inamice -, internați
civili căzuți în timpul războiului pe teritoriul României (aici neintrând în
categoria mormintelor de război cei aflați în cavourile de familie).
În afară de cele de mai sus, nici un alt mormânt nu putea fi considerat
de război și, ca atare, pus sub regimul de protecție al legii. În acest context, dat
fiind faptul că s-au semnalat înhumări în morminte de război fără a fi îndeplinite
cerințele legale, Garnizoana Lugoj, sub semnătura generalului Negreanu, va
atrage atenția Primăriei de a nu permite acest lucru, iar dacă existau asemenea
cazuri, cei înhumați trebuiau deshumați după șapte ani, potrivit legilor sanitare și
celor creștinești, și predați familiilor pentru reînhumare.
Comenduirea Garnizoanei Lugoj va comunica primăriei locale, la 20 mai
1928, faptul că, pentru instituirea comitetului local al Societății „Cultul Eroilor“,
și-a desemnat reprezentanții, respectiv pe colonelul Brazdă, comandantul
Cercului de Recrutare, și pe căpitanul Marinescu, de la Comenduirea Pieței.
Conducerea firmei „Granitul Românesc“, societate în nume colectiv
pentru exploatarea de mine și cariere, cu sediul în București, cu punct de lucru în
județul Severin, va trimite pe 5 ianuarie 1929 Primăriei din Lugoj o misivă prin
care informează că, aflând de intenția acesteia de a eterniza anumite evenimente

12