Page 12 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Dușan Baiski

căzuți în război“ din Lugoj, ca atare nu dispunea de planul acestui monument .
3
Primăria orașului Mărășești, județul Putna, va trimite pe 4 martie 1927,
primăriilor din Regatul României, printre care și celei de la Lugoj, o epistolă
emoționantă, pe care se merită să o redăm integral și întocmai, fiindcă zugrăvește
o stare de fapt și anume lipsa de coeziune, indiferența față de istoria neamului și
jertfele înaintașilor:
„Domnule Primar
S-au împlinit zece ani decând, pe sfântul pământ al Mărășeștilor și pe
întreg cuprinsul regiunei vecine, s-a scris, cu sângele soldatului român, una din
cele mai strălucite pagini din istoria noastră națională.
Poate că chiar D-voastră, Domnule Primar, și cei de aproape ai D-v., ați
purtat arma, și ați trecut prin marea și glorioasa încercare care a adus unitatea
noastră națională.
De zece ani de zile însă, Mărășeștii, stă într-o dureroasă situație, ca niște
ruine înfiorătoare.
Nepăsarea aceasta este o ofensă adusă întregului nostru neam.
Cu adâncă părere de rău vedem că nepăsarea continuă să acopere atât
sacrificiul făcut de ostașul român, cât și pământul pe care el a căzut, udându-l cu
sângele său...
Acei care aveau, printre cei dintâi, datoria să se gândească, imediat la
refacerea localității istorice Mărășești – care este, pentru noi toți, un fel de
Ierusalim al națiunei române, - au uitat sau n-au putut să se gândească la această
mare și sfântă datorie.
Sufletele celor morți privesc de dincolo, cu tristețe, văzând că lumea i-a
uitat, pe ei, cari n-au pregetat să moară pentru libertatea țărei și pentru salvarea
noastră, pe ei cari ne-au dat și liniște și pâine și viață tihnită.
Credeți D-v., Domnule Primar, că un bun român poate să privească cu
nepăsare această tristă stare de lucruri?
Nu credeți și Dv., că trebuie făcut ceva, că toți românii, indiferent de
situația lor socială și de starea materială, trebuie să repare ofensa și nedreptatea
făcută Mărășeștilor?
Ajutați-ne, Domnule Primar, să facem dreptate mucenicilor neamului
românesc! Nu vă cerem nici pomană, nici să ne dați nouă ceva.
Cu modestele noastre mijloace, în calitate de Primar al comunei istorice
Mărășești, și cu ajutorul Societăței «Mărășești», am turnat o statuă, reprezentând
pe soldatul român încordat - și cu arma în mână așa cum fiecare am fost - și
strigând dușmanului:
- Înapoi! Pe aicia nu se trece!
Am făcut această statuă din resturile de obuze și din pământ adunat de pe

3 În 1927, prin Legea asupra regimului juridic al mormintelor de război din România, Societatea
„Mormintele eroilor căzuți în război“ și-a schimbat denumirea în Societatea „Cultul Eroilor“, în 1940
devenind Așezământul Național „Regina Maria“ pentru Cultul Eroilor. Societatea „Cultul Eroilor“ a reușit să
amenajeze sute de cimitire și de monumente, în majoritatea localităților României Mari (sursa: Oficiul Național
pentru Cultul Eroilor). În 1948, Așezământul a fost desființat, iar cultul eroilor s-a rezumat la „eroii sovietici
și luptătorii antifasciști”.
10